| Home | Software | Linux | Windows | Mobile | Gura Humorului |
duminică, 28 iunie 2009
YaSpy
Zilele astea am scris o mică aplicaţie cu ajutorul căreia se poate afla dacă un utilizator al Yahoo! Messenger se ascunde pe invizibil sau dacă acesta are un profil de Hi5. Nu e nimic inovator, ci e doar un alt pas în încercarea de a învăţa Python (deşi versiunea de Windows e scrisă în PHP+WinBinder).
Aplicaţia e simplu de utilizat, iar ambele versiuni includ şi sursele acestora. Enjoy!
Aplicaţia e simplu de utilizat, iar ambele versiuni includ şi sursele acestora. Enjoy!
Download:
sâmbătă, 20 iunie 2009
Conectare la Yahoo Messenger cu Pidgin
Începând de aseară Pidgin şi alţi clienţi 3rd party care comunică folosind protocolul Yahoo! Messenger au devenit nefuncţionale, utilizarea lor cu acest protocol fiind imposibilă. Încă nu se ştie exact ce anume a generat această problemă, dar în mod cert ţine de Yahoo!. Până una-alta s-a găsit deja o rezolvare la această problemă, aşa că dacă nu vrei să foloseşti clientul oficial urmează instrucţiunile de mai jos pentru a putea să comunici din nou cu prietenii tăi de pe Yahoo! Messenger folosind clientul tău de IM preferat.
Dacă eşti în Linux, rulează editorul tău preferat cu drepturi de administrator şi deschide fişierul /etc/hosts. De exemplu, în Ubuntu poţi face acest lucru tastând următoarea comandă în consolă:
Salvează fişierul, închide-ţi clientul de IM şi porneşte-l iar. Toate ar trebui să meargă ca pe roate acum.
Dacă eşti pe Windows, apasă pe Start -> Run iar în fereastra care apare tastează:
Dacă eşti în Linux, rulează editorul tău preferat cu drepturi de administrator şi deschide fişierul /etc/hosts. De exemplu, în Ubuntu poţi face acest lucru tastând următoarea comandă în consolă:
sudo gedit /etc/hostsApoi adaugă următoarea linie înainte de secţiunea de configurare a DNS-urilor pentru reţelele IPv6:
66.163.181.166 scs.msg.yahoo.com
Salvează fişierul, închide-ţi clientul de IM şi porneşte-l iar. Toate ar trebui să meargă ca pe roate acum.
Dacă eşti pe Windows, apasă pe Start -> Run iar în fereastra care apare tastează:
notepad C:\Windows\System32\drivers\etc\hostsApoi adaugă în fişierul care apare următoarea linie:
66.163.181.166 scs.msg.yahoo.comSalvează fişierul şi reporneşte clientul de IM. Din acest moment ar trebui să funcţioneze perfect.
duminică, 14 iunie 2009
Soft-ul săptămânii: SMPlayer
SMPlayer este un front-end (interfaţă grafică) pentru celebrul program open-source Mplayer, care a fost creeat cu scopul de a oferi utilizatorilor săi o cale simplă de a-şi viziona filmele şi de a avea acces, în acelaşi timp, la complexul Mplayer.Pagina oficială a proiectului SMPlayer este http://smplayer.sourceforge.net/, de unde veţi putea descărca sursele acesteia, precum şi pachete precompilate. SMPlayer este scris folosind QT4 şi este disponibil pentru Linux şi Windows.
Interfaţa lui SMPlayer nu diferă prea mult de interfeţele celorlalte playere. Totul este la locul lui şi nimic nu este ieşit din comun. De fapt, ăsta e şi scopul aplicaţiei: să meargă din prima şi să fie uşor de utilizat. Ba mai mult, la fel ca programul prezentat săptămâna trecută, SMPlayer are o interfaţă localizată în limba română.
