duminică, 27 septembrie 2009

YaSpy 0.3

Şi după cum v-am promis, iată versiunea 0.3 a progrămelului pentru scanat utilizatorii invizibili de Yahoo! Messenger. Printre noutăţile acestei versiuni se numără suportul proxy, posibilitatea de a alege unul din cele 5 servere disponibile prin care să se efectueze scanarea şi funcţia de monitorizare, care va scana o listă definită de ID-uri la un anumit interval de timp. Download la pagina YaSpy

vineri, 25 septembrie 2009

"NSIS Error launching installer" sau "System cannot find the path specified"

Astăzi am reinstalat cuiva sistemul de operare (Windows XP) şi am avut neplăcuta surpriză să descopăr că doar câteva din kit-urile pe care le descărcasem de pe internet puteau fi executate. Majoritatea spuneau "Error launching installer" (cele bazate pe NSIS), "System cannot find the path specified" sau pur şi simplu nu funcţionau. După câteva înjurături zdravene am descoperit cauza problemei: kit-urile erau descărcate într-un folder denumit "Descărcări", iar diacriticele din denumirea folder-ului nu prea conveneau aplicaţiilor. Am redenumit folder-ul în ceva fără diacritice şi uite-aşa am scăpat de enervantele erori.

Poate va fi de folos cuiva care va căuta disperat pe Google rezolvarea acestei probleme (aşa cum am făcut eu).

joi, 24 septembrie 2009

Eu am instalat Windows 7 si...

(pentru http://studentclub.ro/tudorg/archive/2009/09/10/concurs-eu-am-instalat-windows-7-si-premiu-cool.aspx)
Se pare că cei de la Microsoft România chiar sunt interesaţi de feedback-ul oferit de utilizatorii care au încercat Windows 7 şi, ca să-i motiveze spre a-şi spune părerea în legătură cu noua versiune a sistemului de operare produs de compania din Redmond, au lansat un concurs despre care puteţi afla mai multe la link-ul de mai sus.

De circa patru ani sunt un utilizator fericit de Linux, ţinând totuşi pe o partiţie o copie a sistemului de operare Windows în caz de necesitate. După anul 2003 - 2004 sistemul de operare de referinţă din România este fără discuţie Windows XP, acesta persistând în topul preferinţelor utilizatorilor chiar şi după lansarea lui Vista. Despre acesta din urmă nu pot spune mai multe deoarece nu l-am folosit decât pentru câteva zile, însă se pare că puţină lume a fost încântată de această versiune de Windows.

Windows XP - ei bine, cu ăsta am crescut. Ţin însă minte că la lansarea acestuia a fost hulit cam în acelaşi fel în care s-a vorbit şi despre Vista. Deşi PC-ul meu a venit preinstalat cu Windows XP ţin minte că am făcut downgrade la Windows98 tocmai din cauza acestor zvonuri. Cu trecerea timpului însă aceste zvonuri s-au infirmat, WindowsXP devenind în scurt timp, după cum am precizat şi mai sus, numero uno în preferinţele calculatoriştilor.

Odată ce Microsoft a anunţat lansarea Windows 7 majoritatea priveau cu scepticism acest viitor release, mai ales că Microsoft părea să se grăbească în a-şi spăla obrazul pătat în urma lansării lui Windows Vista. Încet-încet însă această părere generală s-a schimbat iar acum Windows 7 este aşteptat cu sufletul la gură de către utilizatorii sătui de deja-banalul Windows XP şi dezamăgiţi de Windows Vista. Dacă nu eşti sigur încă dacă să instalezi sau nu Windows 7, poţi citi următorul mic review pe care l-am făcut noului sistem de operare produs de Microsoft.

