Home | Software | Linux | Windows | Mobile | Gura Humorului |
vineri, 29 noiembrie 2013
Sony Xperia M, HTC Desire X şi ZTE Grand X V970
Scris vineri, 29 noiembrie 2013 , 13:26 , de Ovidiu
De vreo două săptămâni sunt încântatul posesor al unui Sony Xperia M, varianta cu Dual-SIM, asta după ce mai înainte am avut, pentru perioade scurte de timp, un HTC Desire X pe care l-am scăpat pe jos de i-am crăpat ecranul protector (touchscreen-ul) şi un ZTE Grand X V970 de a cărui calitate a sunetului am fost profund dezamăgit.
O să descriu pe scurt fiecare din aceste telefoane, în ordinea deţinerii lor, insistând mai ales asupra ZTE-ului (care nu se prea bucură de review-uri în limba română şi nici în general) şi a Sony-ului care va "beneficia" chiar de un scurt tutorial de modding.
Seria Desire de la HTC este una extrem de cunoscută şi, în general, suficient de scumpă aşa că HTC Desire X vine să fie ruda săracă a acesteia. Normal că la preţul cu care vine nu iese în evidenţă din punct de vedere hardware (în comparaţie cu telefoanele "din linia întâi"), însă îşi face cu brio treaba şi beneficiază de toate bunătăţile aduse de rudele sale mai scumpe (inclusiv interfaţa personalizată specifică telefoanelor HTC). Iese în evidenţă prin calitatea audio, acel "beats audio" nefiind pus acolo doar de fiţe ci chiar făcând o diferenţă atunci când este activat. Ca puncte în minus aş putea aduce autonomia relativ scurtă a bateriei (deseori ajungeam de la servici cu bateria aproape pe terminate) şi, ei bine, fragilitatea acestuia (a fost de ajuns să-l scăp o dată şi bine ca să mă aleg cu touchscreen-ul crăpat). De asemenea nu are compass (busolă digitală), lucru care mie unul mi-a lipsit însă pentru alţii ar putea fi doar o fiţă (pentru necunoscători, busola digitală te ajută să afli mai bine unde te afli atunci când te uiţi pe Google Maps, de exemplu). Deşi nu pot să spun că m-a impresionat în vreun fel anume, HTC Desire X intră în categoria telefoanelor pe care le recomand.
Pentru curioşi, una, două, trei poze făcute cu acest telefon.
Un lucru pe care vreau să-l specific e că acest telefon nu e genul pe care să vrei să-l laşi să se descarce complet! Rămânând pe mâna fratelui meu, acesta i-a epuizat bateria complet într-o seara de nu mai vroia să pornească nici chip. L-am lăsat la încărcat până dimineaţa însă nici atunci n-a vrut să pornească. Convins fiind deja de faptul că ţin în mână o cărămidă lipsită de viaţă, i-am scos bateria şi abia după alte câteva încercări telefonul a pornit. Recomand cu căldură acest telefon doar celor ce vor performanţe 3D la un preţ care să nu te facă să vinzi vaca din grajd.
Dintre toate aceste trei telefoane vizate în această postare, Sony-ul este de departe cel mai vioi, ajutat probabil de cei 1GB de memorie RAM pe care îi deţine (deşi din punct de vedere al chipset-ului este sub ZTE). Interfaţa nu suferă (aproape) deloc de lag-uri, spre deosebire de HTC sau ZTE unde deseori mă trezeam cu launcher-ul scos din memorie şi trebuia să aştept câteva secunde până acesta să repornească şi să apară din nou meniul. Iniţial a dezamăgit la capitolul sunet care, deşi ok din punct de vedere calitativ, avea un volum prea mic pentru nevoile mele. Dar despre asta puţin mai târziu.
