| Home | Software | Linux | Windows | Mobile | Gura Humorului |
joi, 19 noiembrie 2009
A venit Ubuntu 9.10
Şi uite că a venit şi CD-ul meu original cu Ubuntu 9.10. Şi asta gratis.
Dacă vrei şi tu unul (sau mai multe) poţi comanda de aici. Totul e 100% gratuit, nu te va costa nimic decât cele 2 minute necesare pentru creearea unui cont pe Launchpad şi completarea formularului de trimitere.
miercuri, 18 noiembrie 2009
Minitube
Minitube este o aplicaţie pentru vizualizarea de clipuri video direct de pe site-ul YouTube.com, fără ca măcar sa fie necesar să deschizi browser-ul. Clipurile video sunt redate prin intermediul codecurilor din sistem şi nu prin Flash Player ceea ce înseamnă că dacă ai probleme cu redarea clipurilor de pe site-ul YouTube (datorită unui PC mai slab, de exemplu) acest program ar putea fi soluţia problemelor tale. Este scris în Qt şi necesită librăriile Phonom. Ultima versiune disponibilă la data scrierii acestui articol este 0.8 şi aduce suport pentru clipurile High Definition.
1. Instalare
Aplicaţia este disponibilă pentru Linux şi MacOS X 10.4 sau mai nou. În Ubuntu 9.10 vei putea instala aplicaţia din PPA-ul lui Christian Mangold, sau descărcând direct pachetul .deb. corespunzător sistemului tău:
După instalarea pachetului .deb aplicaţia îşi va face apariţia în meniul Multimedia.
2. Mod de folosire
La prima rulare aplicaţia arată cam aşa:
1. Instalare
Aplicaţia este disponibilă pentru Linux şi MacOS X 10.4 sau mai nou. În Ubuntu 9.10 vei putea instala aplicaţia din PPA-ul lui Christian Mangold, sau descărcând direct pachetul .deb. corespunzător sistemului tău:
După instalarea pachetului .deb aplicaţia îşi va face apariţia în meniul Multimedia.
2. Mod de folosire
La prima rulare aplicaţia arată cam aşa:
Aplicaţia este simplificată la maxim, fiind extrem de uşor de utilizat. În editbox-ul ce tronează în centrul ferestrei se pot introduce cuvinte pentru căutarea de clipuri pe YouTube. E ca şi cum ai căuta pe site-ul oficial. De exemplu, dacă vom dori să urmărim clipul "Elephant's Dream" vom introduce textul, fără ghilimele, şi vom aştepta ca rezultatele să apară.
Începând cu versiunea 0.8, MiniTube are şi suport HD. Pentru a-l activa e necesar să apăsam pe butonul HD din colţul din dreapta-jos al ferestrei. Atunci când acesta va rămâne apăsat înseamnă ca Minitube va reda varianta HD a clipurilor, dacă aceasta este disponibilă.
Dimensiunea listei de redare poate fi ajustată ţinând apăsat cu mouse-ul linia din partea dreaptă a scroll-ului. În felul acesta putem obţine mai mult spaţiu pentru videoclip sau pentru listă. De asemenea, un dubluclick pe videoclip va activa redarea în mod fullscreen. Dacă doriţi ca aplicaţia să treacă la clipul următor puteţi apăsa pe Ctrl şi tasta săgeată dreapta.
3. Încheiere
Deoarece suportul pentru clipuri video de pe YouTube e destul de prost implementat în Totem, Minitube constituie o cale mult mai eficientă de vizionare a clipurilor video de pe cel mai popular site de profil. Intervenţia utilizatorului este aproape minimă în funcţionarea aplicaţiei iar faptul că aceasta nu necesită Flash Player poate fi o mană cerească pentru cei cu PC-uri slabe de inimă.
Pagina oficială Minitube
Începând cu versiunea 0.8, MiniTube are şi suport HD. Pentru a-l activa e necesar să apăsam pe butonul HD din colţul din dreapta-jos al ferestrei. Atunci când acesta va rămâne apăsat înseamnă ca Minitube va reda varianta HD a clipurilor, dacă aceasta este disponibilă.
Dimensiunea listei de redare poate fi ajustată ţinând apăsat cu mouse-ul linia din partea dreaptă a scroll-ului. În felul acesta putem obţine mai mult spaţiu pentru videoclip sau pentru listă. De asemenea, un dubluclick pe videoclip va activa redarea în mod fullscreen. Dacă doriţi ca aplicaţia să treacă la clipul următor puteţi apăsa pe Ctrl şi tasta săgeată dreapta.
3. Încheiere
Deoarece suportul pentru clipuri video de pe YouTube e destul de prost implementat în Totem, Minitube constituie o cale mult mai eficientă de vizionare a clipurilor video de pe cel mai popular site de profil. Intervenţia utilizatorului este aproape minimă în funcţionarea aplicaţiei iar faptul că aceasta nu necesită Flash Player poate fi o mană cerească pentru cei cu PC-uri slabe de inimă.
Pagina oficială Minitube
duminică, 8 noiembrie 2009
Firefox - what's next?
Zilele acestea citeam pe nişte site-uri despre conceptele grafice ce urmează a fi implementate în Firefox 3.7, respectiv Firefox 4.0. Cum mai toată lumea vorbeşte doar de versiunile de Windows şi despre mult prea lăudatele efecte de glass, am zis să scriu ceva despre versiunile de Linux, având în vedere că acesta este sistemul de operare pe care îl folosesc în 90% din timpul petrecut la calculator.
Nici versiunile de Linux nu vor scăpa de "operaţiile estetice" pe care le va suferi interfaţa versiunii de Windows. Cei de la Mozilla au gândit şi pentru aceste versiuni interfeţe care tind să imite temele implicite din Ubuntu.
De exemplu, acesta este un mockup al interfeţei ce e posibil să o vedem în Firefox 3.7:
Nici versiunile de Linux nu vor scăpa de "operaţiile estetice" pe care le va suferi interfaţa versiunii de Windows. Cei de la Mozilla au gândit şi pentru aceste versiuni interfeţe care tind să imite temele implicite din Ubuntu.
De exemplu, acesta este un mockup al interfeţei ce e posibil să o vedem în Firefox 3.7:
De asemenea, acesta nu e singurul concept:
Ultima temă va face fericiţi mulţi utilizatori de KDE 4, mediu desktop în care Firefox se cam încăpăţâna să se integreze inclusiv cu temele deja existente ce vin să imite tema Oxygen.
De asemenea Firefox 4.0 va veni şi el cu modificări ale interfeţei grafice:
De asemenea Firefox 4.0 va veni şi el cu modificări ale interfeţei grafice:
Sincer stau şi mă întreb de ce nu avem teme transparente şi în Linux, mai ales că dintr-o combinaţie între Compiz şi Cairo ar putea ieşi o interfaţă care îi va lăsa cu gura căscată chiar şi pe cei obişnuiţi cu Aero din Microsoft Windows.
Până să apară Firefox 4, curioşii se pot juca cu ultimele build-uri ale lui Firefox 3.7, builduri pe care nu le-am testat şi despre care nu ştiu dacă arată precum screenshot-urile de mai sus.
Până să apară Firefox 4, curioşii se pot juca cu ultimele build-uri ale lui Firefox 3.7, builduri pe care nu le-am testat şi despre care nu ştiu dacă arată precum screenshot-urile de mai sus.
duminică, 1 noiembrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
Ubuntu 9.10
29 octombrie* 2009: A apărut Ubuntu Karmic Koala!
Iar lumea îl vrea atât de mult încât în clipa de faţă site-ul Ubuntu e la pământ. Dacă vrei să îl descarci şi site-ul încă nu este online, o poţi face de aici, sau selectând unul din link-urile de mai jos:
* thanks whiteboy, eu scrisesem noiembrie
- Ubuntu 9.10 32-bit (8790491bfa9d00f283ed9dd2d77b3906)
- Ubuntu 9.10 64-bit (dc51c1d7e3e173dcab4e0b9ad2be2bbf)
- Ubuntu 9.10 32-bit - Alternate CD (3faa345d298deec3854e0e02410973dc)
- Ubuntu 9.10 64-bit - Alternate CD (836440698456aa2936a4347b5485fdd6)
* thanks whiteboy, eu scrisesem noiembrie
luni, 26 octombrie 2009
Orochi (Sânge)
Orochi este un thriller japonez lansat în anul 2008 şi care prezintă povestea a două surori (Risa şi Kazusa Monzen) născute într-o familie în care toate femeile se nasc mai frumoase decât oricare alte femei însă sfârşesc prin a fi urâte datorită unei boli cu transmisie genetică.
Orochi este, de fapt, o fată cu puteri supranaturale, însă rolul acesteia în film este unul secundar. Aceasta nu vrea decât să vadă soarta familiei Monzen (din care fac parte cele două surori) şi să afle originea blestemului care le urmăreşte familia. Povestea filmului începe încă de când cele două surori sunt mici, fiice ale unei celebre actriţe care primesc o educaţie strictă şi strâns legată de domeniul artistic. Blestemul care urmărea familia o surprinde însă pe mama lor mai devreme cât s-ar fi aşteptat, depresia bolii făcând-o să fie implicată într-un accident de maşină. În încercarea de a o salva, Orochi suferă de o hemoragie puternică, hemoragie care preceda somnul acesteia ce avea loc odată la o sută de ani.
Surori vitrege
Orochi se reîncarnează însă în pielea unei alte fete care ajunge să fie cumpărată de către una din surorile Monzen drept servitoare, deşi scopul real pentru care a fost cumpărată a fost cu totul altul. Totuşi somnul lui Orochi durează destul de mult deoarece în momentul în care aceasta este cumpărată, surorile Monzen au o vârstă apropiată de cea la care boala începea să îşi facă efectul (29 de ani). Înainte de a muri de cumplita boală genetică ce afecta toate femeile din familia Monzen, mama celor două surori îi şopteşte ceva uneia dintre ele, Kazusa: doar una din cele două surori era fiica naturală a acesteia, cealaltă fiind însă adoptată.
La înmormântarea mamei lor, Kazusa îi mărturiseşte Risei secretul mamei lor spunând că cea din urmă, care era şi cea mai talentată dintre ele fiind o celebră actriţă, este fiica naturală şi că urma să moştenească boala care chinuia femeile din familia Monzen. La aflarea veştii Risa cade într-o depresie, devenind extrem de violentă şi crudă faţă de sora ei, nesuportând ideea că aceasta va rămâne frumoasă în timp ce ea va sfârşi într-o creatură oribilă a bolii de care suferea. În încercarea de a o salva pe sora ei, Kazusa pune la cale un transplant de sânge, sursa fiind servitoarea cumpărată cu ceva timp în urmă, în pielea căreia se afla Orochi. Din nefericire însă transfuzia eşuează iar Risa, într-un acces de disperare, se arde pe faţă cu un cleşte fierbinte (folosit la şemineuri) provocându-şi arsuri.