1. Instalarea
Încă de la Windows Vista instalarea sistemului de operare Windows se face 100% în mod grafic. Un lucru bun față de modul cum se instala Windows XP, a cărui prima parte a instalării fiind destul de confuză pentru utizatorii neexperimentaţi. Procesul de instalare a Windows 7 a durat cca. 17 minute, intervenţia utilizatorului asupra acesteia fiind minimă. Practic cel mai complicat pas al instalării este configurarea partiţiilor care, spre uşurarea utilizatorilor de Windows, se face în mod grafic şi doar din câteva click-uri. Totuşi procesul de instalare are şi bilele lui negre: în locul licenţei nu se regăseau decât câteva propoziţii prin care se făcea referire la un fişier de pe CD care ar conţine termenii de licenţiere ai Windows 7. Nu văd cum cineva ar putea citi licenţa şi să cadă sau nu de acord cu ea de vreme ce nu are niciun sistem de operare pe PC. Bănuiesc însă că acest lucru se va schimba totuşi odată cu lansarea produsului pe piaţă, aşa că licenţa va putea fi citită pe viitor direct din installer-ul sistemului de operare. Un alt punct în minus ar fi faptul că sistemul a trebuit repornit de două ori până ce să mă pot bucura de desktop-ul lui Windows 7, un dezavantaj faţă de majoritatea distribuţiilor Linux care sunt gata de funcţionare încă de la prima repornire a sistemului. De asemenea la finalul procesului de instalare am fost întâmpinat de un wizard care folosea la configurarea workgroup-ului (cred). După o primă tentativă eşuată de a introduce o parolă (care ar trebui să fie mascată şi nu afişată în clar) am descoperit butonul "Skip" care m-a scăpat de enervantul wizard. Sincer nu prea îi văd scopul acolo deoarece majoritatea utilizatorilor nu deţin o reţea proprie ci doar sunt conectaţi la un ISP care le face mai departe legătura cu internetul.

În stilul clasic al Windows, instalarea acestuia mi-a desfiinţat bootloader-ul GRUB făcându-mi sistemul Linux instalat pe hard-disk inaccesibil. Păcat, Microsoft ar trebui să ia în calcul că unii utilizatori mai au şi alte sisteme de operare instalate pe lângă Windows şi ar trebui ca măcar să interogheze utilizatorul în privinţa rescrierii forţate a MBR-ului. Mi-ar fi plăcut de asemenea să regăsesc în installer posibilitatea de a selecta aplicaţiile pe care doresc să le instalez, aşa cum era odinioară în Windows 98.

2. Desktop-ul
Aproape peste tot pe unde citeam despre noua interfață a Windows 7 găseam un cuvânt comun: KDE. Da, interfața din Windows 7 era acuzată că ar copia subtil cea din KDE. Sincer şi mie taskbar-ul înalt îmi aduce aminte de KDE, modul cum sunt afişate scurtăturile către meniu şi aplicaţii amplificând această impresie. Dacă tot s-a preluat modelul de la KDE mi-ar fi plăcut să regăsesc şi un taskbar pe două rânduri aşa cum eram obişnuit să găsesc în versiunile mai vechi ale acestui desktop manager (3.5 în jos). Modul actual de afişare a aplicaţiilor deschise mi se pare însă total idiot. Pe lângă faptul că te forţează să dai mai multe click-uri şi să plimbi mouse-ul mai mult atunci când o aplicaţie are mai multe ferestre deschise nici nu poţi vedea titlul acestora dintr-o privire, lucru important mai ales că unele aplicaţii trimit notificări prin intermediul titlului din decoraţiunile ferestrelor. Din fericire acest comportament poate fi corectat la metoda clasică prin accesarea setărilor taskbar-ului.

(Imaginea 1) Miros de KDE

Un alt punct în minus pentru Windows 7 e că nu mi-a recunoscut placa audio. Sincer modelul CMI8738 de la C-Media e unul destul de răspândit, aşa că lipsa driverelor pentru acest model de placă audio nu poate fi scuzat aşa de uşor. Din fericire am putut găsi o variantă beta a driver-ului pentru Windows 7 pe site-ul oficial al producătorului. Totuşi nu ar fi rău ca în Device Manager să regăsim denumirea şi modelul producătorului unui dispozitiv în loc de banalul "Audio Device" sau mai ştiu eu ce. Nu cred că oricine ştie cum să se uite după VID-ul şi PID-ul unui dispozitiv pentru ca mai apoi să caute drivere pentru acesta.

Ţin să felicit Microsoft pentru modul în care a organizat meniul Start. Facilitatea de căutare a aplicaţiilor (da, ştiu că e prezentă încă de la Vista) e mană cerească pentru cei ce obişnuiesc să instaleze un număr mare de aplicaţii pe PC-ul lor. Totuşi un tooltip cu descrierea a ce face un anumit program nu ar fi stricat. Mă îndoiesc că mulţi ştiu la ce foloseşte "XPS Viewer" mai ales că acesta e un format de fişiere apărut destul de recent.