Interfaţa SMPlayer nu este cu nimic ieşită din comun
În spatele interfeţei simple se ascund însă funcţionalităţi extrem de performante, menite să stoarcă tot ce se poate de la back-end-ul pe care se bazează SMPlayer, adică MPlayer. Una din cele mai interesante caracteristici a SMPlayer este că reţine setările făcute în funcţie de clipul video vizionat ba mai mult, el oferind posibilitatea ca un clip video să fie continuat de unde a rămas în caz că redarea acestuia a fost oprită iar programul închis.
Încărcarea unui clip video se face de la meniul Deschide, alegând opţiunea Fişier. De asemenea puteţi să deschideţi un direct folder cu fişiere multimedia, un playlist, un DVD sau VCD şi nu în ultimul rând, clipuri multimedia aflate pe un server de pe Internet.
SMPlayer afişând informaţii despre clipul redat
SMPlayer este up-and-running, ceea ce înseamnă că este pregătit încă de la prima rulare să îşi facă treaba. Cu toate astea, aplicaţia vine cu un arsenal de setări ce pot fi configurate după bunul plac. Fereastra de configurare a aplicaţiei se face din meniul Opţiuni şi selectând Preferinţe. Fereastra de configurare este organizată în 8 categorii: Opţiuni Generale, Drivere, Caracteristici, Subtitrări, Interfaţă, Tastatură şi maus, Listă redare şi Opţiuni avansate. La rândul ei, fiecare categorie este organizată în tab-uri.
În categoria Opţiuni generale se regăsesc în special setări ce ţin de MPlayer: locul unde se află executabilul mplayer, driver-ul video, driver-ul audio, opţiuni ce ţin de postprocesarea video, etc. De aici indicat ar fi activarea opţinuii Utilizare egalizator video software din tab-ul pentru a putea regla contrastul sau luminozitatea imaginii şi selectarea driver-ului audio de ieşire pulse, asta dacă eşti pe Linux şi nu vrei să ai probleme cu sunetul.
De la categoria Drivere se pot selecta unităţile optice din care se vor citi CD-urile sau DVD-urile.
Din categoria Caracteristici se poate activa sau dezactiva Framedropping-ul, caracteristică întâlnită în foarte multe playere video. Framedropping-ul este o tehnică prin care se menţine sincronizarea audio-video pe calculatoarele mai slabe. În SMPlayer activarea sau dezactivarea acestei funcţii se face prin intermediul opţiunii Permite renunţarea la anumite cadre din această categorie. Dacă aveţi probleme cu redarea clipurilor video din cauza HDD-ului lent sau din cauza conexiunii proaste la internet, puteţi mări cache-ul din tab-ul cu numele corespunzător.
Categoria Subtitrări ne permite să configurăm opţiunile ce privesc afişarea subtitrărilor în SMPlayer. Cea mai importantă ajustare care ar trebui făcută aici este selectarea enocoding-ului pe subtitrări. Aceasta se face prin intermediul opţiunii Codificare implicită subtitrare selectând Limbi Slave/Central Europene (ISO-8859-2). Acest lucru va permite afişarea corectă a subtitrărilor ce conţin diacritice româneşti.
De la categoria Interfaţă putem face ajustări ce ţin strict de interfaţa lui SMPlayer. Se poate selecta tema de iconuri, stilul interfeţei, limba şi tipul interfeţei grafice. De la tab-ul Căutare se pot seta parametrii ce ţin de seek-ing. De la tab-ul Butoane de control pe imagine putem să activăm sau să dezactivăm bara cu controale care apare atunci când este redat un clip pe tot ecranul iar mouse-ul este mişcat.
Categoria Tastatură şi maus oferă posibilitatea de a modifica sau adăuga acţiuni executate prin intermediul combinaţiilor de taste. Numărul de opţiuni ce se pot configura este mare, utilizatorul având posibilitatea de a atribui o combinaţie de taste cam la orice funcţionalitate din SMPlayer.