Ceea ce a dat naştere acestor monştri a fost dorinţa de răzbunare a rasei umane
Într-un final Risa se împacă cu ideea că sora ei e cea care va rămâne cea frumoasă şi că nu poate să schimbe acest lucru. Acţiunea filmului culminează cu Risa revăzând unul din celebrele filme ale mamei ei, moment în care Kazusa îi mărturiseşte că, de fapt, lucrurile stau invers: Risa e fiica vitregă în timp ce ea era fiica naturală şi cea care urma să moştenească boala. Tot ceea ce făcuse Kazusa în acest timp a fost să îşi provoace sora să se automutileze pentru ca tot restul vieţii sale să nu se poată bucura de frumuseţea caracteristică femeilor din familia Monzen.
Filmul merită toate cele 107 minute şi este o capodoperă a cinematografiei japoneze. Deşi pe site-urile de profil apare ca horror, filmul este de fapt un thriller care te va ţine cu sufletul la gură şi te va surprinde prin povestea sa.
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Medion MD9458 sub Linux
Zilele astea am cumpărat de la cineva un scanner Medion (Tevion?) MD-9458. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îl instalez în Windows, neştiind sigur dacă acesta era suportat de către SANE (Scanner Acces Now Easy), în Linux. Prima problemă întâmpinată a fost că driverele de pe site-ul oficial nu au funcţionat, fiind necesar să descarc drivere pentru Artec Ultima 2000, aşa cum se identifica scanner-ul în Device Manager (VID=05D8, PID=4002). După ce am reuşit să fac scanner-ul să funcţioneze în Windows, următorul pas a fost instalarea sa sub Linux.
SANE detecta însă scanner-ul ca Mustek BearPaw 1200 CU flatbed scanner, folosind ca backend gt68xx. A fost nevoie să copiez firmware-ul scanner-ului aflat sub denumirea de ePlus2k.usb (se găseşte şi în versiunea de Windows a driver-ului) în /usr/share/sane/gt68xx pentru a putea porni Xsane, însă... scanner-ul se încăpăţâna să nu funcţioneze. Bănuind care este problema (faptul că scanner-ul nu era detectat ca Artec Ultima 2000) am căutat pe internet şi am găsit că, pentru a-mi face scanner-ul să fie detectat corect sub Linux, trebuia să editez /etc/sane.d/gt68xx.conf şi să editez următoarele linii din:
în
SANE detecta însă scanner-ul ca Mustek BearPaw 1200 CU flatbed scanner, folosind ca backend gt68xx. A fost nevoie să copiez firmware-ul scanner-ului aflat sub denumirea de ePlus2k.usb (se găseşte şi în versiunea de Windows a driver-ului) în /usr/share/sane/gt68xx pentru a putea porni Xsane, însă... scanner-ul se încăpăţâna să nu funcţioneze. Bănuind care este problema (faptul că scanner-ul nu era detectat ca Artec Ultima 2000) am căutat pe internet şi am găsit că, pentru a-mi face scanner-ul să fie detectat corect sub Linux, trebuia să editez /etc/sane.d/gt68xx.conf şi să editez următoarele linii din:
#Artec Ultima 2000:
#override "artec-ultima-2000"
#firmware "ePlus2k.usb"
în
#Artec Ultima 2000:După un restart şi un scanimage -L am avut plăcuta surpriză să descopăr că scanner-ul meu este acum detectat în mod corect:
override "artec-ultima-2000"
firmware "ePlus2k.usb"
device `gt68xx:libusb:002:002' is a Artec Ultima 2000 flatbed scannerSingura anomalie sub Linux e că acea lampă mobilă din scanner produce o lumină intermitentă atunci când scanner-ul e folosit sub Linux, intermitenţă a cărei frecvenţe creşte odată cu setarea unei rezoluţii mai mari pentru scanare. Iar, spre deosebire de ScanPanel din Windows, SANE mă lasă să efectuez scanări sub 100dpi.
miercuri, 7 octombrie 2009
Hi5.com pregăteşte un nou look
Popularul site de social networking pune la cale un nou aspect grafic al paginilor din cadrul său. Cu excepţia paginilor care conţin profilurile utilizatorilor, aspectul site-ului a fost regândit, culorile de bază fiind înlocuite cu nuanţe ale culorii gri şi portocaliu. De asemenea accesul la secţiunile importante ale site-ului este acum mult mai facil, fiind organizat în secţiuni principale ramificate în subsecţiuni.Nici logo-ul site-ului nu a scăpat, acesta fiind şi el pus la curent cu noua tematică de culori a site-ului.
Mai jos aveţi un screenshot al noului aspect grafic. Menţionez că a apărut doar o singură dată, site-ul revenind la aspectul grafic original imediat după ce am încărcat altă pagină
marți, 6 octombrie 2009
Campanie împotriva accidentelor rutiere
Videoclipul este extrem de şocant. Daţi Play doar dacă ştiţi ce faceţi
duminică, 27 septembrie 2009
YaSpy 0.3
Şi după cum v-am promis, iată versiunea 0.3 a progrămelului pentru scanat utilizatorii invizibili de Yahoo! Messenger. Printre noutăţile acestei versiuni se numără suportul proxy, posibilitatea de a alege unul din cele 5 servere disponibile prin care să se efectueze scanarea şi funcţia de monitorizare, care va scana o listă definită de ID-uri la un anumit interval de timp. Download la pagina YaSpy
vineri, 25 septembrie 2009
"NSIS Error launching installer" sau "System cannot find the path specified"
Astăzi am reinstalat cuiva sistemul de operare (Windows XP) şi am avut neplăcuta surpriză să descopăr că doar câteva din kit-urile pe care le descărcasem de pe internet puteau fi executate. Majoritatea spuneau "Error launching installer" (cele bazate pe NSIS), "System cannot find the path specified" sau pur şi simplu nu funcţionau. După câteva înjurături zdravene am descoperit cauza problemei: kit-urile erau descărcate într-un folder denumit "Descărcări", iar diacriticele din denumirea folder-ului nu prea conveneau aplicaţiilor. Am redenumit folder-ul în ceva fără diacritice şi uite-aşa am scăpat de enervantele erori.
Poate va fi de folos cuiva care va căuta disperat pe Google rezolvarea acestei probleme (aşa cum am făcut eu).
Poate va fi de folos cuiva care va căuta disperat pe Google rezolvarea acestei probleme (aşa cum am făcut eu).
joi, 24 septembrie 2009
Eu am instalat Windows 7 si...
(pentru http://studentclub.ro/tudorg/archive/2009/09/10/concurs-eu-am-instalat-windows-7-si-premiu-cool.aspx)
Se pare că cei de la Microsoft România chiar sunt interesaţi de feedback-ul oferit de utilizatorii care au încercat Windows 7 şi, ca să-i motiveze spre a-şi spune părerea în legătură cu noua versiune a sistemului de operare produs de compania din Redmond, au lansat un concurs despre care puteţi afla mai multe la link-ul de mai sus.
De circa patru ani sunt un utilizator fericit de Linux, ţinând totuşi pe o partiţie o copie a sistemului de operare Windows în caz de necesitate. După anul 2003 - 2004 sistemul de operare de referinţă din România este fără discuţie Windows XP, acesta persistând în topul preferinţelor utilizatorilor chiar şi după lansarea lui Vista. Despre acesta din urmă nu pot spune mai multe deoarece nu l-am folosit decât pentru câteva zile, însă se pare că puţină lume a fost încântată de această versiune de Windows.
Windows XP - ei bine, cu ăsta am crescut. Ţin însă minte că la lansarea acestuia a fost hulit cam în acelaşi fel în care s-a vorbit şi despre Vista. Deşi PC-ul meu a venit preinstalat cu Windows XP ţin minte că am făcut downgrade la Windows98 tocmai din cauza acestor zvonuri. Cu trecerea timpului însă aceste zvonuri s-au infirmat, WindowsXP devenind în scurt timp, după cum am precizat şi mai sus, numero uno în preferinţele calculatoriştilor.
Odată ce Microsoft a anunţat lansarea Windows 7 majoritatea priveau cu scepticism acest viitor release, mai ales că Microsoft părea să se grăbească în a-şi spăla obrazul pătat în urma lansării lui Windows Vista. Încet-încet însă această părere generală s-a schimbat iar acum Windows 7 este aşteptat cu sufletul la gură de către utilizatorii sătui de deja-banalul Windows XP şi dezamăgiţi de Windows Vista. Dacă nu eşti sigur încă dacă să instalezi sau nu Windows 7, poţi citi următorul mic review pe care l-am făcut noului sistem de operare produs de Microsoft.
Se pare că cei de la Microsoft România chiar sunt interesaţi de feedback-ul oferit de utilizatorii care au încercat Windows 7 şi, ca să-i motiveze spre a-şi spune părerea în legătură cu noua versiune a sistemului de operare produs de compania din Redmond, au lansat un concurs despre care puteţi afla mai multe la link-ul de mai sus.
De circa patru ani sunt un utilizator fericit de Linux, ţinând totuşi pe o partiţie o copie a sistemului de operare Windows în caz de necesitate. După anul 2003 - 2004 sistemul de operare de referinţă din România este fără discuţie Windows XP, acesta persistând în topul preferinţelor utilizatorilor chiar şi după lansarea lui Vista. Despre acesta din urmă nu pot spune mai multe deoarece nu l-am folosit decât pentru câteva zile, însă se pare că puţină lume a fost încântată de această versiune de Windows.
Windows XP - ei bine, cu ăsta am crescut. Ţin însă minte că la lansarea acestuia a fost hulit cam în acelaşi fel în care s-a vorbit şi despre Vista. Deşi PC-ul meu a venit preinstalat cu Windows XP ţin minte că am făcut downgrade la Windows98 tocmai din cauza acestor zvonuri. Cu trecerea timpului însă aceste zvonuri s-au infirmat, WindowsXP devenind în scurt timp, după cum am precizat şi mai sus, numero uno în preferinţele calculatoriştilor.
Odată ce Microsoft a anunţat lansarea Windows 7 majoritatea priveau cu scepticism acest viitor release, mai ales că Microsoft părea să se grăbească în a-şi spăla obrazul pătat în urma lansării lui Windows Vista. Încet-încet însă această părere generală s-a schimbat iar acum Windows 7 este aşteptat cu sufletul la gură de către utilizatorii sătui de deja-banalul Windows XP şi dezamăgiţi de Windows Vista. Dacă nu eşti sigur încă dacă să instalezi sau nu Windows 7, poţi citi următorul mic review pe care l-am făcut noului sistem de operare produs de Microsoft.
