Pentru că deseori sunt întrebat cum decurge development-ul aplicaţiei shMessenger, voi scrie aici şi voi împărtăşi cu voi ultimele noutăţi despre această aplicaţie.

• Conectare prin servere multiple

Noua versiune de shMessenger aduce schimbări în protocolul de comunicare, precum şi posibilitatea de conectare a aplicaţiei prin servere multiple. La ora actuală sunt disponibile 3 servere pregătite să preia şi să facă faţă numărului mare de utilizatori ai serviciului shMessenger. Asta înseamnă că aplicaţia va fi mai rapidă, nu vor mai exista situaţii în care pentru afişarea unui status, de exemplu, să treacă mai mult de 3 - 4 secunde. Noul protocol de comunicare a dus la eliminarea timpului de HTTP Reconnect Delay şi aduce, în schimb, un management al traficului mult mai bun.

• Emoticonuri Yahoo! Messenger 9

Lista cu emoticonuri suportată de shMessenger a fost actualizată şi include acum noile emoticonuri din Yahoo! Messenger 9. De asemenea a fost rezolvat şi bug-ul din cauza căruia unele emoticonuri nu erau recunoscute în ambele forme disponibile (de exemplu, :* şi :-* ).

• Scroll inerţial

Posesorii de telefoane cu touch-screen vor avea plăcuta surpriză de a savura senzaţii noi atunci când fac scrool prin lista cu contacte sau prin ferestrele cu mesaje. Scrollbar-ului i s-a aplicat un efect de inerţie, aşa cum este şi scrollbar-ul din aplicaţia de IM din KDE, Kopete.

• Protecţie împotriva modificărilor

Adică adio versiuni de shMessenger cu sunete modificate, sau cu MANIFEST.MF editat. ShMessenger include acum un sistem de protecţie împotriva modificărilor, ceea ce va face ca aplicaţia să nu mai funcţioneze în cazul în care conţinutul arhivei .jar va fi modificat.

• Funcţie de copiere/lipire

Conţinutul balonaşelor din fereastra de discuţii poate fi acum copiat (Copy) şi lipit (Paste) în căsuţa de editare a mesajelor. Util când ai de trimis un mesaj mai departe.


Cam aici se opresc noutăţile în noua versiune. Pe lângă modificările aduse clientului shMessenger, au fost adăugate noi funcţii şi au fost corectate bug-uri şi în aplicaţia-server a shMessenger. În momentul de faţă funcţiile precum "Custom status" şi "Add/Remove buddy" merg perfect, însă acest lucru s-ar putea să nu mai fie valabil odată cu creşterea numărului de conexiuni (nefuncţionarea lor în momentul de faţă se datorează Yahoo-ului, şi nu shMessenger-ului).

Lansarea noii versiuni s-a programat a fi în ultima lună a anului 2008, dar cum au fost întârzieri la instalarea noilor servere, noua versiune va fi lansată, probabil, în luna ianuarie a anului 2009. Pentru a fi pe fază în caz că se va lansa o nouă versiune a aplicaţiei, vizitează cât mai des site-ul http://www.shmessenger.ro şi, bineînţeles, nu uita să dai click-uri pe Google Ads, pentru a ajuta financiar la dezvoltarea acestei aplicaţii.

De ceva timp mi-am propus să scriu un articol prin care să compar cele două telefoane. Ştiu că nu este cea mai fericită alegere pentru comparaţie (diferenţele dintre Nokia 5200 şi SE W880i fiind evidente), dar timp de un an şi jumătate am folosit telefonul Nokia 5200, pentru ca de cca. o lună să fiu fericitul posesor al unui Sony Ericsson W880i. Voi încerca să mă abţin de la a compara cele două telefoane din punct de vedere hardware şi să compar modul de funcţionare a firmware-ului (pentru că, sincer, la un telefon nu mă prea interesează dotările, ci cum funcţionează).

După cum probabil unii ştiu, Nokia 5200 este un telefon ce are la bază platforma S40v3. Telefoanele S40 sunt renumite pentru stabilitatea şi uşurinţa lor în utilizare. În cele ce urmează voi face o comparaţie pe domenii între cele două terminale mobile. Dar mai întâi...