Categoria Listă redare este săracă în opţiuni şi oferă doar posibilitatea de a alege dacă fişierele deschise să fie adăugate imediat în playlist şi dacă se doreşte adăugarea automată în playlist a fişierelor consecutive (de exemplu, video_1.avi, video_2.avi, etc...)
Categoria Opţiuni avansate oferă posibilitatea de a configura mai în amănunţit anumite funcţii ale SMPlayer şi ale back-end-ului acestuia. Se poate seta aspect-ratio-ul monitorului (în caz că acesta nu a fost detectat corect), se pot adăuga parametri la rularea MPlayer şi se pot modifica setările ce ţin de depanarea MPlayer.
Pe lângă opţiunile ce se regăsesc în fereastra de configurare a SMPlayer mai sunt cele ce se regăsesc în meniuri şi care oferă funcţii pentru ajustarea redării clipurilor video. De exemplu dacă urmăreşti un film în format wide iar subtitrarea se află prea sus, poţi activa filtrul Benzi negre din Video -> Filtre. De asemenea poţi regla contrastul, luminozitatea, nuanţa sau saturaţia imaginii selectând opţiunea Egalizator tot din meniul Video. De asemenea, SMPlayer oferă şi posibilitatea de a ajusta sunetul prin intermediul funcţiei Egalizator grafic din meniul Audio.
Per total, SMPlayer este alegerea ideală când vine vorba de player video. Are în spate puternicul MPlayer, deci puteţi să uitaţi de problemele ce ţin de codec-uri. Este simplu şi totodată complex, fiind extrem de configurabil. Deşi mai lent decât MPlayer folosit în linie de comandă, SMPlayer va fi de un real folos celor care nu vor decât să vizioneze filmul lor preferat.
SMPlayer: notă: 5/5.
Încărcarea unui clip video se face de la meniul Deschide, alegând opţiunea Fişier. De asemenea puteţi să deschideţi un direct folder cu fişiere multimedia, un playlist, un DVD sau VCD şi nu în ultimul rând, clipuri multimedia aflate pe un server de pe Internet.
SMPlayer afişând informaţii despre clipul redat
SMPlayer este up-and-running, ceea ce înseamnă că este pregătit încă de la prima rulare să îşi facă treaba. Cu toate astea, aplicaţia vine cu un arsenal de setări ce pot fi configurate după bunul plac. Fereastra de configurare a aplicaţiei se face din meniul Opţiuni şi selectând Preferinţe. Fereastra de configurare este organizată în 8 categorii: Opţiuni Generale, Drivere, Caracteristici, Subtitrări, Interfaţă, Tastatură şi maus, Listă redare şi Opţiuni avansate. La rândul ei, fiecare categorie este organizată în tab-uri.
În categoria Opţiuni generale se regăsesc în special setări ce ţin de MPlayer: locul unde se află executabilul mplayer, driver-ul video, driver-ul audio, opţiuni ce ţin de postprocesarea video, etc. De aici indicat ar fi activarea opţinuii Utilizare egalizator video software din tab-ul pentru a putea regla contrastul sau luminozitatea imaginii şi selectarea driver-ului audio de ieşire pulse, asta dacă eşti pe Linux şi nu vrei să ai probleme cu sunetul.
De la categoria Drivere se pot selecta unităţile optice din care se vor citi CD-urile sau DVD-urile.
Din categoria Caracteristici se poate activa sau dezactiva Framedropping-ul, caracteristică întâlnită în foarte multe playere video. Framedropping-ul este o tehnică prin care se menţine sincronizarea audio-video pe calculatoarele mai slabe. În SMPlayer activarea sau dezactivarea acestei funcţii se face prin intermediul opţiunii Permite renunţarea la anumite cadre din această categorie. Dacă aveţi probleme cu redarea clipurilor video din cauza HDD-ului lent sau din cauza conexiunii proaste la internet, puteţi mări cache-ul din tab-ul cu numele corespunzător.