Managerul de ferestre din Windows 7 este însă de-a dreptul primitiv. Nici după sutele de complângeri din partea utilizatorilor încă nu există posibilitatea de a menţine o fereastră deasupra celorlalte sau invers. Nici despre desktop-uri multiple nu poate fi vorba, Windows 7 neoferind o astfel de facilitate. Probabil că aceste lipsuri pot fi compensate folosind diverse aplicaţii 3rd party, însă ar trebui ca astfel de funcţionalităţi să se regăsească în mod implicit în cadrul sistemului de operare. Singurele îmbunătăţiri aduse la acest capitol faţă de Windows XP sunt efectele de umbre, blur şi transparenţă, chestii care mă lasă rece în comparaţie cu ceea ce oferă Compiz sub Linux.

Meniul "Start" din Windows 7 vine încărcat cu diverse aplicaţii ce au scopuri mai mult sau mai puţin utile. Sincer majoritatea programelor incluse în Windows 7 mi se par a fi de prisos,în fruntea acestora stând aplicaţii precum Sticky Notes sau Desktop Gagdet Gallery. Chiar şi prezenţa lui "XPS Viewer" mi se pare inutilă, preferând în locul acestuia mai degrabă un dezarhivator RAR sau un vizualizator PDF. De precizat este şi prezenţa aplicaţiei Default Programs în partea de sus a meniului Start, aplicaţie cu care putem schimba browser-ul sau clientul de mail implicit precum şi asocierile extensiilor pentru diverse programe. Totuşi nu am reuşit să îmi dau seama lace foloseşte prima opţiune de acolo, anume Set your default programs. La prima vedere acesta nu pare decât o altă cale de a seta asocierile extensiilor, însă intuiţia mă face să cred că această funcţie este mai mult de atât. În mare sunt încântat de faptul că asocierile extensiilor nu se mai modifică din Windows Explorer, acest lucru dând impresia că setările făcute astfel nu se aplică la nivel global.

Majoritatea programelor standard din Windows au suferit modificări majore în versiunea 7 a Windows. Windows Explorer, aplicaţia cu care administrăm fişierele din sistemul nostru a suferit încă din Vista modificări radicale asupra interfeţei. Totuşi noul layout provoacă mari dureri de cap mai ales atunci când vrei să modifici setări simple precum afişarea fişierelor ascunse sau a extensiilor fişierelor. În schimb avem posibilitatea de a filtra rapid după numele fişierelor folosind căsuţa de search din colţul dreapta-sus al ferestrei, exact aşa cum făceam odinioară în Konqueror-ul din KDE 3.5. De precizat că şi Paint a primit o grămadă de îmbunătăţiri, însă chiar îmi lipseşte vechea funcţionalitate a Paint-ului din Windows98 prin care puteam modifica dimensiunile unei unelte prin apăsarea tastelor + sau -.

Windows 7 vine de asemenea echipat cu Internet Explorer 8 şi Windows Media Player 12. Mult discutatul browser ballot nu se regăseşte în versiunea de Windows descărcată de către mine, însă sigur acesta va fi prezent în versiunile de Windows 7 vândute în Uniunea Europeană.

3. Control Panel
Deşi e dificil să te obişnuieşti cu el, noul aspect al Control Panel-ului mi se pare unul destul de reuşit. Nu trebuie să fii un utilizator experimentat ca să ştii ce trebuie să accesezi pentru a modifica o anumită setare a sistemului de operare. Totuşi deşi aparent noul Control Panel are un număr mic de opţiuni, vei fi surprins să constaţi că fiecare categorie este împărţită în alte categorii, fiecare cuprinzând un număr ameţitor de opţiuni. Din fericire pentru utilizatorii veterani, clasicul Control Panel poate fi readus oarecum prin modificarea valorii opţiunii "View by" din colţul dreapta-sus al ferestrei principale.

