Ieri am fost în situația ciudată în care, deși i-am făcut port forwarding-ul pe un router TP-Link Archer C5, nu puteam să accesez un server din rețea folosind domeniul sau IP-ul public oferit de RDS, deși alții (din afara rețelei) puteau să îl acceseze. Țin minte și că un prieten a avut o problemă asemănătoare așa că inițial am dat vina pe RDS pentru ca apoi, după ce am mai dat câteva căutări pe Google, să descopăr că problema era de fapt a router-ului.

Pentru ca să vă puteți accesa un server din rețea căruia i-ați făcut port forwarding folosind un nume de domeniu sau adresa IP publică router-ul trebuie să aibă o funcționalitate care se cheamă hairpin NAT sau loopback NAT sau reverse NAT. Acuma majoritatea routerelor au chestia asta însă această funcționalitate este anulată de un alt feature al routerelor din zilele noastre: hardware NAT, regăsită uneori sub denumirea de Boost NAT. Dezactivarea acestei funcții și repornirea router-ului va face posibilă accesarea unui server aflat în aceeași rețea cu voi, asta desigur dacă în prealabil ați configurat corect port forwarding-ul.

Baftă!

Acum vreo zece luni, supărat de pauzele forțate de lucru cauzate de desele întreruperi ale alimentării cu electricitate (și asta în București, nu în vreo comună obscură din România!) mi-am luat un UPS care să mă ajute să trec nevătămat printre aceste pene de curent. Am vrut ceva care să nu mă coste o căruță de bani dar care totuși să fie fâșneț așa că am luat un Mustek Powermust 848 LCD. La scurt timp după achiziționare, pe principiul Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă m-am apucat să citesc review-uri despre acest produs de unde am aflat că bateria ar fi o chinezărie ieftină și nu prea ar duce mult. Hai să vedem dacă e așa.

Dacă eşti pasionat de tehnologie şi mai ales de telefoanele inteligente e aproape imposibil să nu fi auzit de Apple Music, serviciul cu care celebra companie din Cupertino intră pe piaţa serviciilor de music streaming. Acest gen de servicii capătă tot mai mult avânt în ultima vreme permiţând utilizatorilor să asculte cam orice melodie doresc ei la un preţ mult mai mic decât cel necesar achiziţionării melodiilor separat. Marele dezavantaj îl constituie faptul că ai nevoie permanent de o conexiune la internet pentru a putea asculta muzică, lucru uneori neconvenabil mai ales pentru cei ce plătesc scump pentru traficul de date pe telefon (însă unele servicii permit descărcarea în telefon a melodiilor pentru a le asculta offline).

Poză reală şi de calitate îndoielnică a dispozitivului

Acum aproape un an deveneam deţinătorul unui Moto G, varianta cu Dual-SIM. Încântat de felul cum s-a comportat telefonul (mai puţin când a apărut update-ul la Android 5.0.2 pentru el - să nu faceţi update la această versiune!) am zis să încerc şi varianta din 2014 a acestuia. Din nou, nici de data asta nu va fi un review lung, mai ales că telefonul e asemănător cu ediţia precedentă.

Serviciul gratuit de muzică online Grooveshark s-a închis ieri, pe 30 aprilie 2015, probabil în urma unei hotărâri judecătoreşti. Pentru cei ce nu ştiu, Grooveshark era un serviciu asemănător Deezer sau Play Music care permitea utilizatorilor săi să asculte şi să descopere gratuit muzică prin intermediul unui motor intern de căutare cât şi a interacţiunii cu ceilalţi utilizatori ai platformei. Problema cu Grooveshark este că nu deţinea o licenţă pentru muzica pe care o punea la dispoziţie, aşa că decizia judecătorilor este una justă, din punct de vedere legal. Avantajul uriaş pe care îl avea însă Grooveshark faţă de ceilalţi competitori era faptul că punea la dispoziţie gratuit întreaga sa colecţie muzicală, singurul plan plătit fiind cel ce permitea accesul la platforma de pe telefoanele mobile.

Probabil că unii folosesc MS Office pe Linux din motive de compatibilitate sau, cum e cazul meu, "să fie acolo în caz de orice eventualitate". Iar dacă foloseşti MS Office pe Linux (versiuni mai noi de 2007) şi te mănâncă în fund să dai Maximize şi apoi Restore la fereastră s-ar putea să te trezeşti că nu mai există nicio cale să maximizezi iar fereastra. Dacă foloseşti KWin există o soluţie pentru asta:

Poate cel mai utilizat protocol de comunicare la ora actuală prin internet este HTTP, adică Hypertext Transfer Protocol, utilizat pentru transferul de pagini web şi fişiere. Protocoalele de comunicare reprezintă un seturi de reguli prin care două calculatoare să se înţeleagă unul cu celălalt. Există multiple protocoale de comunicare, fiecare adaptate anumitor scopuri: FTP pentru transferul de fişiere, IMAP pentru accesarea email-urilor, YMSG care este protocolul proprietar din spatele Yahoo! Messenger, etc.