Categoria Subtitrări ne permite să configurăm opţiunile ce privesc afişarea subtitrărilor în SMPlayer. Cea mai importantă ajustare care ar trebui făcută aici este selectarea enocoding-ului pe subtitrări. Aceasta se face prin intermediul opţiunii Codificare implicită subtitrare selectând Limbi Slave/Central Europene (ISO-8859-2). Acest lucru va permite afişarea corectă a subtitrărilor ce conţin diacritice româneşti.
De la categoria Interfaţă putem face ajustări ce ţin strict de interfaţa lui SMPlayer. Se poate selecta tema de iconuri, stilul interfeţei, limba şi tipul interfeţei grafice. De la tab-ul Căutare se pot seta parametrii ce ţin de seek-ing. De la tab-ul Butoane de control pe imagine putem să activăm sau să dezactivăm bara cu controale care apare atunci când este redat un clip pe tot ecranul iar mouse-ul este mişcat.
Categoria Tastatură şi maus oferă posibilitatea de a modifica sau adăuga acţiuni executate prin intermediul combinaţiilor de taste. Numărul de opţiuni ce se pot configura este mare, utilizatorul având posibilitatea de a atribui o combinaţie de taste cam la orice funcţionalitate din SMPlayer.
Categoria Listă redare este săracă în opţiuni şi oferă doar posibilitatea de a alege dacă fişierele deschise să fie adăugate imediat în playlist şi dacă se doreşte adăugarea automată în playlist a fişierelor consecutive (de exemplu, video_1.avi, video_2.avi, etc...)
Categoria Opţiuni avansate oferă posibilitatea de a configura mai în amănunţit anumite funcţii ale SMPlayer şi ale back-end-ului acestuia. Se poate seta aspect-ratio-ul monitorului (în caz că acesta nu a fost detectat corect), se pot adăuga parametri la rularea MPlayer şi se pot modifica setările ce ţin de depanarea MPlayer.
Pe lângă opţiunile ce se regăsesc în fereastra de configurare a SMPlayer mai sunt cele ce se regăsesc în meniuri şi care oferă funcţii pentru ajustarea redării clipurilor video. De exemplu dacă urmăreşti un film în format wide iar subtitrarea se află prea sus, poţi activa filtrul Benzi negre din Video -> Filtre. De asemenea poţi regla contrastul, luminozitatea, nuanţa sau saturaţia imaginii selectând opţiunea Egalizator tot din meniul Video. De asemenea, SMPlayer oferă şi posibilitatea de a ajusta sunetul prin intermediul funcţiei Egalizator grafic din meniul Audio.
Per total, SMPlayer este alegerea ideală când vine vorba de player video. Are în spate puternicul MPlayer, deci puteţi să uitaţi de problemele ce ţin de codec-uri. Este simplu şi totodată complex, fiind extrem de configurabil. Deşi mai lent decât MPlayer folosit în linie de comandă, SMPlayer va fi de un real folos celor care nu vor decât să vizioneze filmul lor preferat.
SMPlayer: notă: 5/5.