Benchmark
...să începem prin a testa performanţele celor două telefoane. Ştiu că Sony Ericsson W880i este mai nou decât Nokia 5200, dar la rularea unor teste am avut destule surprize.
Pentru benchmarking am folosit o aplicaţie JAVA denumită FPC Bench. Înainte de a vă prezenta testele rulate trebuie să menţionez că rezultatele depind foarte mult de calitatea implementării J2ME în telefoanele mobile. Dar şi acest lucru depinde mult de producător şi de dibacitatea acestuia.

CPU Benchmark
Pentru început vom testa viteza procesorului din cele două telefoane. Pentru asta am pus fiecare telefon să calculeze numere Fibonacci. Cu cât timpul de calculare e mai mic, cu atât rezultatul e mai bun. Rezultatele testelor au fost:

• 16k digit: Nokia 5200: 6 secunde, Sony Ericsson W880i: 1 secundă
• 32k digit: Nokia 5200: 11 secunde, Sony Ericsson W880i: 2 secunde
• 64k digit: Nokia 5200: 23 secunde, Sony Ericsson W880i: 4 secunde
• 128k digit: Nokia 5200: 45 secunde, Sony Ericsson W880i: 7 secunde
• 256k digit: Nokia 5200: 90 secunde, Sony Ericsson W880i: 15 secunde
• 512k digit: Nokia 5200: 180 secunde, Sony Ericsson W880i: 31 secunde
• 1M digit: Nokia 5200: 355 secunde, Sony Ericsson W880i: 62 secunde
• 2M (multithread): Nokia 5200: 791 secunde, Sony Ericsson W880i: 125 secunde

După cum se poate vedea, în mod cert Sony Ericsson W880i îl depăşeşte pe Nokia 5200. Ce înseamnă asta? Că pozele vi se vor încărca mult mai repede pe W880i decât pe Nokia 5200 sau că W880i va reacţiona mult mai rapid la comenzi (deşi mie mai rapid mi s-a părut că Nokia 5200 e ceva mai rapid, totuşi). Însă testele nu se opresc aici. Următorul test pe care l-am executat pe ambele telefoane a fost viteza de scriere/citire în RMS (Record Management System). RMS-ul este un "sistem de fişiere" de dimensiune redusă în care aplicaţiile pot să scrie şi să acceseze date fără restricţii sau unde să îşi poată stoca setările. Cu cât viteza de scriere/citire RMS este mai mare, cu atât aplicaţiile se vor încărca mai repede şi vor reacţiona mai bine. Dar gata cu teoria şi să vedem care sunt rezultatele:

Nokia 5200:

• Dimensiune RMS: 255 kb
• Viteză scriere RMS: 77 kb/s
• Viteză citire RMS: 77 kb/s

Sony Ericsson W880i:

• Dimensiune RMS: 150255 kb
• Viteză scriere RMS: 9 kb/s
• Viteză citire RMS: 10 kb/s

Şi uite că avem parte de o surpriză: la testul de viteză a RMS, Nokia 5200 a ieşit învingător. De fapt şi în lucrul de zi cu zi Nokia 5200 lucrează mult mai bine cu sistemul de fişiere decât Sony Ericsson W880i.
Să trecem la ultimul test: testul 3Dimension. Dacă îţi place să te joci pe telefon atunci acest test te va interesa. 3Dimension testează framerate-ul (FPS) cu care telefonul poate afişa obiecte 3D. Cu cât acesta este mai mare cu atât procesorul grafic al telefonului este mai bun iar animaţia va fi mai fină. Un FPS mic înseamnă afişarea animaţiilor 3D "în reluare". Am dat drumul la ambele telefoane să ruleze testul, însă după câteva secunde aplicaţia de pe Nokia 5200 a dat eroare (Out Of Memory) şi a trebuit să repornesc testul. Înainte de a scrie rezultatele testului trebuie să admit faptul că pe Nokia 5200 obiectele 3D par a fi mai bine randate decât pe Sony Ericsson W880i. Păcat doar că Nokia 5200 a fost înzestrat "doar" cu un display de tip CSTN.
După cca. 4 minute testul 3Dimension a fost gata. Nu voi posta FPS-ul pentru fiecare test în parte, ci doar punctajul obţinut de fiecare telefon.