1. Instalarea
Încă de la Windows Vista instalarea sistemului de operare Windows se face 100% în mod grafic. Un lucru bun față de modul cum se instala Windows XP, a cărui prima parte a instalării fiind destul de confuză pentru utizatorii neexperimentaţi. Procesul de instalare a Windows 7 a durat cca. 17 minute, intervenţia utilizatorului asupra acesteia fiind minimă. Practic cel mai complicat pas al instalării este configurarea partiţiilor care, spre uşurarea utilizatorilor de Windows, se face în mod grafic şi doar din câteva click-uri. Totuşi procesul de instalare are şi bilele lui negre: în locul licenţei nu se regăseau decât câteva propoziţii prin care se făcea referire la un fişier de pe CD care ar conţine termenii de licenţiere ai Windows 7. Nu văd cum cineva ar putea citi licenţa şi să cadă sau nu de acord cu ea de vreme ce nu are niciun sistem de operare pe PC. Bănuiesc însă că acest lucru se va schimba totuşi odată cu lansarea produsului pe piaţă, aşa că licenţa va putea fi citită pe viitor direct din installer-ul sistemului de operare. Un alt punct în minus ar fi faptul că sistemul a trebuit repornit de două ori până ce să mă pot bucura de desktop-ul lui Windows 7, un dezavantaj faţă de majoritatea distribuţiilor Linux care sunt gata de funcţionare încă de la prima repornire a sistemului. De asemenea la finalul procesului de instalare am fost întâmpinat de un wizard care folosea la configurarea workgroup-ului (cred). După o primă tentativă eşuată de a introduce o parolă (care ar trebui să fie mascată şi nu afişată în clar) am descoperit butonul "Skip" care m-a scăpat de enervantul wizard. Sincer nu prea îi văd scopul acolo deoarece majoritatea utilizatorilor nu deţin o reţea proprie ci doar sunt conectaţi la un ISP care le face mai departe legătura cu internetul.
În stilul clasic al Windows, instalarea acestuia mi-a desfiinţat bootloader-ul GRUB făcându-mi sistemul Linux instalat pe hard-disk inaccesibil. Păcat, Microsoft ar trebui să ia în calcul că unii utilizatori mai au şi alte sisteme de operare instalate pe lângă Windows şi ar trebui ca măcar să interogheze utilizatorul în privinţa rescrierii forţate a MBR-ului. Mi-ar fi plăcut de asemenea să regăsesc în installer posibilitatea de a selecta aplicaţiile pe care doresc să le instalez, aşa cum era odinioară în Windows 98.
2. Desktop-ul
Aproape peste tot pe unde citeam despre noua interfață a Windows 7 găseam un cuvânt comun: KDE. Da, interfața din Windows 7 era acuzată că ar copia subtil cea din KDE. Sincer şi mie taskbar-ul înalt îmi aduce aminte de KDE, modul cum sunt afişate scurtăturile către meniu şi aplicaţii amplificând această impresie. Dacă tot s-a preluat modelul de la KDE mi-ar fi plăcut să regăsesc şi un taskbar pe două rânduri aşa cum eram obişnuit să găsesc în versiunile mai vechi ale acestui desktop manager (3.5 în jos). Modul actual de afişare a aplicaţiilor deschise mi se pare însă total idiot. Pe lângă faptul că te forţează să dai mai multe click-uri şi să plimbi mouse-ul mai mult atunci când o aplicaţie are mai multe ferestre deschise nici nu poţi vedea titlul acestora dintr-o privire, lucru important mai ales că unele aplicaţii trimit notificări prin intermediul titlului din decoraţiunile ferestrelor. Din fericire acest comportament poate fi corectat la metoda clasică prin accesarea setărilor taskbar-ului.
(Imaginea 1) Miros de KDE
Un alt punct în minus pentru Windows 7 e că nu mi-a recunoscut placa audio. Sincer modelul CMI8738 de la C-Media e unul destul de răspândit, aşa că lipsa driverelor pentru acest model de placă audio nu poate fi scuzat aşa de uşor. Din fericire am putut găsi o variantă beta a driver-ului pentru Windows 7 pe site-ul oficial al producătorului. Totuşi nu ar fi rău ca în Device Manager să regăsim denumirea şi modelul producătorului unui dispozitiv în loc de banalul "Audio Device" sau mai ştiu eu ce. Nu cred că oricine ştie cum să se uite după VID-ul şi PID-ul unui dispozitiv pentru ca mai apoi să caute drivere pentru acesta.
Ţin să felicit Microsoft pentru modul în care a organizat meniul Start. Facilitatea de căutare a aplicaţiilor (da, ştiu că e prezentă încă de la Vista) e mană cerească pentru cei ce obişnuiesc să instaleze un număr mare de aplicaţii pe PC-ul lor. Totuşi un tooltip cu descrierea a ce face un anumit program nu ar fi stricat. Mă îndoiesc că mulţi ştiu la ce foloseşte "XPS Viewer" mai ales că acesta e un format de fişiere apărut destul de recent.
Managerul de ferestre din Windows 7 este însă de-a dreptul primitiv. Nici după sutele de complângeri din partea utilizatorilor încă nu există posibilitatea de a menţine o fereastră deasupra celorlalte sau invers. Nici despre desktop-uri multiple nu poate fi vorba, Windows 7 neoferind o astfel de facilitate. Probabil că aceste lipsuri pot fi compensate folosind diverse aplicaţii 3rd party, însă ar trebui ca astfel de funcţionalităţi să se regăsească în mod implicit în cadrul sistemului de operare. Singurele îmbunătăţiri aduse la acest capitol faţă de Windows XP sunt efectele de umbre, blur şi transparenţă, chestii care mă lasă rece în comparaţie cu ceea ce oferă Compiz sub Linux.
Meniul "Start" din Windows 7 vine încărcat cu diverse aplicaţii ce au scopuri mai mult sau mai puţin utile. Sincer majoritatea programelor incluse în Windows 7 mi se par a fi de prisos,în fruntea acestora stând aplicaţii precum Sticky Notes sau Desktop Gagdet Gallery. Chiar şi prezenţa lui "XPS Viewer" mi se pare inutilă, preferând în locul acestuia mai degrabă un dezarhivator RAR sau un vizualizator PDF. De precizat este şi prezenţa aplicaţiei Default Programs în partea de sus a meniului Start, aplicaţie cu care putem schimba browser-ul sau clientul de mail implicit precum şi asocierile extensiilor pentru diverse programe. Totuşi nu am reuşit să îmi dau seama lace foloseşte prima opţiune de acolo, anume Set your default programs. La prima vedere acesta nu pare decât o altă cale de a seta asocierile extensiilor, însă intuiţia mă face să cred că această funcţie este mai mult de atât. În mare sunt încântat de faptul că asocierile extensiilor nu se mai modifică din Windows Explorer, acest lucru dând impresia că setările făcute astfel nu se aplică la nivel global.
Majoritatea programelor standard din Windows au suferit modificări majore în versiunea 7 a Windows. Windows Explorer, aplicaţia cu care administrăm fişierele din sistemul nostru a suferit încă din Vista modificări radicale asupra interfeţei. Totuşi noul layout provoacă mari dureri de cap mai ales atunci când vrei să modifici setări simple precum afişarea fişierelor ascunse sau a extensiilor fişierelor. În schimb avem posibilitatea de a filtra rapid după numele fişierelor folosind căsuţa de search din colţul dreapta-sus al ferestrei, exact aşa cum făceam odinioară în Konqueror-ul din KDE 3.5. De precizat că şi Paint a primit o grămadă de îmbunătăţiri, însă chiar îmi lipseşte vechea funcţionalitate a Paint-ului din Windows98 prin care puteam modifica dimensiunile unei unelte prin apăsarea tastelor + sau -.
Windows 7 vine de asemenea echipat cu Internet Explorer 8 şi Windows Media Player 12. Mult discutatul browser ballot nu se regăseşte în versiunea de Windows descărcată de către mine, însă sigur acesta va fi prezent în versiunile de Windows 7 vândute în Uniunea Europeană.
3. Control Panel
Deşi e dificil să te obişnuieşti cu el, noul aspect al Control Panel-ului mi se pare unul destul de reuşit. Nu trebuie să fii un utilizator experimentat ca să ştii ce trebuie să accesezi pentru a modifica o anumită setare a sistemului de operare. Totuşi deşi aparent noul Control Panel are un număr mic de opţiuni, vei fi surprins să constaţi că fiecare categorie este împărţită în alte categorii, fiecare cuprinzând un număr ameţitor de opţiuni. Din fericire pentru utilizatorii veterani, clasicul Control Panel poate fi readus oarecum prin modificarea valorii opţiunii "View by" din colţul dreapta-sus al ferestrei principale.
(Imaginea 2) Până acum Control Panel este cel mai defectuos element din Windows 7
În ciuda aspectului simplificat lucrurile se complică atunci când, ca fost utilizator de Windows XP, încerci să schimbi rezoluţia ecranului sau să configurezi ecranele multiple (dacă e cazul). Cel puţin mie denumirea de "Show desktop only on X" mi se pare cam neinspirată și aș fi preferat aici mai degrabă o setare gen "Turn X screen off". De asemenea fereastra "Screen resolution" este prost organizată, spaţiul dintre butoanele Ok, Cancel, Apply şi extrema de jos a ferestrei fiind uriaş.
4. Stabilitate
Poate cel mai discutat subiect ce ţine de o anumită versiune de Wind0ws este stabilitatea. Şi, ca toată lumea, voi folosi şi eu ca punct de referinţă la acest capitol sistemul de operare Windows XP.
(Imaginea 3) Din nou Control Panel creează probleme
La prima vedere Windows 7 nu mi se pare cu nimic mai stabil decât Windows XP. Ba mai mult, în aceste 2 ore de când l-am instalat şi scriu despre el am reuşit să fac Windows Explorer-ul să crape de trei ori atunci când mă plimbam prin setările din Control Panel. Sunt dezamăgit de faptul că, la fel ca în Windows XP, nu toate iconurile din Systray sunt reafişate la reîncărcarea Windows Explorer. De asemenea am observat că aplicaţiile OpenGL au probleme atunci când sunt executate în Windows 7, însă am auzit că un update al driverelor video rezolvă această problemă.
O altă caracteristică mult discutată a lui Windows Vista e consumul de memorie. Habar nu am cât consumă în medie un Windows Vista însă în clipa de faţă am 649 MB RAM ocupaţi cu 43 de procese în execuţie. Sincer nivelul de resurse consumat mi se pare mediu pentru un sistem de operare modern, cel puţin în Ubuntu Linux eram undeva pe la 800MB consumaţi (însă acolo am un server web, MySQL, mai multe aplicaţii deschise, etc.). Am fost puţin surprins însă să descopăr că în capul listei la consumul de memorie RAM se află svchost.exe, cei aproape 35MB RAM consumaţi părându-mi-se cam mult pentru un serviciu ce rulează în background.
La fel ca Windows XP, Seven suferă de probleme de compatibilitate cu aplicaţiile vechi, mai ales cele de pe vremea răposatului MS-DOS. Sincer m-aş fi bucurat să regăsesc în Windows un emulator DOS cu care să fie executate aplicaţiile vechi ce nu pot fi rulate corespunzător pe kernelul NT. Totuşi cei ce rulează programe vechi pot folosi DOSBox, care este gratuit şi destul de eficient.
5. Securitate
Oooo, da. Principalul motiv pentru care am spus bye-bye sistemului de operare produs de Microsoft constă în securitatea aproape inexistentă pe care acesta o oferă. Bătrânul WindowsXP este atât de vulnerabil încât poate fi pus la pământ doar cu un script .bat de câteva linii, de cele mai multe ori indetectabil chiar şi de antiviruşi. Pe deasupra WindowsXP are şi mândria de a fi afectat de Conficker, acel vierme care exploata o securitate din serviciul RPC. Ei bine în Windows Seven (şi probabil şi Vista) se pot observa câţiva paşi înainte făcuţi în privinţa securităţii, însă lipsa unui antivirus preinstalat lasă totuşi sistemul descoperit în faţa pericolelor informatice. Pe deasupra observ că Microsoft se încăpăţânează să ascundă extensiile fişierelor care sunt asociate unei aplicaţii, aşa că în felul acesta un fişier cu denumirea de adrian.jpg.exe poate fi foarte înșelător pentru un utilizator neatent.
