Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, Art. 72, alineat 2 

Citatul de mai sus este extras din legislaţia românească. Oricât de bolnavă poate să pară în cele mai multe privinţe, articolul de mai sus o ridică deasupra legislaţiei din SUA (şi am menţionat special de acestea pentru că se vor a fi emblema democraţiei) ţară în care, pe lângă Japonia, Australia sau Coreea de Sud, brevetele software sunt la putere. Ok, dar de ce ar fi acestea atât de maliţioase, în condiţiile în care scopul lor este de a proteja idei şi pe creatorii acestora?

La începutul anilor 1900 fraţii Wright creeau primul avion, deschizând astfel calea către descoperirile din domeniul aeronautic ce urmau să revoluţioneze lumea transporturilor. Desigur, aceştia şi-au brevetat invenţia pentru "Maşina Zburătoare" iar următorii ani şi i-au dedicat perfecţionând... de fapt, chemând în judecată pe oricine încerca să le perfecţioneze invenţia sau să creeze, la rândul lor, avioane. Aşa se face că aproape 10 ani de zile avionul lor nu a rămas decât un schelet în timp ce europenii organizau competiţii aviatice iar Henry Coandă creea primul avion cu reacţie. Scopul acestei mici incursiuni în istorie este de a arăta faptul că, în ciuda aparenţelor, patentele pot ajunge să aibă efectul invers scopului acestora, stând în calea progresului şi al inovaţiei. Dacă în "lumea reală" lucrurile sunt oarecum mai simple, în cea a software-ului lucrurile se complică foarte mult deoarece fiecare program de calculator pe care îl utilizăm în viaţa de zi cu zi are la baza sa idei şi inovaţii ce aparţin altor persoane; niciun program nu este creeat absolut de la zero, totul este rezultatul unei înlănţuiri de procese ce fac posibilă "minunea" pe care ochii noştri o văd la suprafaţă. Pentru ca tu să poţi citi aceste rânduri, ai nevoie de un browser web; la rândul său, browser-ul web utilizează tehnologii creeate şi standardizate de alţii. Mai departe, la rândul lor, aceste tehnologii rulează deasupra unui sistem de operare care, la rândul său, stă peste un "teanc" de produse şi tehnologii, începând de la cele hardware şi terminând cu cele software (BIOS, etc.). Dacă ar fi să urmăreşti acest "traseu" de la începutul până la sfârşitul său, te vei trezi cu mii şi mii de algoritmi, tehnici şi inovaţii aparţinând unor persoane terţe iar, dacă sistemul de patente s-ar aplica "ca la carte", software-ul ar ajunge să coste enorm de mult, mare parte din sumă fiind cheltuită pe acoperirea costurilor cu licenţele de utilizare a patentelor. Aşa se face că un sistem menit să stimuleze progresul şi inovaţia nu face decât să înfrâneze aceste lucruri, afectând în primul rând potenţialii utilizatori ce ar fi beneficiat de pe urma acestora, şi mai apoi legând cu mâinile la spate pe cei ce pot oferi soluţii la diverse probleme.

Lăsând la o parte chestiunile tehnice şi legislative, vreau să aduc în faţă un caz în care aceste patente software sau, mai exact, războiul iscat de pe urma acestora se răsfrâng asupra utilizatorului obişnuit, afectându-l mai mult decât pe cei ce creează produsul software. Maya este o fetiţă în vârstă de 4 ani şi care, din păcate, nu poate vorbi, singurul cuvânt capabilă să-l spună cum trebuie fiind "done", lucru nu prea util atunci când vrei să porţi o conversaţie. Din aceste motive părinţii ei i-au luat un iPad pe care au instalat un program pentru comunicare augmentativă şi alternativă (AAC). În felul acesta fetiţa poate comunica cu părinţii săi, le poate spune (în mod indirect) gândurile şi ideile ei. Legătura dintre această fetiţă faţă de care soarta nu a fost aşa de blândă şi brevetele software stă în următorul fapt: creatorii acesteia, o echipă de specialişti în AAC şi terapia vorbirii sunt daţi în judecată de către două companii cu renume în domeniul comunicării augmentative şi alternative. Motivul: aplicaţia încalcă câteva din brevetele aparţinând acestor două companii. Cel mai probabil procesul va fi câştigat de acestea, forţând dezvoltatorii aplicaţiei în cauză să renunţe la dezvoltarea acesteia şi să plătească amenzi usturătoare. Ce e cel mai grav din toată această poveste este că, întrebate dacă au în vizor dezvoltarea unei aplicaţii asemănătoare pentru iPad, cele două companii au răspuns clar: nu. Adică "noi nu vrem să facem treaba pe care o faci tu, dar te dăm în judecată pentru că ai făcut ceea ce noi oricum n-aveam de gând să facem". Aceasta este beneficiul pe care legea brevetelor software o oferă inovaţiei: "beneficiul" de a fi dat în judecată pentru că vrei să faci ceva mai bun, mai folositor şi mai accesibile celor ce au nevoie de fructul acestor inovaţii.

Iar brevetele software nu sunt un fel de ACTA sau SOPA, despre care se tot vorbeşte în ultima vreme. Brevetele software nu sunt doar legi propuse, împotriva cărora putem ieşi în stradă şi să ne opunem adoptării lor. Legea brevetelor software este în plină funcţionare în ţări precum SUA sau Japonia iar presiuni uriaşe se fac şi asupra UE pentru adoptarea acesteia. Zilnic există companii deţinătoare de patente (şi, de multe ori, cam atât) a căror singur scop este de a da în judecată companii ce încearcă să fructifice ideile descrise şi protejate de respectivele patente. Microsoft, Apple, MPEG-LA sunt unele din cele mai mari nume când vine vorba de "pe cine să mai dăm noi astăzi în judecată pentru că ne încalcă brevetele". Acestea limitează dezvoltatorii în a perfecţiona tehnologiile actuale şi a creea altele noi iar, în consecinţă, ne privează pe noi, utilizatorii finali, de a ne bucura de aceste tehnologii şi de a ne face viaţa mai uşoară.