(Imaginea 2) Până acum Control Panel este cel mai defectuos element din Windows 7

În ciuda aspectului simplificat lucrurile se complică atunci când, ca fost utilizator de Windows XP, încerci să schimbi rezoluţia ecranului sau să configurezi ecranele multiple (dacă e cazul). Cel puţin mie denumirea de "Show desktop only on X" mi se pare cam neinspirată și aș fi preferat aici mai degrabă o setare gen "Turn X screen off". De asemenea fereastra "Screen resolution" este prost organizată, spaţiul dintre butoanele Ok, Cancel, Apply şi extrema de jos a ferestrei fiind uriaş.

4. Stabilitate
Poate cel mai discutat subiect ce ţine de o anumită versiune de Wind0ws este stabilitatea. Şi, ca toată lumea, voi folosi şi eu ca punct de referinţă la acest capitol sistemul de operare Windows XP.

(Imaginea 3) Din nou Control Panel creează probleme

La prima vedere Windows 7 nu mi se pare cu nimic mai stabil decât Windows XP. Ba mai mult, în aceste 2 ore de când l-am instalat şi scriu despre el am reuşit să fac Windows Explorer-ul să crape de trei ori atunci când mă plimbam prin setările din Control Panel. Sunt dezamăgit de faptul că, la fel ca în Windows XP, nu toate iconurile din Systray sunt reafişate la reîncărcarea Windows Explorer. De asemenea am observat că aplicaţiile OpenGL au probleme atunci când sunt executate în Windows 7, însă am auzit că un update al driverelor video rezolvă această problemă.

O altă caracteristică mult discutată a lui Windows Vista e consumul de memorie. Habar nu am cât consumă în medie un Windows Vista însă în clipa de faţă am 649 MB RAM ocupaţi cu 43 de procese în execuţie. Sincer nivelul de resurse consumat mi se pare mediu pentru un sistem de operare modern, cel puţin în Ubuntu Linux eram undeva pe la 800MB consumaţi (însă acolo am un server web, MySQL, mai multe aplicaţii deschise, etc.). Am fost puţin surprins însă să descopăr că în capul listei la consumul de memorie RAM se află svchost.exe, cei aproape 35MB RAM consumaţi părându-mi-se cam mult pentru un serviciu ce rulează în background.

La fel ca Windows XP, Seven suferă de probleme de compatibilitate cu aplicaţiile vechi, mai ales cele de pe vremea răposatului MS-DOS. Sincer m-aş fi bucurat să regăsesc în Windows un emulator DOS cu care să fie executate aplicaţiile vechi ce nu pot fi rulate corespunzător pe kernelul NT. Totuşi cei ce rulează programe vechi pot folosi DOSBox, care este gratuit şi destul de eficient.

5. Securitate
Oooo, da. Principalul motiv pentru care am spus bye-bye sistemului de operare produs de Microsoft constă în securitatea aproape inexistentă pe care acesta o oferă. Bătrânul WindowsXP este atât de vulnerabil încât poate fi pus la pământ doar cu un script .bat de câteva linii, de cele mai multe ori indetectabil chiar şi de antiviruşi. Pe deasupra WindowsXP are şi mândria de a fi afectat de Conficker, acel vierme care exploata o securitate din serviciul RPC. Ei bine în Windows Seven (şi probabil şi Vista) se pot observa câţiva paşi înainte făcuţi în privinţa securităţii, însă lipsa unui antivirus preinstalat lasă totuşi sistemul descoperit în faţa pericolelor informatice. Pe deasupra observ că Microsoft se încăpăţânează să ascundă extensiile fişierelor care sunt asociate unei aplicaţii, aşa că în felul acesta un fişier cu denumirea de adrian.jpg.exe poate fi foarte înșelător pentru un utilizator neatent.

Tot din punctul de vedere al sporirii securităţii observ că Windows interzice în mod normal accesul aplicaţiilor către diferite locaţii din sistem. În ciuda faptului că va cauza mari bătăi de cap (sau de biţi) aplicaţiilor care obişnuiesc să îşi salveze setările prin Program Files sau alte locaţii sensibile din sistem, această noutate este una binevenită deşi gradul de securitate din Windows nu este sporit prea mult în acest fel. Pe deasupra fereastra "User access control" cauzează probleme programelor de tip remote control (în special UltraVNC), deconectând utilizatorul aflat la distanţă la afişarea acesteia.