Sony Ericsson W880i: 372 puncte
Nokia 5200: 840 puncte

Din nou, Nokia 5200 iese victorios din acest test. Însa nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de rezultatele testului 3Dimension! Telefoanele Sony Ericsson dispun de un API special pentru randarea elementelor 3D, iar FPC Bench nu a folosit acest API pentru teste, ci a folosit API-ul standard, care se pare că e mai prost implementat în W880i decât în Nokia 5200. Pe deasupra, Nokia 5200 are un display de 128x160, pe când Sony Ericsson W880i are un display de 240x320, ceea ce înseamnă mai mulţi pixeli care trebuie controlaţi de procesorul grafic. Eu aş zice că cel care a câştigat testul 3Dimension este Sony Ericsson W880i, tocmai din motivele enumerate mai sus. Necredincioşii ar trebui să testeze jocul Burning Tires, de exemplu, pe un telefon Nokia şi pe un Sony Ericsson (folosind versiunile corespunzătoare fiecărui telefon în parte). Vor observa că jocul arată mai bine pe Sony Ericsson deoarece versiunea pentru acesta se bazează pe acel API special.

Aplicaţiile JAVA
Acest capitol e preferatul meu. Cu toate că este foarte limitată, platforma J2ME oferă o gramadă de funcţii care abia aşteaptă să fie exploatate de aplicaţiile JAVA. Din câte am testat până acum pot spune că pe Sony Ericsson W880i aplicaţiile JAVA merg mult mai bine decât pe Nokia 5200, şi chiar Nokia 6300. Partea pe care o ador la Sony Ericsson e că suportă minimizarea şi rularea în paralel de aplicaţii multiple, pe când telefoanele din S40 nici măcar să minimizeze aplicaţiile nu ştiu. Apoi aplicaţiile JAVA rulează mult mai stabil pe Sony Ericsson. Pe Nokia 5200 mă trezeam cu un "Null Pointer Exception" exact când îmi era lumea mai dragă. Pe Sony Ericsson W880i am încercat să îl fac să dea eroarea asta, şi nu am reuşit. Cine vrea să testeze, sa facă următorul lucru: Deschideţi aplicaţia shMessenger, NU VĂ CONECTAŢI, daţi pe Show Buddylist, apoi încercaţi să vă schimbaţi status-ul. Pe Nokia S40 veţi primi o eroare (Null Pointer Exception), pe când pe Sony Ericsson nu se va întâmpla absolut nimic (ba aplicaţia chiar va continua să funcţioneze!). O altă dovadă a faptului că Sony Ericsson se bucură de o implementare mai bună a J2ME e Mini Opera 4: încercaţi, pe un S40, să descărcaţi (folosind download manager-ul din Mini Opera 4) fişiere mai mari de 1MB. Apoi încercaţi acest lucru şi pe un Sony Ericsson. Veţi observa că pe Nokia download-ul nici nu va începe bine, că veţi primi o eroare, iar fişierul descărcat va avea o dimensiune de ordinul bytes-urilor. Pe Sony Ericsson fişierul va fi descărcat integral şi va fi perfect valid. Singurul lucru care nu îmi place la Sony Ericsson (privind capitolul JAVA) e memoria heap de doar 1,5 Mb, pe când la Nokia aceasta e de 2 MB. Un alt lucru care mi-a plăcut la Sony Ericsson e faptul că nu a trebuit să falsific un certificat de autenticitate ca să pot acorda aplicaţiilor JAVA permisiunea de a citi/scrie în sistemul de fişiere fără a mi se cere confirmarea. Şi să nu uit de posibilitatea de a seta unele aplicaţii ca wallpaper (!!!) şi posibilitatea de a rula aplicaţii mai mari de 1MB. La Nokia mi-a placut doar posibilitatea de a muta aplicaţiile oriunde pe card şi de a le ordona în sudirectoare.

