Dacă acum vreo doi ani experimentam superficial cu OS X pe calculatorul personal, fiind uimit de performanţele şi look-n-feel-ul acestuia, în zilele noastre sunt zilnic la post pe un Mac Mini, servind conştiincios Objective-C pentru Zelgor, proiectul la care lucrez de câteva luni. În felul acesta am ajuns să cunosc platforma şi sistemul de operare al celor de la Apple mai bine şi să îmi satisfac curiozitatea vis-a-vis de "navetele spaţiale", aşa cum îmi păreau acum nu mult timp. Totuşi, deşi e un sistem Unix desăvârşit, OS X nu e nici pe departe un produs perfect. În rândurile următoare voi descrie câteva idei din experienţa mea cu acest sistem de operare.

1. Mac-urile sunt extrem de scumpe
Nu că lumea n-ar şti deja asta. Am ţinut însă să precizez asta având în vedere că în rândurile ce urmează voi menţiona acest lucru. Degeaba încearcă unii să facă comparaţie între Mac-uri şi PC-uri şi să ajungă la concluzii că, de fapt, un Mac n-ar fi decât cu vreo $6 mai scump decât un PC la aceeaşi configuraţie. De vreme ce până şi o amărâtă de tastatură wireless marca Apple e cu $20 mai scumpă decât una marca Microsoft, nu poţi să vii cu astfel de aberaţii. Nu pun la îndoială calitatea produselor Apple (la servici lucrez pe o tastatură wireless designed by Apple, foarte sexy şi aparent solidă), însă asta nu înseamnă că, precum în exemplul de mai sus, tastatura celor de la Apple e mai ieftină decât cea de la Microsoft. Punct.

2. Sistemul de operare e gândit cu piciorul stâng
N-o să vorbesc aici despre faptul că apăsarea butonului roşu din colţul unei ferestre nu va duce la închiderea aplicaţiei active. Nu voi spune despre faptul că la apăsarea butonului de maximizare (zoom), ferestrele se vor "maximiza" în direcţii neaşteptate. Asta se întâmplă probabil doar pentru că m-am obişnuit din Windows şi Linux să fie aşa. O să vorbesc, în schimb, despre altele. Despre Finder (echivalentul lui Windows Explorer), de exemplu, unde ca să deschizi un fişier din tastatură te-ai aştepta să o faci apăsând tasta Enter (Return, cum e numită pe Apple-iceşte). Well, surprise! Apăsând Return vei putea să redenumeşti fişierul, nicidecum să îl deschizi. Ca şi cum, în viziunea Apple, ai redenumi mai des fişiere decât le-ai deschide. Lista hotkey-urilor "funny" nu se opreşte însă aici. Command-Tab nu va produce comutarea între ferestre, aşa cum e în Windows. Nu ar fi mare scofală asta, dar nici că nu există vreun alt hotkey care să facă acest lucru. Mai există Command-`, dar care va comuta doar între ferestrele aceleiaşi aplicaţii, nu la nivel global. Probabil că o funcţionalitate stil Alt-Tab ar fi prea mainstream pentru Apple...
Acum vom trece la punctul de rezistenţă: lucrul cu Terminal-ul e un dezastru. Nu că multă lume ar folosi acest tool, dar ca utilizator avansat care uneori mai are de accesat câte o resursă prin SSH e indinspensabil. Uite-aşa, într-o zi cu soare, deschisesem un fişier text în editorul din Midnight Commander, fişier care conţinea una bucată linie lungă... lungă de tot. Cum am ajuns la începutul liniei? Ţinând apăsat pe săgeată-stânga, căci tastatura nu avea butoane Home - End şi, chiar dacă ar fi avut, acestea nu ar fi funcţionat în modul aşteptat.
Pe lângă neajunsurile privind combinaţiile de taste, voi trece rapid în revistă faptul că window management-ul e la pământ, că dacă ai o fereastră de messenger deschisă va trebui să o închizi ca să poţi accesa lista (dar asta probabil e o bubă prin Adium) şi că dock-ul e inutil de mare (eu unul îl ţin ascuns şi mereu ratez conversaţii pe Skype dacă nu sunt atent la ce se întâmplă pe ecran).