Tot din punctul de vedere al sporirii securităţii observ că Windows interzice în mod normal accesul aplicaţiilor către diferite locaţii din sistem. În ciuda faptului că va cauza mari bătăi de cap (sau de biţi) aplicaţiilor care obişnuiesc să îşi salveze setările prin Program Files sau alte locaţii sensibile din sistem, această noutate este una binevenită deşi gradul de securitate din Windows nu este sporit prea mult în acest fel. Pe deasupra fereastra "User access control" cauzează probleme programelor de tip remote control (în special UltraVNC), deconectând utilizatorul aflat la distanţă la afişarea acesteia.
6. În încheiere
În clipa de faţă Windows 7 este o alternativă reuşită la WindowsXP. Nu cred însă că mă va face să renunţ la Ubuntu Linux însă sigur îşi va păstra locul pe hard-disk-ul meu, aşa cum până azi WindowsXP avea rolul de a fi reprezentantul Microsoft la mine în PC. Făcând o mică paranteză, nu pot să mă abţin să nu afirm că Windows 7 ocupă cam mult spaţiu pentru ceea ce oferă: 8.86GB. Păi în Linux de cei aproape 9GB îți pui la punct un sistem cu ce îți trebuie și ce nu îți trebuie. Tare aș vrea să știu unde se duc cei aproape 9GB ocupați de către Windows 7.
(Imaginea 4) Atât ocupă Windows 7 (Enterprise) proaspăt instalat
Progresul faţă de WindowsXP este unul uriaş, Windows 7 arătând acum de nerecunoscut faţă de ceea ce erau Windows-urile odată. Totuşi Microsoft ar fi trebuit să înceapă mai demult procesul pe care îl face acum: deschiderea faţă de utilizatorii produselor lor. Privit la nivel de întreg, Windows 7 e calea corectă pe care Microsoft trebuie să o urmeze în dezvoltarea acestui sistem de operare; privit însă în detaliu mai sunt încă multe probleme de corectat şi în mod cert este nevoie de o schimbare de mentalitate la nivelul Microsoft.
duminică, 13 septembrie 2009
YaSpy 0.2.1
Din cauza unor schimbari la http://invisible-scanner.com aplicaţia YaSpy nu mai este funcţională. Deşi lucrez de câteva zile la versiunea 0.3 care include o serie de noutăţi, situaţia de faţă mă face nevoit să lansez un bugfix release al versiunii 0.2. Pentru a descărca neaşteptata versiune, accesaţi pagina YaSpy dând click pe link-ul din bara de sus (sau click aici).
Pe deasupra, versiunea de Windows mai contine un mic bug reparat, bug din cauza caruia nu toate avatarele descarcate de catre YaSpy nu erau sterse la inchiderea aplicatiei.
vineri, 4 septembrie 2009
Amarok: de la glorie la decădere
Îmi amintesc cum citeam despre Amarok în MyLinux şi MyComputer. A intrat in voga cam prin anul 2005 si de atunci a rămas în inimile utilizatorilor de Linux. Ba chiar mai mult, ştiu persoane care foloseau Linux doar pentru Amarok.
Amarok oferă tot ce poate oferi mai bun un player audio, şi chiar mai mult de atât. Administrarea librăriei muzicale este simplă şi totodată oferind funcţii complexe. Puteţi ordona muzica după albume, artişti, tag-uri, anul apariţiei, rating, cele mai redate piese, etc. Pe deasupra, Amarok caută şi descarcă de pe amazon.com coperţile albumelor din calculatorul tău. Şi mai mult de atât, cu ajutorul plugin-urilor caută pe internet versuri ale melodiilor în curs de redare. Crezi că asta e de ajuns? Ei bine, Amarok împinge limitele şi oferă informaţii preluate de pe Wikipedia în cadrul player-ului.
Amarok şi-a atins apogeul odată cu versiunea 1.4 a acestuia. Extrem de stabil şi complex, Amarok a ajuns să fie un standard al player-elor de muzică, multe alte programe imitându-i interfaţa şi funcţionalităţile (vezi Exaile, Listen, etc.). Apoi, însă, a venit Qt4, KDE 4 şi decăderea...
Pe 10 decembrie 2008, echipa Amarok anunţa versiunea 2 a player-ului, o versiune rescrisă şi cu un design nou-nouţ. Fiind încă nefinisat şi cu un număr de funcţii mai mic decât al bătrânului 1.4, această versiune nu a avut priză la public. Apoi a urmat 2.1, care nici acesta nu a prins prea bine la public.
Multă lume (inclusiv eu) încă mai foloseşte Amarok 1.4. După lansarea lui Amarok 2.0 a mai apărut un update neoficial al versiunii 1.4 care aducea un bugfix la afişarea informaţiilor de pe Wikipedia.
Sincer sper să apară un fork al lui Amarok 1.4 care să continue ce au terminat cei de la echipa de dezvoltare a player-ului. Un fork care să ducă mai departe o poveste de succes.
Amarok oferă tot ce poate oferi mai bun un player audio, şi chiar mai mult de atât. Administrarea librăriei muzicale este simplă şi totodată oferind funcţii complexe. Puteţi ordona muzica după albume, artişti, tag-uri, anul apariţiei, rating, cele mai redate piese, etc. Pe deasupra, Amarok caută şi descarcă de pe amazon.com coperţile albumelor din calculatorul tău. Şi mai mult de atât, cu ajutorul plugin-urilor caută pe internet versuri ale melodiilor în curs de redare. Crezi că asta e de ajuns? Ei bine, Amarok împinge limitele şi oferă informaţii preluate de pe Wikipedia în cadrul player-ului.
Amarok şi-a atins apogeul odată cu versiunea 1.4 a acestuia. Extrem de stabil şi complex, Amarok a ajuns să fie un standard al player-elor de muzică, multe alte programe imitându-i interfaţa şi funcţionalităţile (vezi Exaile, Listen, etc.). Apoi, însă, a venit Qt4, KDE 4 şi decăderea...
Pe 10 decembrie 2008, echipa Amarok anunţa versiunea 2 a player-ului, o versiune rescrisă şi cu un design nou-nouţ. Fiind încă nefinisat şi cu un număr de funcţii mai mic decât al bătrânului 1.4, această versiune nu a avut priză la public. Apoi a urmat 2.1, care nici acesta nu a prins prea bine la public.
Multă lume (inclusiv eu) încă mai foloseşte Amarok 1.4. După lansarea lui Amarok 2.0 a mai apărut un update neoficial al versiunii 1.4 care aducea un bugfix la afişarea informaţiilor de pe Wikipedia.
Sincer sper să apară un fork al lui Amarok 1.4 care să continue ce au terminat cei de la echipa de dezvoltare a player-ului. Un fork care să ducă mai departe o poveste de succes.
marți, 1 septembrie 2009
vineri, 21 august 2009
Cum să: Creează o nouă imagine după selecţie, în GIMP
Până la versiunea 2.2, accesarea funcţiei File -> New din GIMP seta automat dimensiunea imaginii ce urma a fi creeate în funcţie de conţinutul din clipboard (dacă acesta exista). Acest lucru era util atunci când copiai în clipboard o selecţie dintr-o imagine şi vroiai să îi dai "paste" într-un nou fişier. Din păcate în versiunea 2.3 a aplicaţiei acest comportament a fost schimbat, însă posibilitatea de a creea o nouă imagine după conţinutul din clipboard a rămas încă disponibil în aplicaţie.
Dacă vei dori vreodată să transformi selecţia într-un nou fişier, copiaz-o întâi în clipboard folosind combinaţia de taste Ctrl+C şi apoi accesează funcţia File -> Acquire -> Paste as New sau Edit -> Paste as ->New image. În felul acesta selecţia va fi transformată într-un nou fişier de imagine pe care îl vei putea edita mai departe în GIMP
Dacă vei dori vreodată să transformi selecţia într-un nou fişier, copiaz-o întâi în clipboard folosind combinaţia de taste Ctrl+C şi apoi accesează funcţia File -> Acquire -> Paste as New sau Edit -> Paste as ->New image. În felul acesta selecţia va fi transformată într-un nou fişier de imagine pe care îl vei putea edita mai departe în GIMP
sâmbătă, 15 august 2009
shMessenger 3.1.8 aduce suport pentru teme
Cam aşa ar putea arăta interfaţa noii versiuni a shMessenger. Dezvoltatorul aplicaţiei a finalizat zilele acestea editorul de teme pentru shMessenger care va fi disponibil online în cadrul site-ului oficial al proiectului. shMessenger suporta de multă vreme diferite teme pentru interfaţă, însă datorită modificărilor aduse în shGUI (interfaţa grafică a aplicaţiei) acestea au devenit incompatibile şi nici nu au mai fost actualizate pentru a se potrivi cu noile versiuni de shGUI.Deşi editorul online de teme se rezumă doar la schimbarea culorilor din interfaţă, numărul de elemente a căror culoare poate fi modificată este destul de ridicat. Se poate modifica culoarea textului, a fundalului, a elementelor din listă, a tab-urilor şi (pe lângă altele) chiar şi a cursorului rotativ care apare la conectarea aplicaţiei.
Editorul de teme. Click pentru mărire
Din păcate doar o serie predefinită de teme vor fi disponibile gratuit. Utilizatorii îşi vor putea creea propriile teme însă acestea vor fi alterate (cu trei dungi colorate) până ce vor fi activate contra unei mici sume de bani.
shMessenger 3.1.8 va fi făcut public probabil în cursul săptămânii viitoare, însă e posibil ca data lansării să fie amânată deoarece încă nu s-a găsit o metodă de plată accesibilă pentru toţi utilizatorii din lumea întreagă.
vineri, 14 august 2009
Un nou browser se arată la orizont: RockMelt
În ultima vreme războiul dintre navigatoarele web s-a accentuat. Firefox a început să stârpească supremaţia lui Internet Explorer, Opera se chinuie să rămână pe linia de plutire, Google atacă frontal piaţa browser-elor cu Chrome.Ei bine, pe viitor ar trebui să ne aşteptăm la un alt competitor care să intre în războiul navigatoarelor: RockMelt. În momentul de faţă RockMelt nu este altceva decât o pagină web, însă atunci când va fi gata probabil va fi o lovitură destul de grea pentru navigatoarele aflate în vogă la ora actuală.
RockMelt îl are în spate pe Marc Andreessen, unul din dezvoltatorii celebrului Mosaic şi totodată fondator al companiei Netscape. Pentru cei ce nu ştiu, Mosaic a fost browser-ul care a făcut ca WWW-ul să fie aşa cum îl cunoaştem azi. Avea o interfaţă simplă şi intuitivă şi era primul browser care putea afişa imagini în cadrul paginilor web. Compania Netscape a jucat un rol important în popularizarea web-ului, browser-ul lor regăsindu-se încă subtil în produsul celor de la Mozilla, Firefox.