Spre deosebire de ZTE stă excelent la capitolul GPS (insist mult pe GPS căci doar mulţumită lui m-am descurcat de unul singur anul trecut prin Bucureşti şi anul ăsta prin jud. Ialomiţa) însă busola digitală e cam dată dracului, fiind foarte sensibilă la interferenţe. Mai iese în evidenţă printr-un led de notificare extrem de sexy plasat sub ecran care luminează în diverse culori şi prin design-ul său care cel puţin pe mine m-a impresionat plăcut. În rest aceeaşi treabă, acelaşi Android, doar cu o interfaţă uşor modificată. Ca o curiozitate probabil specifică tuturor telefoanelor dual-SIM, Sony Xperia M are două IMEI-uri.
Fotografiile nu impresionează deloc, ba chiar vă recomand să evitaţi să faceţi poze în casă căci veţi sfârşi doar prin a fi dezamăgiţi. Autofocalizarea dă rateuri în cam 75% din cazuri, iar stabilizatorul de imagine în fix 100% din cazuri. Câteva fotografii, de referinţă; a se observa focalizarea care a eşuat să funcţioneze corect în câteva dintre fotografii.
Rooting
După cum spuneam, Sony Xperia M e un telefon recent lansat (vara acestui an) aşa că tutoriale sunt cam puţine. În speranţa că vor fi de ajutor cuiva, postez aici instrucţiuni pentru root-area şi ridicarea limitelor de volum la acest telefon.
Eu unul mi-am rootat telefonului folosind acest tutorial. Pe româneşte:
O să descriu pe scurt fiecare din aceste telefoane, în ordinea deţinerii lor, insistând mai ales asupra ZTE-ului (care nu se prea bucură de review-uri în limba română şi nici în general) şi a Sony-ului care va "beneficia" chiar de un scurt tutorial de modding.
HTC Desire X
Seria Desire de la HTC este una extrem de cunoscută şi, în general, suficient de scumpă aşa că HTC Desire X vine să fie ruda săracă a acesteia. Normal că la preţul cu care vine nu iese în evidenţă din punct de vedere hardware (în comparaţie cu telefoanele "din linia întâi"), însă îşi face cu brio treaba şi beneficiază de toate bunătăţile aduse de rudele sale mai scumpe (inclusiv interfaţa personalizată specifică telefoanelor HTC). Iese în evidenţă prin calitatea audio, acel "beats audio" nefiind pus acolo doar de fiţe ci chiar făcând o diferenţă atunci când este activat. Ca puncte în minus aş putea aduce autonomia relativ scurtă a bateriei (deseori ajungeam de la servici cu bateria aproape pe terminate) şi, ei bine, fragilitatea acestuia (a fost de ajuns să-l scăp o dată şi bine ca să mă aleg cu touchscreen-ul crăpat). De asemenea nu are compass (busolă digitală), lucru care mie unul mi-a lipsit însă pentru alţii ar putea fi doar o fiţă (pentru necunoscători, busola digitală te ajută să afli mai bine unde te afli atunci când te uiţi pe Google Maps, de exemplu). Deşi nu pot să spun că m-a impresionat în vreun fel anume, HTC Desire X intră în categoria telefoanelor pe care le recomand.
Pentru curioşi, una, două, trei poze făcute cu acest telefon.