vineri, 5 iunie 2009
Bing, motorul de căutare de la Microsoft
Acum câteva zile cei de la Microsoft au pus la dispoziţia publicului un nou motor de căuate aflat înca în stadiul beta şi care promite să detroneze supremaţia Google pe acest segment de piaţă. Motorul de căutare al celor de la Microsoft poartă denumirea de Bing şi poate fi accesat de la adresa http://www.bing.com. Numele de Bing a fost ales deoarece este uşor de reţinut pentru utilizatorii acestuia. Pagina principală a motorului de căutare arată mai bine decât cea a Google şi pare a fi mai aerisită. Layout-ul este foarte asemănător cu cel al rivalului mai sus menţionat, singurul lucru care ar mai lipsi ca să crezi că eşti chiar pe Google fiind butonul "I'm feeling lucky". Ce e interesant e că Microsoft foloseşte PNG-uri cu transparenţă pe pagina Bing, asta de vreme ce ei au încercat să impună neutilizarea acestui format pe internet prin versiunile de Internet Explorer de dinainte de 7.Pagina cu rezultatele căutării este mai plăcută ochiului decât cea a motorului de căutare Google, însă rezultatele returnate de Bing sunt în număr cu mult mai mic. Acest lucru se poate scuza însă prin prisma că Bing se află încă în stadiu beta, urmând să fie definitivat la finele acestui an. Cu toate acestea rezultatele oferite de Google sunt mai ridicate calitativ decât cele oferite de Bing; o căutare după "Casa Poporului" ne va returna ca prim rezultat o pagină de Wikipedia pe Google, în timp ce Bing va returna site-ul unei agenţii de turism. De asemenea, dacă vom căuta "Gura Humorului" pe Google primul rezultat va fi site-ul oficial al oraşului, în timp ce pe Bing primul rezultat este site-ul unui hotel din acest oraş. De asemenea, o căutare după "how to turn off screensaver ubuntu" în Google ne va ajuta mai uşor să găsim o rezolvare la această dilemă decât pe Bing.
Un atu al lui Bing, însă, este motorul de căutare a imaginilor, rezultatele fiind afişate într-un mod mult mai facil faţă decât o face Google, însă va fi cam neplăcut pentru resursele sistemului nostru. De asemenea, acurateţea rezultatelor oferită de Bing la căutarea de imagini este şi ea superioară celei din Google. La căutarea "how to turn off screensaver ubuntu" Bing ne-a returnat un screenshot cu utilitarul de configurare a screensaver-ului din Gnome (şi chiar un screenshot cu meniul în care se găseşte acesta), în timp ce Google ne-a afişat abia la al treilea rezultat ceea ce Bing a arătat la primul.
Nu am testat funcţiile mai avansate ale motoarelor de căutare, rezumându-mă doar la a face o comparaţie la nivel general al celor două motoare de căutare. De menţionat totuşi că puteţi căuta şi pe Bing după anumite tipuri de fişiere folosind filetype: dar că la fel ca în Google nu veţi putea căuta după fişiere de tip .mp3 sau .aac. Un alt lucru de menţionat e că pe Google baza de date este actualizată mai frecvent decât cea de pe Bing.com.
miercuri, 3 iunie 2009
Soft-ul săptămânii: SongBird
De astăzi voi încerca, pe cât posibil, să prezint săptămânal câte un program, indiferent de platforma şi genul acestuia. Voi încerca să fiu cât mai obiectiv şi să prezint cât mai detaliat fiecare aplicaţie în parte.Astăzi voi începe cu Songbird, un player audio dezvoltat de Mozilla, pe care îl puteţi găsi la http://getsongbird.com/. Songbird este Open Source şi este disponibil pentru Mac, Solaris, Linux şi Windows. Utilizatorii de Ubuntu sau distribuţii derivate din acesta pot găsi un pachet .deb precompilat pe site-ul GetDeb.net.
Songbird imită în mare măsură interfaţa iTunes şi la fel ca acesta principala metodă de organizare a melodiilor este librăria muzicală. Fiind un produs Mozilla şi având la bază Gecko, puteţi folosi Songbird şi la navigarea pe internet, în acest fel aplicaţia devenind un player audio cu browser încorporat. La fel ca Firefox, Songbird suportă skin-uri şi extensii şi se bucură de un suport uriaş din partea utilizatorilor.
La prima lansare a aplicaţiei suntem întâmpinaţi de o fereastră care ne prezintă licenţa aplicaţiei şi din care putem seta limba acesteia. Songbird este disponibil în mai multe limbi printre care şi în română, aşa că utilizatorii acestuia se vor putea bucura de o interfaţă localizată în limba lor nativă. Următorul pas este configurarea aplicaţiei. Pentru început alegem directorul în care se află muzica noastră prin apăsarea butonului "Browse" (Răsfoieşte).