Probabil, ca şi în cazul lui Mosaic şi Netscape Navigator, RockMelt va aduce cu siguranţă ceva nou în web-ul pe care îl cunoaştem cu toţii. Indiferent dacă va fi de succes sau nu, merită să stăm cu ochii pe evoluţia acestui proiect care sigur nu va trece neobservat prin istoria IT-ului.
Sursa: OSNews
vineri, 24 iulie 2009
Cum să: scapă de notificările de securitate ale Windows XP
Odată cu Service Pack 2, Windows XP a primit câteva (mici) îmbunătăţiri în privinţa securităţii. Una din aceste îmbunătăţiri este şi Windows Security Center, care devine însă enervant atunci când pe calculatorul la care lucrezi nu este instalat un antivirus/sunt oprite update-urile, etc. Din fericire modul în care suntem atenţionaţi de posibilele breşe de securitate poate fi personalizat. Pentru aceasta, accesaţi meniul Start -> Control Panel şi deschideţi Security Center. În partea stângă a ferestrei care apare se află o listă cu link-uri; din acea listă faceţi click pe Change the way Security Center alerts me. De aici putem să selectăm după placul fiecăruia dacă vrem să fim atenţionaţi atunci când sunt probleme cu firewall-ul, antivirusul sau actualizările automate.
Cum să: salvează o imagine de pe Hi5, Flickr, etc.
Unele site-uri împiedică (sau mai bine zis, îngreunează) salvarea anumitor imagini în calculator prin adăugarea unei imagini transparente deasupra celei ce trebuie protejată. În felul acesta, atunci când utilizatorul va dori să salveze o anumită imagine protejată nu se va alege decât cu un .gif transparent de 1x1 pixeli. Desigur că imaginile pot fi totuşi salvate deschizând sursa fişierului HTML sau folosind instrumente gen Page Info din Firefox. Totuşi există o modalitate de a readuce posibilitatea de a salva imagini în calculator folosind metoda "click-dreapta pe imagine -> Save image as...". Deşi a fost creeat în scopul blocărilor reclamelor de pe paginile web, AdBlock Plus ne poate ajuta să scăpăm de pixelii transparenţi ce ne stau în cale atunci când dorim salvarea unei imagini.
AdBlock Plus este o extensie pentru Firefox şi poate fi descărcată de la https://addons.mozilla.org/ro/firefox/addon/1865. Desigur, vei avea nevoie de Firefox pentru a o putea folosi.
După instalarea extensiei şi repornirea browser-ului, accesaţi o pagină care se foloseşte de trucul pixelilor transparenţi pentru a proteja imaginile afişate pe aceasta. Daţi click acolo unde ştiţi că aceştia sunt prezenţi (pe poza pe care doriţi să o salvaţi, de exemplu) şi din meniul contextual selectaţi opţiunea Adblock: Blochează imagine. Va apărea o fereastră din care veţi putea ajusta câţiva parametrii ce ţin de blocarea de imagini. Selectaţi ultima variantă (Model individual) apoi adăugaţi noul filtru creeat apăsând pe Adaugă filtru. Din acest moment, pixelii transparenţi vor dispărea şi veţi putea salva în voie imaginile pe care le doriţi. Nu uitaţi că va trebui să procedaţi în acest fel pentru fiecare site diferit ce foloseşte această practică.
Blocarea pixelilor transparenţi pe flickr.com
AdBlock Plus este o extensie pentru Firefox şi poate fi descărcată de la https://addons.mozilla.org/ro/firefox/addon/1865. Desigur, vei avea nevoie de Firefox pentru a o putea folosi.
După instalarea extensiei şi repornirea browser-ului, accesaţi o pagină care se foloseşte de trucul pixelilor transparenţi pentru a proteja imaginile afişate pe aceasta. Daţi click acolo unde ştiţi că aceştia sunt prezenţi (pe poza pe care doriţi să o salvaţi, de exemplu) şi din meniul contextual selectaţi opţiunea Adblock: Blochează imagine. Va apărea o fereastră din care veţi putea ajusta câţiva parametrii ce ţin de blocarea de imagini. Selectaţi ultima variantă (Model individual) apoi adăugaţi noul filtru creeat apăsând pe Adaugă filtru. Din acest moment, pixelii transparenţi vor dispărea şi veţi putea salva în voie imaginile pe care le doriţi. Nu uitaţi că va trebui să procedaţi în acest fel pentru fiecare site diferit ce foloseşte această practică.
Blocarea pixelilor transparenţi pe flickr.com
luni, 20 iulie 2009
Chromium s-a pricopsit cu Flash
Urmăresc cu mare atenţie, de ceva vreme, evoluţia browser-ului Chromium pentru Linux, browser pe care se bazează celebrul Chrome, de la Google. Chromium este într-o dezvoltare continuă de ceva timp şi încă nu a fost lansată vreo versiune finală. Cu toate că Google anunţa Chrome pentru Linux ca fiind disponibil prin luna iulie a acestui an, se pare că termenul de la lansare va mai întârzia probabil undeva până în luna septembrie. Până atunci, cei interesaţi au la dispoziţie pe Launchpad un repository unde sunt puse la dispoziţie build-uri zilnice ale mult-aşteptatului browser. Fiind şi eu "abonat" la aceste build-uri am avut surpriza să constat că update-ul de astăzi a adus suport pentru plugin-uri, inclusiv pentru Adobe Flash Player. Chromium va detecta automat plugin-urile instalate în sistem (aflate în /usr/lib/mozilla/plugins) şi le va utiliza atunci când este nevoie. Dacă foloseşti Linux pentru x86_64, va trebui să descarci versiunile pe 32-bit ale plugin-urilor, asta deoarece încă nu există vreun build Chromium pentru acest tip de procesoare.
vineri, 17 iulie 2009
Cum să: Fii la curent cu ultimele versiuni de Wine
Wine este unul din cele mai actualizate programe de Linux. Lună de lună Wine mai avansează câte una sau două versiuni. Dacă foloseşti Ubuntu şi vrei să fii la curent cu ultimele versiuni ale acestei aplicaţii, urmează cu încredere paşii de mai jos.Apasă combinaţia de taste Alt+F2 şi în fereastra care apare tastează gksu gedit /etc/apt/sources.list . Introdu parola de administrare iar în fişierul care se va deschide în Gedit mai adaugă o linie care să conţină:
deb http://wine.budgetdedicated.com/apt jaunty main #wine
Dacă foloseşti Ubuntu 8.04 Hardy Heron sau Ubuntu 8.10 Intrepid Ibex, înlocuieşte jaunty cu hardy sau intrepid (în funcţie de versiunea pe care o foloseşti). Descarcă apoi cheia de autentificare tastând wget http://wine.budgetdedicated.com/apt/Scott%20Ritchie.gpg în consolă şi import-o folosind comanda sudo apt-key add Scott\ Ritchie.gpg . De aici nu a mai rămas decât un pas spre a obţine ultima versiune de Wine: tastează în consolă sudo apt-get update && sudo apt-get install wine . Din acest moment vei avea ultima versiune de Wine instalată în PC-ul tău.Consolofobia
Există şi o metodă mai simplă pentru utilizatorii începători de a urma paşii de mai sus. Întâi accesaţi meniul Sistem -> Administrare -> Surse Software. Introduceţi parola de administrare şi în fereastra care apare selectaţi tab-ul Programe de la Terţe Surse. Apăsaţi pe butonul Adaugă iar în fereastra care apare scrieţi (sau daţi "paste"):
deb http://wine.budgetdedicated.com/apt jaunty main #wine
Apoi accesaţi cu browser-ul web adresa http://wine.budgetdedicated.com/apt/Scott%20Ritchie.gpg şi salvaţi fişierul într-o locaţie din sistem. Tot în fereastra Surse software selectaţi tab-ul Autentificare şi apăsaţi pe butonul Importă fişier cheie. Selectaţi fişierul pe care tocmai l-aţi descărcat şi închideţi fereastra cu Surse Software. Permiteţi actualizarea listei cu programe şi din Sistem -> Administrare -> Administrator actualizări veţi putea să obţineţi ultima versiune de Wine
Firefox şi sistemul de notificări din Ubuntu Jaunty Jackalope
Una din noutăţile pe care le-a adus Ubuntu 9.04 (Jaunty Jackalope) este sistemul de notificări. Pidgin, Deluge, Gyache şi multe alte programe îşi afişează acum notificările într-un mod comun. Firefox se foloseşte însă de propriul sistem de notificări care este inestetic şi lent. Există totuşi o modalitate de a face Firefox să se folosească de acelaşi sistem de notificări precum celelalte aplicaţii din Ubuntu.
Primul pas este descărcarea şi instalarea unei extensii pe care o puteţi găsi la https://addons.mozilla.org/en-US/firefox/addon/9622. Apoi va trebui să dezactivaţi notificările proprii ale Firefox-ului. Pentru aceasta, tastaţi about:config în bara de adrese. Luaţi-vă angajamentul faţă de Firefox că veţi avea grijă cu setările acestuia şi căutaţi după browser.download.manager.showAlertOnComplete. Setaţi valoarea pe false şi reporniţi browser-ul. Din acest moment Firefox va utiliza şi el sistemul de notificări din Ubuntu 9.04.
Primul pas este descărcarea şi instalarea unei extensii pe care o puteţi găsi la https://addons.mozilla.org/en-US/firefox/addon/9622. Apoi va trebui să dezactivaţi notificările proprii ale Firefox-ului. Pentru aceasta, tastaţi about:config în bara de adrese. Luaţi-vă angajamentul faţă de Firefox că veţi avea grijă cu setările acestuia şi căutaţi după browser.download.manager.showAlertOnComplete. Setaţi valoarea pe false şi reporniţi browser-ul. Din acest moment Firefox va utiliza şi el sistemul de notificări din Ubuntu 9.04.
duminică, 12 iulie 2009
Orange, din nou
Voi vorbi din nou despre Orange. Asta pentru că sunt atâtea de vorbit despre acest minunat operator de telefonie mobilă. Mai ales despre serviciile lor de date (că eu pentru asta folosesc mai mult telefonul mobil). De exemplu, hai să vorbim despre cum să accesezi 40 de pagini web cu numai 5MB. Aşa se explică în oferta de la planul tarifar Orange Music. Tot cu 5MB cică poţi descărca 8 videoclipuri (waw!). Dar hai să vedem cum de au ajuns specialiştii de la Orange la aceste cifre.Cineva (SPIDERPC @ Mobilewave.ro) a cerut explicaţii la Orange despre aceste statistici uimitoare şi a primit răspunsul mult dorit. Atunci când Orange a calculat numărul de pagini web pe care le poţi accesa cu cei 5MB a folosit programul ultraperformant numit Internet Explorer. Au dat să vadă proprietăţile paginii index de pe site-ul lor oficial, iar rezultatul a fost:
Deci, conform screenshot-ului de mai sus, pagina principală de pe site-ul Orange are puţin peste 49KB. Corect şi nu prea. Specialiştii de la Orange cu câte 4 ani de facultate şcoală generală nu au luat în calcul că acea pagină mai conţine şi imagini pe lângă codul HTML, CSS şi JavaScript. Foarte concludente măsurătorile lor, însă sincer nu mă miră deloc că nişte oameni care cred că 1MB = 1026KB au putut ajunge la această concluzie fenomenală. Mă întreb însă cum au ajuns la concluzia că poţi descărca 8 videoclipuri în limita a cei 5MB, de vreme ce un clip de 3 minute pentru mobil la rezoluţie QVGA are cam 2MB (folosind codec-ul audio AMR).