ZTE Grand X V970
Nemulţumit, după cum spuneam, de lipsa busolei digitale din HTC Desire X coroborată cu accidentul prin care i-am crăpat touchscreen-ul, am căutat să-i găsesc rapid un înlocuitor. Acum nu că un telefon marca ZTE ar fi cea mai bună alegere cu care să înlocuieşti un HTC, dar telefonul avea un preţ atât de bun în comparaţie cu specificaţiile pe care le oferea (chipset nVidia Tegra 2, iar GPU-ul era un GeForce!) încât nu m-am putut abţine să nu îl cumpăr. Iar apoi ZTE nu e chiar chinezăria chinezăriilor (insert Allview reference here), având în vedere faptul căci compania are o lungă experienţă în telecomunaţii, fiind unii dintre cei ce oferă echipament de infrastructură operatorilor GSM. Decizia n-a fost una proastă, în mare, căci specificaţiile de pe hârtie chiar se "simţeau" în mână, în ciuda memoriei RAM reduse cu care venea echipat telefonul (doar 512 MB). Că tot am ajuns aici, trebuie să specific că există două modele de Grand X V970, radical diferite, principalele deosebiri fiind acelea că cel dual-SIM are 1 GB RAM, chipset de la MediaTek iar cel single-SIM (pe care l-am deţinut eu) vine cu doar 512 MB RAM însă are un chipset mai puternic şi performanţe 3D mai bune. Am jucat pe el, la modul lejer şi elegant, chiar şi GTA Vice City însă a dezamăgit prin calitatea receptorului GPS (care în exterior se descurca jalnic iar în interior nu funcţiona deloc!) şi prin calitatea audio din căşti (sunetul era prea "nisipos", deşi am încercat cu mai multe perechi de căşti rezultatul a fost acelaşi). Sample-uri cu fotografii nu pun căci nu am acum iar camera oricum se încadrează în categoria "prost spre foarte prost".Un lucru pe care vreau să-l specific e că acest telefon nu e genul pe care să vrei să-l laşi să se descarce complet! Rămânând pe mâna fratelui meu, acesta i-a epuizat bateria complet într-o seara de nu mai vroia să pornească nici chip. L-am lăsat la încărcat până dimineaţa însă nici atunci n-a vrut să pornească. Convins fiind deja de faptul că ţin în mână o cărămidă lipsită de viaţă, i-am scos bateria şi abia după alte câteva încercări telefonul a pornit. Recomand cu căldură acest telefon doar celor ce vor performanţe 3D la un preţ care să nu te facă să vinzi vaca din grajd.
Sony Xperia M
La fel ca seria Desire de la HTC, Xperia este o serie de telefoane de la Sony ce cuprinde modele de top (şi destul de usturătoare pentru buzunar) cât şi modele low-budget, pentru buzunarele mai subţiri. Ei bine, Sony Xperia M este undeva pe la mijloc, telefonul nefiind chiar cel mai ieftin din serie însă totodată fiind la destulă distanţă faţă de fruntaşii din aceasta. După experienţa avută cu ZTE-ul am zis să nu mai risc cu telefoane "din rândul al doilea" ci să merg pe mâna unui producător cu vechime şi cu care am mai avut de-a face şi în trecut (pe vremea când Sony se numea încă Sony Ericsson). Ce m-a atras la Sony Xperia M a fost faptul că acesta avea o variantă dual-SIM, lucru destul de rar la producătorii de elită. Cum deja purtam două telefoane cu mine (unul pe Orange, celălalt pe Cosmote), ba mai am în "custodie" chiar şi un al treilea telefon (de la locul de muncă - tocmai mi-am adus aminte că de fapt am uitat complet de el) mi-am zis că dacă tot e să îmi schimb (iar!) telefonul măcar să o fac inteligent şi să îmi uşurez astfel viaţa. Xperia M este un Dual-SIM de tip dual-standby, ceea ce înseamnă că ambele cartele vor sta simultan înregistrate în reţea însă în timpul unui apel primit pe una din ele cealaltă va fi dezactivată.Dintre toate aceste trei telefoane vizate în această postare, Sony-ul este de departe cel mai vioi, ajutat probabil de cei 1GB de memorie RAM pe care îi deţine (deşi din punct de vedere al chipset-ului este sub ZTE). Interfaţa nu suferă (aproape) deloc de lag-uri, spre deosebire de HTC sau ZTE unde deseori mă trezeam cu launcher-ul scos din memorie şi trebuia să aştept câteva secunde până acesta să repornească şi să apară din nou meniul. Iniţial a dezamăgit la capitolul sunet care, deşi ok din punct de vedere calitativ, avea un volum prea mic pentru nevoile mele. Dar despre asta puţin mai târziu.
Spre deosebire de ZTE stă excelent la capitolul GPS (insist mult pe GPS căci doar mulţumită lui m-am descurcat de unul singur anul trecut prin Bucureşti şi anul ăsta prin jud. Ialomiţa) însă busola digitală e cam dată dracului, fiind foarte sensibilă la interferenţe. Mai iese în evidenţă printr-un led de notificare extrem de sexy plasat sub ecran care luminează în diverse culori şi prin design-ul său care cel puţin pe mine m-a impresionat plăcut. În rest aceeaşi treabă, acelaşi Android, doar cu o interfaţă uşor modificată. Ca o curiozitate probabil specifică tuturor telefoanelor dual-SIM, Sony Xperia M are două IMEI-uri.