În pasul următor ni se oferă un set de extensii recomandate care vor extinde capabilităţile player-ului. În final suntem întrebaţi dacă dorim să contribuim la dezvoltarea aplicaţiei prin trimiterea de informaţii anonime despre modul cum utilizăm aplicaţia şi dacă vrem să fim anunţaţi prin e-mail despre noile versiuni ale aplicaţiei.
Imediat după ce configurarea aplicaţiei se încheie va începe scanarea librăriei după fişierele multimedia, proces care la mine a durat destul de rapid, mai puţin decât în Amarok. Interfaţa player-ului este una extrem de plăcută şi bine organizată. În partea dreapta-sus avem la dispoziţie o casetă text prin intermediul căreia vom putea căuta melodii în librăria muzicală. În partea stângă avem la dispoziţie un sidebar din care putem accesa rapid lista cu ultimele fişiere descărcate, playlisturile, marcajele şi nu în ultimul rând biblioteca muzicală. Tot în sidebar-ul din partea stângă ne fa fi afişată coperta albumului din care face parte melodia curentă, asta dacă în TAG-ul melodie este definită o copertă. Dacă nu, putem descărca una de pe internet dând click dreapta pe zona unde ar trebui să se afle coperta şi selectând "Descarcă imaginea albumului". În partea de jos se află butoanele de control ale player-ului, un slider ce controlează volumul, seekbar-ul şi două butoane pentru comutarea modului în care vor fi redate melodiile (aleator, pe rând) respectiv modul de repetare a acestora.
La fel ca Firefox, Songbird suportă tab-uri multiple care vor facilita navigarea pe internet. Puteţi să navigaţi pe orice pagină de internet şi să ascultaţi muzică, toate acestea într-un singur program. Aş fi vrut să spun că în felul acesta economisiţi ceva resurse (memorie RAM, procesor) însă în stilul Firefox, Songbird mănâncă resurse cât poate, ocupând 74,7 MB RAM în timpul redării unei piese şi afişarea paginii de start Google.
După cum spuneam şi mai înainte, pentru Songbird veţi putea găsi o puzderie de extensii care de care mai interesante, unele având scopul de a îmbunătăţi partea de player a aplicaţiei iar altele partea de browser. Puteţi accesa pagina cu extensii pentru Songbird dând click pe "Songbird Add-ons" din sidebar-ul stâng. Pe pagina principală a site-ului cu extensii ni se recomandă cele mai populare extensii, însă putem să le regăsim pe toate dând click pe link-ul "View all add-ons". Extensiile se instalează la fel ca în Firefox şi, din păcate, player-ul trebuie repornit pentru ca acestea să fie funcţionale. Printre extensiile care te-ar putea instala se numără:
- LyricMaster - descarcă şi afişează versurile melodiei curente
- Song Notifier - afişează o notificare în colţul ecranului atunci când se schimbă piesa
- Live Tweeter - afişează melodia curentă ca status pe Pidgin, Live! Messenger şi Twitter
- AdBlock Plus - la fel ca în Firefox, blochează reclamele de pe site-uri
Marea funcţionalitate ce lipseşte în Songbird este un egalizator audio. Deşi dezvoltatorii acestuia primit de ceva vreme că într-una din versiunile anterioare acesta va fi implementat, se pare însă că egalizatorul întârzie. Un alt lucru ce-i lipseşte lui Songbird (însă care nu este ceva vital) este un analizator, măcar unul de seama lui Amarok.
În final mai trebuie să menţionez şi faptul că Songbird suportă două moduri de afişare: normal şi mini. Bara cu controalele şi seekbar-ul poate fi mutată în partea de sus a ferestrei, în acest fel Songbird devenind o clonă veritabilă a iTunes. Per total, player-ul este unul extrem de puternic, principalul dezavantaj al acestuia fiind consumul ridicat de resurse.
Songbird: notă: 4/5.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