Tot despre Orange trebuie spus că au un timp de intervenţie uimitor. Aşa se face că de aseară serviciile de date prin GPRS/EDGE în Gura Humorului sunt la pământ. Deja au trecut mai mult de 14 ore şi încă nu se întâmplă nimic, telefonul meu încă nu indică prezenţa unei conexiuni GPRS/EDGE. Sunt curios cât trafic voi consuma în timpul în care conexiunea e căzută (da, la Orange e posibil să faci trafic fără să ai conexiune la internet!).
În încheiere vreau să le acord tot respectul meu specialiştilor de la serviciile de date Orange. La cât mai multe revelaţii precum cele prezentate în acest post!
Tot despre Orange trebuie spus că au un timp de intervenţie uimitor. Aşa se face că de aseară serviciile de date prin GPRS/EDGE în Gura Humorului sunt la pământ. Deja au trecut mai mult de 14 ore şi încă nu se întâmplă nimic, telefonul meu încă nu indică prezenţa unei conexiuni GPRS/EDGE. Sunt curios cât trafic voi consuma în timpul în care conexiunea e căzută (da, la Orange e posibil să faci trafic fără să ai conexiune la internet!).
În încheiere vreau să le acord tot respectul meu specialiştilor de la serviciile de date Orange. La cât mai multe revelaţii precum cele prezentate în acest post!
vineri, 10 iulie 2009
Wanted: Player video BUN pentru Linux
Ştiu. O să-mi spuneţi de MPlayer. Sau poate de VLC. Sau poate de SMPlayer, pe care l-am prezentat acum ceva timp. Însă niciunul din aceste playere video, deşi sunt destul de evoluate, nu constituie o alegere bună pentru vizionarea de filme, şi spun asta din experienţa mea de acum câteva minute. Pentru un film ce durează numai 1 oră şi 41 de minute mi-au trebuit cam 2 ore şi jumătate ca să îl pot vedea. De ce? Vă explic în rândurile următoare.
PlayPentru că mă plictisisem de plimbat mouse-ul în căutarea a ceva interesant, m-am decis să vizionez un film. Nu contează ce film, de vreme ce nu vreau să îi fac o recenzie. Se ia player-ul video pe care îl folosesc de obicei (adică SMPlayer), se rulează câteva minute... iar imaginea pur şi simplu se opreşte. Ok, let's try again. Închid player-ul, îl deschid din nou, fac seek până în locul unde imaginea s-a blocat, iar situaţia se repetă. Păcat, dezamăgire mare. Nu e prima dată când SMPlayer are capricii la redarea filmelor. Se pare că backend-ul pe care acesta se bazează, mai exact MPlayer, este extrem de sensibil la erorile din fişierele video. Ori crapă, ori o ia razna. Aşa că după câteva minute de redare video, SMPlayer nu îmi mai oferea altceva decât o imagine statică.
Thanks, SMPlayer!
Ok, sunt destule alternative la SMPlayer. Poate cea mai cunoscută este player-ul VLC. Însă nici măcar nu m-am obosit să pornesc acest player ştiind de faptul că nu poate afişa subtitrările la baza ecranului, peste benzile negre. Interesant cum echipa VLC nu s-a zbătut prea mult să ofere această funcţionalitate, deşi a fost cerută de multe ori pe forumul lor. Dezinteres, probabil. Oricum sunt de părere că VLC nu îşi merită numărul de versiune 1.0, pe care a atins-o zilele astea. Ocolind acest player, am zis să încerc frontend-ul clasic al MPlayer, care era cea mai bună alternativă până la apariţia lui SMPlayer. Aceeaşi chestiune. Ciudat e totuşi că la rularea lui MPlayer din consolă filmul era redat cum trebuie! Tind să cred că problema era undeva la cele două frontend-uri care apelează MPlayer cu un parametru care îl face să crape la erori.
Nevermind, trecem la următorul player: Totem. Totem e player-ul default în Gnome. Este un player ce oferă doar funcţii de bază, ieşind totuşi în evidenţă prin capabilitatea de a căuta şi descărca automat subtitrări pentru filme. La fel ca VLC, Totem nu vroia să afişeze subtitrările peste banda neagră. Ţin însă minte că Totem putea să facă asta, şi am încercat diferite combinaţii de taste până ce am reuşit să fac subtitrarea să dispară cu totul. Într-un final am lăsat-o baltă şi am trecut la următorul player.
Developerii VLC au acordad mereu prioritate lucrurilor cu adevărat importane, cum ar fi afişarea subtitrărilor peste benzile negre ale unui film panoramic
Gxine. Toate bune şi frumoase la player-ul ăsta, doar că nu am găsit cum să fac subtitrarea să nu mai fie atât de minusculă. După vreo două minute de cotrobăit prin meniuri, am lăsat-o baltă şi am trecut la următorul player: Xine. Xine este, defapt, un backend, la fel ca MPlayer sau GStreamer. Are o istorie îndelungată şi este cel mai utilizat backend, deşi numărul de formate suportat este mai mic decât cel suportat de MPlayer. Menţionez că am rulat interfaţa oficială a proiectului Xine, mai exact xine-ui. Deşi are o interfaţă ce te duce cu gândul la programele din Windows 3.1, xine-ui este extrem (dar extrem) de complex, iar pe deasupra vine într-un format asemănător cu BSPlayer din Windows. Totuşi, deşi Xine nu a avut probleme în a-mi reda filmul, mi-am adus aminte de un player pe care l-am iubit mult pe vremea când foloseam KDE 3.
Cafea
Kaffeine este un player video ce are în spate Xine. A fost multă vreme player-ul default din KDE3, fiind însă înlocuit în KDE4 de rudimentarul (şi nereuşitul) Dragon Player. Am dat repede un sudo apt-get install kaffeine iar în câteva secunde player-ul era instalat în PC-ul meu. Am pornit aplicaţia, am încărcat filmul şi... era o problemă: sunetul se auzea înrerupt. Din setări am selectat ca backend audio pulseaudio în loc de alsa. Perfect - am putut până la urmă să văd liniştit filmul până la capăt (deşi se părea că în anumite momente apărea un efect supărător de "tearing", asta deşi bifasem Sync to V-Blank din setările plăcii mele video). Oricum efectul nu apărea decât în câteva momente, aşa că asta nu a fost o problemă majoră.
Semnal de alarmă
MPlayer şi VLC se bucură de notorietate, însă se pare că amândouă playere sunt incapabile să îşi facă treaba aşa cum trebuie. MPlayer e mult prea sensibil la erorile de encoding ce pot apărea în clipurile video, iar VLC - deşi complex - are o grămadă de funcţionalităţi inutile. Xine, pe de altă parte, deşi a început să fie tot mai puţin cunoscut, îşi face treaba aşa cum trebuie, nepierzându-se în detalii inutile precum efecte aplicate pe imaginea video sau alte bălării întâlnite prin alte programe. Tot respectul meu pentru echipa de dezvoltare din spatele Xine şi ruşine developerilor VLC pentru că după atâţia ani nu au reuşit să facă o amărâtă de subtitrare să fie afişată peste benzile negre ale unui film panoramic. Bine că în schimb VLC vine cu astfel de feature-uri:
"Efect de zid": un feature extrem de "folositor" utilizatorilor
PlayPentru că mă plictisisem de plimbat mouse-ul în căutarea a ceva interesant, m-am decis să vizionez un film. Nu contează ce film, de vreme ce nu vreau să îi fac o recenzie. Se ia player-ul video pe care îl folosesc de obicei (adică SMPlayer), se rulează câteva minute... iar imaginea pur şi simplu se opreşte. Ok, let's try again. Închid player-ul, îl deschid din nou, fac seek până în locul unde imaginea s-a blocat, iar situaţia se repetă. Păcat, dezamăgire mare. Nu e prima dată când SMPlayer are capricii la redarea filmelor. Se pare că backend-ul pe care acesta se bazează, mai exact MPlayer, este extrem de sensibil la erorile din fişierele video. Ori crapă, ori o ia razna. Aşa că după câteva minute de redare video, SMPlayer nu îmi mai oferea altceva decât o imagine statică.
Thanks, SMPlayer!
Ok, sunt destule alternative la SMPlayer. Poate cea mai cunoscută este player-ul VLC. Însă nici măcar nu m-am obosit să pornesc acest player ştiind de faptul că nu poate afişa subtitrările la baza ecranului, peste benzile negre. Interesant cum echipa VLC nu s-a zbătut prea mult să ofere această funcţionalitate, deşi a fost cerută de multe ori pe forumul lor. Dezinteres, probabil. Oricum sunt de părere că VLC nu îşi merită numărul de versiune 1.0, pe care a atins-o zilele astea. Ocolind acest player, am zis să încerc frontend-ul clasic al MPlayer, care era cea mai bună alternativă până la apariţia lui SMPlayer. Aceeaşi chestiune. Ciudat e totuşi că la rularea lui MPlayer din consolă filmul era redat cum trebuie! Tind să cred că problema era undeva la cele două frontend-uri care apelează MPlayer cu un parametru care îl face să crape la erori.
Nevermind, trecem la următorul player: Totem. Totem e player-ul default în Gnome. Este un player ce oferă doar funcţii de bază, ieşind totuşi în evidenţă prin capabilitatea de a căuta şi descărca automat subtitrări pentru filme. La fel ca VLC, Totem nu vroia să afişeze subtitrările peste banda neagră. Ţin însă minte că Totem putea să facă asta, şi am încercat diferite combinaţii de taste până ce am reuşit să fac subtitrarea să dispară cu totul. Într-un final am lăsat-o baltă şi am trecut la următorul player.
Developerii VLC au acordad mereu prioritate lucrurilor cu adevărat importane, cum ar fi afişarea subtitrărilor peste benzile negre ale unui film panoramic
Gxine. Toate bune şi frumoase la player-ul ăsta, doar că nu am găsit cum să fac subtitrarea să nu mai fie atât de minusculă. După vreo două minute de cotrobăit prin meniuri, am lăsat-o baltă şi am trecut la următorul player: Xine. Xine este, defapt, un backend, la fel ca MPlayer sau GStreamer. Are o istorie îndelungată şi este cel mai utilizat backend, deşi numărul de formate suportat este mai mic decât cel suportat de MPlayer. Menţionez că am rulat interfaţa oficială a proiectului Xine, mai exact xine-ui. Deşi are o interfaţă ce te duce cu gândul la programele din Windows 3.1, xine-ui este extrem (dar extrem) de complex, iar pe deasupra vine într-un format asemănător cu BSPlayer din Windows. Totuşi, deşi Xine nu a avut probleme în a-mi reda filmul, mi-am adus aminte de un player pe care l-am iubit mult pe vremea când foloseam KDE 3.