3. OS X nu e chiar atât de "vioi" pe cât spune lumea
Zilnic sistemul pe care lucrez are din timp în timp perioade de cca. 1 minut în care îngheaţă şi devine aproape inutilizabil. E extrem de amuzant să faci o mică modificare în cod, să compilezi şi să vezi că sistemul îngheaţă pentru că i-a venit lui chef să numere păsărici pe garduri mioritice. Asta pe un sistem care nu are mai mult de două luni vechime. Asta nu doar pe sistemul meu, ci şi pe cel al colegului (tot un Mac Mini). Aici principalul vinovat ar fi XCode, un adevărat hapsân când vine vorba de resursele sistemului. Ce e amuzant e că atunci când ţi-a apărut "the beachball of death" ai vrea, probabil, să dai click pe mărul din colţul stânga-sus al ecranului şi să "ucizi" cu sânge rece aplicaţia care s-a blocat. Doar că, surpriză: chiar şi menu-bar-ul e blocat, aşa că va fi nevoie să dai click undeva pe desktop (care va aduce în prim-plan un Finder probabil neîngheţat) şi apoi să accesezi Force quit din meniul Apple. Astăzi, grăbindu-mă să compilez rapid un build pentru clienţii noştri, am avut surpriza să văd că sistemul a intrat în acea perioadă neagră de un minut. Singura soluţie viabilă a fost să îl scot din priză şi să îl pornesc iar, pentru că butonul de reset e pur şi simplu prea mainstream pentru Apple...

Desigur, OS X are şi părţile lui bune:
1. Sistemul este stabil, în mare parte
În ciuda blocajelor descrise mai sus, sistemul de operare nu a crăpat niciodată iremediabil (aka Kernel Panic). Practic, numărul downtime-urilor neaşteptate este egal cu zero barat, spre deosebire de Windows cu BSOD-urile lui sau de Linux cu aplicaţiile ce mai crapă din senin (uneori trăgând tot stack-ul grafic după ele).  Probabil, după cum scriam şi mai sus, principala problemă la noi este XCode (şi colegul de birou cu Mac Mini îl foloseşte). În rest probabil că sistemul de operare funcţionează ireproşabil... cine ştie.

2. OS X mizează pe interacţiunea cu mouse-ul
Interfaţa din OS X este gândită foarte mult pentru a fi utilizată cu mouse-ul. Cu un drag-n-drop aproape că poţi să răstorni munţii iar dacă mouse-ul ar putea ţine şi de tastatură QWERTY probabil că Apple ar renunţa cu totul la aceasta. Probabil că persoanele mai old-fashion doresc un sistem ce face abuz mai degrabă de tastatură, însă cele non-tehnice sigur apreciază mai mult lucrul cu mouse-ul decât cu tastatura.

3. Software-ul se instalează cu simplitate
Deşi am mai menţionat asta şi în unul din articolele precedente, aduc din nou în vedere uşurinţa cu care se instalează aplicaţii în OS X. De cele mai multe ori un drag-n-drop este tot ce ai nevoie. Când nu e cazul, un manager de pachete îţi va instala .pkg-urile din doar câteva click-uri. Prea dificil? MacOS X vine, mai nou, cu un AppStore. Doar cauţi programul tău preferat şi îl instalezi. Simple.

Da, acest articol este mai degrabă un rant la adresa Mac-urilor. Asta pentru că, deşi PC-urile nu sunt mai presus, măcar acestea din urmă nu costă de două ori mai mult decât ar trebui şi nici nu sunt ridicate în slăvi pentru stabilitatea şi uşurinţa în utilizare. După mine, lăsând Linux-ul la o parte, Windows va fi mereu cu un pas înaintea OS X-ului nu pentru stabilitate, nu pentru securitate, ci pentru faptul că e gând mai cu cap. Nu ştiu cine gândeşte interfeţele pe la Apple, dar are nevoie de o vacanţă. Iar asta o zic chiar cei din cadrul companiei.