Fotografiile nu impresionează deloc, ba chiar vă recomand să evitaţi să faceţi poze în casă căci veţi sfârşi doar prin a fi dezamăgiţi. Autofocalizarea dă rateuri în cam 75% din cazuri, iar stabilizatorul de imagine în fix 100% din cazuri. Câteva fotografii, de referinţă; a se observa focalizarea care a eşuat să funcţioneze corect în câteva dintre fotografii.
Rooting
După cum spuneam, Sony Xperia M e un telefon recent lansat (vara acestui an) aşa că tutoriale sunt cam puţine. În speranţa că vor fi de ajutor cuiva, postez aici instrucţiuni pentru root-area şi ridicarea limitelor de volum la acest telefon.
Eu unul mi-am rootat telefonului folosind acest tutorial. Pe româneşte:
- Descărcaţi Cydia Impactor de la http://www.cydiaimpactor.com/ (au chiar şi variantă de Linux)
- Dezarhivaţi conţinutul arhivei şi rulaţi executabilul (impactor.exe pe Windows şi ./Impactor pe Linux)
- Conectaţi telefonul în modul USB Debugging (opţiunea o găsiţi în Settings - Developer options. Dacă nu apare Developer options intraţi în Settings - About phone apoi apăsaţi de 7 ori pe Build number).
- În aplicaţia Impactor apăsaţi pe Start.
- După ce procesul se încheie, instalaţi SuperSu din Play Store.
- ???
- Profitaţi.
Modificarea parametrilor de sunet
Aveţi nevoie de un file manager care să suporte access cu drepturi de administrator şi remount pentru sistemul de fişiere. Eu unul am folosit FX File Explorer, cu plugin-ul pentru root.
Din interfaţa aplicaţiei, selectaţi System (Root). Dacă opţiunea nu apare, asiguraţi-vă că plugin-ul de root este instalat corespunzător.
Navigaţi în /etc/snd_soc_msm şi apăsaţi pe lacătul din dreapta sus. Ar trebui ca fundalul să se facă roşu, semn că partiţia /system e montată în mod read/write. Deschideţi fişierul snd_soc_msm_Sitar în editorul ce vine cu aplicaţia FX File Manager. Aici cei cu experienţă ar putea spune "bre, snd_soc_msm_2x_Fusion3 e ăla care trebuie editat" dar nu, credeţi-mă. Am editat fişierul ăla până mi-a ieşit pe urechi. Apoi le-am luat pe toate la rând până am ajuns la cel zis de mine.
Căutaţi după "Headphones" (cu tot cu ghilimele) folosind funcţia de căutare a programului aflată în meniul Edit (din partea de sus). Ar trebui să găsiţi o secţiune asemănătoare cu cel din screenshot. De acolo modificaţi 'HPHL Volume' şi 'HPHR Volume' de la 1:68 la 1:100. Modificaţi doar la secţiuneaa "EnableSequence" şi încercaţi să nu faceţi varză formatarea textului.
Reboot. Sunetul e monstruos de puternic, aşa că nu recomand ascultarea de muzică la volum maxim. Menţionez că această metodă nu ar trebui să distorsioneze sunetul (asta în condiţiile în care căştile fac faţă - eu nu am testat deloc cu cele din pachet, ci cu o pereche de Sennheiser CX-200).
Sunt un maniac al sunetului dat la maxim în căşti, însă Xperia M mă depăşeşte. |
Cu astea fiind zise, închei acest articol. Aa, era să uit: nu îmi asum nicio răspundere asupra daunelor aduse telefonului sau căştilor sau preşului din faţa uşii urmărind aceste tutoriale. Baftă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
2 comentarii :
Cum stă Xperia cu bateria?
Nu extraordinar. De fapt, niciunul din cele 3 telefoane nu excela la capitolul baterie. La o utilizare normală le cam încărcam zilnic.
Trimiteți un comentariu