Cafea
Kaffeine este un player video ce are în spate Xine. A fost multă vreme player-ul default din KDE3, fiind însă înlocuit în KDE4 de rudimentarul (şi nereuşitul) Dragon Player. Am dat repede un sudo apt-get install kaffeine iar în câteva secunde player-ul era instalat în PC-ul meu. Am pornit aplicaţia, am încărcat filmul şi... era o problemă: sunetul se auzea înrerupt. Din setări am selectat ca backend audio pulseaudio în loc de alsa. Perfect - am putut până la urmă să văd liniştit filmul până la capăt (deşi se părea că în anumite momente apărea un efect supărător de "tearing", asta deşi bifasem Sync to V-Blank din setările plăcii mele video). Oricum efectul nu apărea decât în câteva momente, aşa că asta nu a fost o problemă majoră.
Semnal de alarmă
MPlayer şi VLC se bucură de notorietate, însă se pare că amândouă playere sunt incapabile să îşi facă treaba aşa cum trebuie. MPlayer e mult prea sensibil la erorile de encoding ce pot apărea în clipurile video, iar VLC - deşi complex - are o grămadă de funcţionalităţi inutile. Xine, pe de altă parte, deşi a început să fie tot mai puţin cunoscut, îşi face treaba aşa cum trebuie, nepierzându-se în detalii inutile precum efecte aplicate pe imaginea video sau alte bălării întâlnite prin alte programe. Tot respectul meu pentru echipa de dezvoltare din spatele Xine şi ruşine developerilor VLC pentru că după atâţia ani nu au reuşit să facă o amărâtă de subtitrare să fie afişată peste benzile negre ale unui film panoramic. Bine că în schimb VLC vine cu astfel de feature-uri:
"Efect de zid": un feature extrem de "folositor" utilizatorilor
miercuri, 1 iulie 2009
Firefox 3.5 a fost lansat
Cu turle şi trâmbiţe, Mozilla a lansat în final versiunea 3.5 a browser-ului Firefox, lăsând un spaţiu de 0.5 versiuni faţă de release-ul anterior. Cică vor să scoată în evidenţă noile îmbunătăţiri din bătrânul Firefox.
Am descărcat şi eu în dimineaţa asta noua versiune a browser-ului (cu toate că până acum foloseam o versiune RC a acestuia), şi ajung la concluzia că noul Firefox nu îşi merită cifra de 3.5. Mai bine îl lansau cu 3.1, cum planificaseră iniţial. Dar să vedem ce ne promite proaspăta versiune lansată ieri:
Am descărcat şi eu în dimineaţa asta noua versiune a browser-ului (cu toate că până acum foloseam o versiune RC a acestuia), şi ajung la concluzia că noul Firefox nu îşi merită cifra de 3.5. Mai bine îl lansau cu 3.1, cum planificaseră iniţial. Dar să vedem ce ne promite proaspăta versiune lansată ieri:
- Suport pentru HTML5 şi tag-urile şi . Aceste două noi elemente ale HTML5 vin să ne scape de plugin-ul proprietar al celor de la Adobe şi să aducă la dispoziţia utilizatorului conţinut multimedia prin intermediul codec-ului Ogg Theora. Un lucru bun, având în vedere faptul că Flash Player-ul celor de la Adobe este un devorator de resurse iar redarea în format HD prin acesta este o problemă chiar şi pentru calculatoarele mai noi.
- Un nou motor JavaScript, care promite să fie mult mai rapid. Cu toate că pe site-ul oficial se arată că noul Firefox a scos un scor de numai 1,524 ms la testul SunSpider, în testele pe care le-am făcut eu acesta a scos în jur de 4,000 ms, pe un Intel Pentium IV la 3,02 Ghz, cu 2GB RAM. Pe deasupra Firefox ia doar 93 de puncte la testul Acid3, cu toate că Opera şi Chromium scot maximul de 100.
- Un mod de navigare privat. Dacă obişnuieşti să umbli pe site-uri porno şi nu vrei să afle ai tăi că faci chestia asta, această funcţionalitate va fi o binecuvântare pentru tine. Deşi sunt de părere că e mai util un cont de utilizator cu parolă.
- Posibilitatea de a fi localizat de către paginile web. Din fericire, trebuie să îţi dai acordul pentru ca un site să îţi poată descoperi locaţia. Funcţionalitatea asta va fi o binecuvântare pentru Google şi alte companii care oferă publicitate pe web.
- Motorul de randare Gecko a fost îmbunătăţit şi ar trebui să fie acum mai rapid. Nu prea am avut cum să testez asta, dar din cele câteva ore de când folosesc noul Firefox nu pot să spun că există vreo mare diferenţă între Firefox 3.0 şi Firefox 3.5 la viteza şi calitatea afişării paginilor web.
duminică, 28 iunie 2009
YaSpy
Zilele astea am scris o mică aplicaţie cu ajutorul căreia se poate afla dacă un utilizator al Yahoo! Messenger se ascunde pe invizibil sau dacă acesta are un profil de Hi5. Nu e nimic inovator, ci e doar un alt pas în încercarea de a învăţa Python (deşi versiunea de Windows e scrisă în PHP+WinBinder).
Aplicaţia e simplu de utilizat, iar ambele versiuni includ şi sursele acestora. Enjoy!
Aplicaţia e simplu de utilizat, iar ambele versiuni includ şi sursele acestora. Enjoy!
Download:
sâmbătă, 20 iunie 2009
Conectare la Yahoo Messenger cu Pidgin
Începând de aseară Pidgin şi alţi clienţi 3rd party care comunică folosind protocolul Yahoo! Messenger au devenit nefuncţionale, utilizarea lor cu acest protocol fiind imposibilă. Încă nu se ştie exact ce anume a generat această problemă, dar în mod cert ţine de Yahoo!. Până una-alta s-a găsit deja o rezolvare la această problemă, aşa că dacă nu vrei să foloseşti clientul oficial urmează instrucţiunile de mai jos pentru a putea să comunici din nou cu prietenii tăi de pe Yahoo! Messenger folosind clientul tău de IM preferat.
Dacă eşti în Linux, rulează editorul tău preferat cu drepturi de administrator şi deschide fişierul /etc/hosts. De exemplu, în Ubuntu poţi face acest lucru tastând următoarea comandă în consolă:
Salvează fişierul, închide-ţi clientul de IM şi porneşte-l iar. Toate ar trebui să meargă ca pe roate acum.
Dacă eşti pe Windows, apasă pe Start -> Run iar în fereastra care apare tastează:
Dacă eşti în Linux, rulează editorul tău preferat cu drepturi de administrator şi deschide fişierul /etc/hosts. De exemplu, în Ubuntu poţi face acest lucru tastând următoarea comandă în consolă:
sudo gedit /etc/hostsApoi adaugă următoarea linie înainte de secţiunea de configurare a DNS-urilor pentru reţelele IPv6:
66.163.181.166 scs.msg.yahoo.com
Salvează fişierul, închide-ţi clientul de IM şi porneşte-l iar. Toate ar trebui să meargă ca pe roate acum.
Dacă eşti pe Windows, apasă pe Start -> Run iar în fereastra care apare tastează:
notepad C:\Windows\System32\drivers\etc\hostsApoi adaugă în fişierul care apare următoarea linie:
66.163.181.166 scs.msg.yahoo.comSalvează fişierul şi reporneşte clientul de IM. Din acest moment ar trebui să funcţioneze perfect.
duminică, 14 iunie 2009
Soft-ul săptămânii: SMPlayer
SMPlayer este un front-end (interfaţă grafică) pentru celebrul program open-source Mplayer, care a fost creeat cu scopul de a oferi utilizatorilor săi o cale simplă de a-şi viziona filmele şi de a avea acces, în acelaşi timp, la complexul Mplayer.Pagina oficială a proiectului SMPlayer este http://smplayer.sourceforge.net/, de unde veţi putea descărca sursele acesteia, precum şi pachete precompilate. SMPlayer este scris folosind QT4 şi este disponibil pentru Linux şi Windows.
Interfaţa lui SMPlayer nu diferă prea mult de interfeţele celorlalte playere. Totul este la locul lui şi nimic nu este ieşit din comun. De fapt, ăsta e şi scopul aplicaţiei: să meargă din prima şi să fie uşor de utilizat. Ba mai mult, la fel ca programul prezentat săptămâna trecută, SMPlayer are o interfaţă localizată în limba română.
Interfaţa SMPlayer nu este cu nimic ieşită din comun
În spatele interfeţei simple se ascund însă funcţionalităţi extrem de performante, menite să stoarcă tot ce se poate de la back-end-ul pe care se bazează SMPlayer, adică MPlayer. Una din cele mai interesante caracteristici a SMPlayer este că reţine setările făcute în funcţie de clipul video vizionat ba mai mult, el oferind posibilitatea ca un clip video să fie continuat de unde a rămas în caz că redarea acestuia a fost oprită iar programul închis.
Încărcarea unui clip video se face de la meniul Deschide, alegând opţiunea Fişier. De asemenea puteţi să deschideţi un direct folder cu fişiere multimedia, un playlist, un DVD sau VCD şi nu în ultimul rând, clipuri multimedia aflate pe un server de pe Internet.
SMPlayer afişând informaţii despre clipul redat
SMPlayer este up-and-running, ceea ce înseamnă că este pregătit încă de la prima rulare să îşi facă treaba. Cu toate astea, aplicaţia vine cu un arsenal de setări ce pot fi configurate după bunul plac. Fereastra de configurare a aplicaţiei se face din meniul Opţiuni şi selectând Preferinţe. Fereastra de configurare este organizată în 8 categorii: Opţiuni Generale, Drivere, Caracteristici, Subtitrări, Interfaţă, Tastatură şi maus, Listă redare şi Opţiuni avansate. La rândul ei, fiecare categorie este organizată în tab-uri.
În categoria Opţiuni generale se regăsesc în special setări ce ţin de MPlayer: locul unde se află executabilul mplayer, driver-ul video, driver-ul audio, opţiuni ce ţin de postprocesarea video, etc. De aici indicat ar fi activarea opţinuii Utilizare egalizator video software din tab-ul pentru a putea regla contrastul sau luminozitatea imaginii şi selectarea driver-ului audio de ieşire pulse, asta dacă eşti pe Linux şi nu vrei să ai probleme cu sunetul.
De la categoria Drivere se pot selecta unităţile optice din care se vor citi CD-urile sau DVD-urile.
Din categoria Caracteristici se poate activa sau dezactiva Framedropping-ul, caracteristică întâlnită în foarte multe playere video. Framedropping-ul este o tehnică prin care se menţine sincronizarea audio-video pe calculatoarele mai slabe. În SMPlayer activarea sau dezactivarea acestei funcţii se face prin intermediul opţiunii Permite renunţarea la anumite cadre din această categorie. Dacă aveţi probleme cu redarea clipurilor video din cauza HDD-ului lent sau din cauza conexiunii proaste la internet, puteţi mări cache-ul din tab-ul cu numele corespunzător.