6. În încheiere
În clipa de faţă Windows 7 este o alternativă reuşită la WindowsXP. Nu cred însă că mă va face să renunţ la Ubuntu Linux însă sigur îşi va păstra locul pe hard-disk-ul meu, aşa cum până azi WindowsXP avea rolul de a fi reprezentantul Microsoft la mine în PC. Făcând o mică paranteză, nu pot să mă abţin să nu afirm că Windows 7 ocupă cam mult spaţiu pentru ceea ce oferă: 8.86GB. Păi în Linux de cei aproape 9GB îți pui la punct un sistem cu ce îți trebuie și ce nu îți trebuie. Tare aș vrea să știu unde se duc cei aproape 9GB ocupați de către Windows 7.

(Imaginea 4) Atât ocupă Windows 7 (Enterprise) proaspăt instalat

Progresul faţă de WindowsXP este unul uriaş, Windows 7 arătând acum de nerecunoscut faţă de ceea ce erau Windows-urile odată. Totuşi Microsoft ar fi trebuit să înceapă mai demult procesul pe care îl face acum: deschiderea faţă de utilizatorii produselor lor. Privit la nivel de întreg, Windows 7 e calea corectă pe care Microsoft trebuie să o urmeze în dezvoltarea acestui sistem de operare; privit însă în detaliu mai sunt încă multe probleme de corectat şi în mod cert este nevoie de o schimbare de mentalitate la nivelul Microsoft.


duminică, 13 septembrie 2009

YaSpy 0.2.1

Din cauza unor schimbari la http://invisible-scanner.com aplicaţia YaSpy nu mai este funcţională. Deşi lucrez de câteva zile la versiunea 0.3 care include o serie de noutăţi, situaţia de faţă mă face nevoit să lansez un bugfix release al versiunii 0.2. Pentru a descărca neaşteptata versiune, accesaţi pagina YaSpy dând click pe link-ul din bara de sus (sau click aici).

Pe deasupra, versiunea de Windows mai contine un mic bug reparat, bug din cauza caruia nu toate avatarele descarcate de catre YaSpy nu erau sterse la inchiderea aplicatiei.


vineri, 4 septembrie 2009

Şi tu poţi străluci




Amarok: de la glorie la decădere

Îmi amintesc cum citeam despre Amarok în MyLinux şi MyComputer. A intrat in voga cam prin anul 2005 si de atunci a rămas în inimile utilizatorilor de Linux. Ba chiar mai mult, ştiu persoane care foloseau Linux doar pentru Amarok.

Amarok oferă tot ce poate oferi mai bun un player audio, şi chiar mai mult de atât. Administrarea librăriei muzicale este simplă şi totodată oferind funcţii complexe. Puteţi ordona muzica după albume, artişti, tag-uri, anul apariţiei, rating, cele mai redate piese, etc. Pe deasupra, Amarok caută şi descarcă de pe amazon.com coperţile albumelor din calculatorul tău. Şi mai mult de atât, cu ajutorul plugin-urilor caută pe internet versuri ale melodiilor în curs de redare. Crezi că asta e de ajuns? Ei bine, Amarok împinge limitele şi oferă informaţii preluate de pe Wikipedia în cadrul player-ului.

Amarok şi-a atins apogeul odată cu versiunea 1.4 a acestuia. Extrem de stabil şi complex, Amarok a ajuns să fie un standard al player-elor de muzică, multe alte programe imitându-i interfaţa şi funcţionalităţile (vezi Exaile, Listen, etc.). Apoi, însă, a venit Qt4, KDE 4 şi decăderea...

Pe 10 decembrie 2008, echipa Amarok anunţa versiunea 2 a player-ului, o versiune rescrisă şi cu un design nou-nouţ. Fiind încă nefinisat şi cu un număr de funcţii mai mic decât al bătrânului 1.4, această versiune nu a avut priză la public. Apoi a urmat 2.1, care nici acesta nu a prins prea bine la public.

Multă lume (inclusiv eu) încă mai foloseşte Amarok 1.4. După lansarea lui Amarok 2.0 a mai apărut un update neoficial al versiunii 1.4 care aducea un bugfix la afişarea informaţiilor de pe Wikipedia.

Sincer sper să apară un fork al lui Amarok 1.4 care să continue ce au terminat cei de la echipa de dezvoltare a player-ului. Un fork care să ducă mai departe o poveste de succes.

marți, 1 septembrie 2009

Real Linus Torvalds