Categoria Subtitrări ne permite să configurăm opţiunile ce privesc afişarea subtitrărilor în SMPlayer. Cea mai importantă ajustare care ar trebui făcută aici este selectarea enocoding-ului pe subtitrări. Aceasta se face prin intermediul opţiunii Codificare implicită subtitrare selectând Limbi Slave/Central Europene (ISO-8859-2). Acest lucru va permite afişarea corectă a subtitrărilor ce conţin diacritice româneşti.
De la categoria Interfaţă putem face ajustări ce ţin strict de interfaţa lui SMPlayer. Se poate selecta tema de iconuri, stilul interfeţei, limba şi tipul interfeţei grafice. De la tab-ul Căutare se pot seta parametrii ce ţin de seek-ing. De la tab-ul Butoane de control pe imagine putem să activăm sau să dezactivăm bara cu controale care apare atunci când este redat un clip pe tot ecranul iar mouse-ul este mişcat.
Categoria Tastatură şi maus oferă posibilitatea de a modifica sau adăuga acţiuni executate prin intermediul combinaţiilor de taste. Numărul de opţiuni ce se pot configura este mare, utilizatorul având posibilitatea de a atribui o combinaţie de taste cam la orice funcţionalitate din SMPlayer.
Categoria Listă redare este săracă în opţiuni şi oferă doar posibilitatea de a alege dacă fişierele deschise să fie adăugate imediat în playlist şi dacă se doreşte adăugarea automată în playlist a fişierelor consecutive (de exemplu, video_1.avi, video_2.avi, etc...)
Categoria Opţiuni avansate oferă posibilitatea de a configura mai în amănunţit anumite funcţii ale SMPlayer şi ale back-end-ului acestuia. Se poate seta aspect-ratio-ul monitorului (în caz că acesta nu a fost detectat corect), se pot adăuga parametri la rularea MPlayer şi se pot modifica setările ce ţin de depanarea MPlayer.
Pe lângă opţiunile ce se regăsesc în fereastra de configurare a SMPlayer mai sunt cele ce se regăsesc în meniuri şi care oferă funcţii pentru ajustarea redării clipurilor video. De exemplu dacă urmăreşti un film în format wide iar subtitrarea se află prea sus, poţi activa filtrul Benzi negre din Video -> Filtre. De asemenea poţi regla contrastul, luminozitatea, nuanţa sau saturaţia imaginii selectând opţiunea Egalizator tot din meniul Video. De asemenea, SMPlayer oferă şi posibilitatea de a ajusta sunetul prin intermediul funcţiei Egalizator grafic din meniul Audio.
Per total, SMPlayer este alegerea ideală când vine vorba de player video. Are în spate puternicul MPlayer, deci puteţi să uitaţi de problemele ce ţin de codec-uri. Este simplu şi totodată complex, fiind extrem de configurabil. Deşi mai lent decât MPlayer folosit în linie de comandă, SMPlayer va fi de un real folos celor care nu vor decât să vizioneze filmul lor preferat.
SMPlayer: notă: 5/5.
Încărcarea unui clip video se face de la meniul Deschide, alegând opţiunea Fişier. De asemenea puteţi să deschideţi un direct folder cu fişiere multimedia, un playlist, un DVD sau VCD şi nu în ultimul rând, clipuri multimedia aflate pe un server de pe Internet.
SMPlayer afişând informaţii despre clipul redat
SMPlayer este up-and-running, ceea ce înseamnă că este pregătit încă de la prima rulare să îşi facă treaba. Cu toate astea, aplicaţia vine cu un arsenal de setări ce pot fi configurate după bunul plac. Fereastra de configurare a aplicaţiei se face din meniul Opţiuni şi selectând Preferinţe. Fereastra de configurare este organizată în 8 categorii: Opţiuni Generale, Drivere, Caracteristici, Subtitrări, Interfaţă, Tastatură şi maus, Listă redare şi Opţiuni avansate. La rândul ei, fiecare categorie este organizată în tab-uri.
În categoria Opţiuni generale se regăsesc în special setări ce ţin de MPlayer: locul unde se află executabilul mplayer, driver-ul video, driver-ul audio, opţiuni ce ţin de postprocesarea video, etc. De aici indicat ar fi activarea opţinuii Utilizare egalizator video software din tab-ul pentru a putea regla contrastul sau luminozitatea imaginii şi selectarea driver-ului audio de ieşire pulse, asta dacă eşti pe Linux şi nu vrei să ai probleme cu sunetul.
De la categoria Drivere se pot selecta unităţile optice din care se vor citi CD-urile sau DVD-urile.
Din categoria Caracteristici se poate activa sau dezactiva Framedropping-ul, caracteristică întâlnită în foarte multe playere video. Framedropping-ul este o tehnică prin care se menţine sincronizarea audio-video pe calculatoarele mai slabe. În SMPlayer activarea sau dezactivarea acestei funcţii se face prin intermediul opţiunii Permite renunţarea la anumite cadre din această categorie. Dacă aveţi probleme cu redarea clipurilor video din cauza HDD-ului lent sau din cauza conexiunii proaste la internet, puteţi mări cache-ul din tab-ul cu numele corespunzător.
Categoria Subtitrări ne permite să configurăm opţiunile ce privesc afişarea subtitrărilor în SMPlayer. Cea mai importantă ajustare care ar trebui făcută aici este selectarea enocoding-ului pe subtitrări. Aceasta se face prin intermediul opţiunii Codificare implicită subtitrare selectând Limbi Slave/Central Europene (ISO-8859-2). Acest lucru va permite afişarea corectă a subtitrărilor ce conţin diacritice româneşti.
De la categoria Interfaţă putem face ajustări ce ţin strict de interfaţa lui SMPlayer. Se poate selecta tema de iconuri, stilul interfeţei, limba şi tipul interfeţei grafice. De la tab-ul Căutare se pot seta parametrii ce ţin de seek-ing. De la tab-ul Butoane de control pe imagine putem să activăm sau să dezactivăm bara cu controale care apare atunci când este redat un clip pe tot ecranul iar mouse-ul este mişcat.
Categoria Tastatură şi maus oferă posibilitatea de a modifica sau adăuga acţiuni executate prin intermediul combinaţiilor de taste. Numărul de opţiuni ce se pot configura este mare, utilizatorul având posibilitatea de a atribui o combinaţie de taste cam la orice funcţionalitate din SMPlayer.
Categoria Listă redare este săracă în opţiuni şi oferă doar posibilitatea de a alege dacă fişierele deschise să fie adăugate imediat în playlist şi dacă se doreşte adăugarea automată în playlist a fişierelor consecutive (de exemplu, video_1.avi, video_2.avi, etc...)
Categoria Opţiuni avansate oferă posibilitatea de a configura mai în amănunţit anumite funcţii ale SMPlayer şi ale back-end-ului acestuia. Se poate seta aspect-ratio-ul monitorului (în caz că acesta nu a fost detectat corect), se pot adăuga parametri la rularea MPlayer şi se pot modifica setările ce ţin de depanarea MPlayer.
Pe lângă opţiunile ce se regăsesc în fereastra de configurare a SMPlayer mai sunt cele ce se regăsesc în meniuri şi care oferă funcţii pentru ajustarea redării clipurilor video. De exemplu dacă urmăreşti un film în format wide iar subtitrarea se află prea sus, poţi activa filtrul Benzi negre din Video -> Filtre. De asemenea poţi regla contrastul, luminozitatea, nuanţa sau saturaţia imaginii selectând opţiunea Egalizator tot din meniul Video. De asemenea, SMPlayer oferă şi posibilitatea de a ajusta sunetul prin intermediul funcţiei Egalizator grafic din meniul Audio.
Per total, SMPlayer este alegerea ideală când vine vorba de player video. Are în spate puternicul MPlayer, deci puteţi să uitaţi de problemele ce ţin de codec-uri. Este simplu şi totodată complex, fiind extrem de configurabil. Deşi mai lent decât MPlayer folosit în linie de comandă, SMPlayer va fi de un real folos celor care nu vor decât să vizioneze filmul lor preferat.
SMPlayer: notă: 5/5.
vineri, 5 iunie 2009
Bing, motorul de căutare de la Microsoft
Acum câteva zile cei de la Microsoft au pus la dispoziţia publicului un nou motor de căuate aflat înca în stadiul beta şi care promite să detroneze supremaţia Google pe acest segment de piaţă. Motorul de căutare al celor de la Microsoft poartă denumirea de Bing şi poate fi accesat de la adresa http://www.bing.com. Numele de Bing a fost ales deoarece este uşor de reţinut pentru utilizatorii acestuia. Pagina principală a motorului de căutare arată mai bine decât cea a Google şi pare a fi mai aerisită. Layout-ul este foarte asemănător cu cel al rivalului mai sus menţionat, singurul lucru care ar mai lipsi ca să crezi că eşti chiar pe Google fiind butonul "I'm feeling lucky". Ce e interesant e că Microsoft foloseşte PNG-uri cu transparenţă pe pagina Bing, asta de vreme ce ei au încercat să impună neutilizarea acestui format pe internet prin versiunile de Internet Explorer de dinainte de 7.Pagina cu rezultatele căutării este mai plăcută ochiului decât cea a motorului de căutare Google, însă rezultatele returnate de Bing sunt în număr cu mult mai mic. Acest lucru se poate scuza însă prin prisma că Bing se află încă în stadiu beta, urmând să fie definitivat la finele acestui an. Cu toate acestea rezultatele oferite de Google sunt mai ridicate calitativ decât cele oferite de Bing; o căutare după "Casa Poporului" ne va returna ca prim rezultat o pagină de Wikipedia pe Google, în timp ce Bing va returna site-ul unei agenţii de turism. De asemenea, dacă vom căuta "Gura Humorului" pe Google primul rezultat va fi site-ul oficial al oraşului, în timp ce pe Bing primul rezultat este site-ul unui hotel din acest oraş. De asemenea, o căutare după "how to turn off screensaver ubuntu" în Google ne va ajuta mai uşor să găsim o rezolvare la această dilemă decât pe Bing.
Un atu al lui Bing, însă, este motorul de căutare a imaginilor, rezultatele fiind afişate într-un mod mult mai facil faţă decât o face Google, însă va fi cam neplăcut pentru resursele sistemului nostru. De asemenea, acurateţea rezultatelor oferită de Bing la căutarea de imagini este şi ea superioară celei din Google. La căutarea "how to turn off screensaver ubuntu" Bing ne-a returnat un screenshot cu utilitarul de configurare a screensaver-ului din Gnome (şi chiar un screenshot cu meniul în care se găseşte acesta), în timp ce Google ne-a afişat abia la al treilea rezultat ceea ce Bing a arătat la primul.
Nu am testat funcţiile mai avansate ale motoarelor de căutare, rezumându-mă doar la a face o comparaţie la nivel general al celor două motoare de căutare. De menţionat totuşi că puteţi căuta şi pe Bing după anumite tipuri de fişiere folosind filetype: dar că la fel ca în Google nu veţi putea căuta după fişiere de tip .mp3 sau .aac. Un alt lucru de menţionat e că pe Google baza de date este actualizată mai frecvent decât cea de pe Bing.com.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