Multimedia
În rândurile ce urmează voi compara cele două telefoane din punct de vedere multimedia. Cu toate că e plin din cap până în picioare de W-uri (de la Walkman), mai mult îmi place cum se aude muzica pe Nokia 5200. Pe deasupra la Sony Ericsson am fost nevoit să îi pun alte driver-e de sunet, deoarece cu cele originale sunetul se auzea prea încet. Cu greu am reuşit să mă împac cu egalizatorul lui W880i şi să obţin un sunet care să îmi placă. Ar trebui să menţionez că la W880i folosesc căştile originale, pe când la Nokia 5200 foloseam o pereche banală de căşti la 20 RON (conectate la telefon printr-un adaptor). Funcţia "MEGA BASS" din Sony Ericsson W880i mi se pare o idioţenie deoarece puţine melodii au un sound bun atunci când e activată. Ce îmi place, însă, la Sony Ericsson e headset-ul. Acesta este compus din două părţi: Partea ce conţine mufa ce se conectează la telefon plus microfonul şi o mufă standard (de 3,5 mm) pentru căşti. A doua parte este alcătuită din căştile propriu-zise. În felul acesta dacă ţi se vor defecta căştile va fi uşor să le înlocuieşti deoarece orice alte căşti cu mufă de 3.5 se vor potrivi. La Nokia 5200 am fost nevoit să folosesc un adaptor iar pe deasupra am pierdut şi avantajul de a răspunde apelurilor folosind butonul de pe headset. La capitolul "redare video", Sony Ericsson W880i face Nokia 5200 de toată ruşinea. În afară de faptul că W880i poate reda clipuri MP4 cu rezoluţia de 320x240, acesta are şi un video player prin care clipurile pot fi urmărite 100% full-screen. La Nokia 5200 ma scoteau din minţi textul de la softkey-uri (Pauză şi Înapoi) care acopereau cca 10% din clipul redat. Nici măcar cu o aplicaţie JAVA de redare video nu am putut să rezolv această problemă deoarece extraordinara implementare a J2ME în telefon nu permitea rotirea clipurilor video la 90 de grade (pe când la Sony Ericsson poţi chiar să vizionezi filme... cu subtitrări).
La capitolul "cameră foto", dând la o parte faptul că Nokia 5200 are o cameră VGA, pe când Sony Ericsson e dotat cu o cameră de 2 MP, amândouă telefoane stau cam la fel. Nokia 5200 mi s-a părut a se descurca mai bine în locurile insuficient luminate, pe când Sony Ericsson W880i îmi umple poza de linii verzi. Mi-a plăcut faptul că Sony Ericsson W880i nu te lasă să faci zoom atunci când încerci să faci fotografii la 1 sau 2 megapixeli, asta împiedicând ca fotografia rezultată să iasă un dezastru. Pe Nokia 5200 dacă foloseai zoom-ul, fotografia ieşea neclară. Un alt punct în minus pentru 5200 e faptul că fotografiile ies cu un efect de "oil paint", pe când la Sony Ericsson W880i marginile obiectelor fotografiate ies mai bine definite. În mod ciudat am observat că efectul de "Negative" nu funcţionează pe Sony Ericsson din motive suspecte (poate din cauză că am schimbat firmware-ul?). La capitolul "editare foto" amândouă telefoane au scăpări grave (şi aici nu mă refer la lipsa unor funcţii, ci la proasta funcţionare a celor existente). Nokia 5200 salvează fotografiile editate în format .gif (care este limitat la 256 de culori), însă Sony Ericsson nu poate să facă "crop" sau să adauge text în alte culori decât alb.
Trebuie să revin puţin la partea audio şi să specific faptul că Walkman 2.0 este o bijuterie de player. În plus faţă de player-ul din Nokia 5200 pot să şterg melodii din playlist şi să salvez playlist-urile, să schimb skin-ul player-ului, iar pe deasupra sunt afişate şi coperţile albumelor incluse în ID3 tag-urile MP3-urilor. La Nokia 5200 detest faptul că adaugă în playlist absolut tot ce e .mp3 sau .aac în memoria telefonului sau pe cardul de memorie (ceea ce înseamnă că s-ar putea să îţi pice un ringtone, mai ales atunci cand modul de redare e setat pe "shuffle"). Din păcate W880i nu poate să redea fişiere .aac, un lucru care m-a dezamăgit puţin.

PIM (Personal Information Management)
Aici nu voi scrie prea multe. Telefoanele Nokia sunt maestre la acest capitol, însă mi-a plăcut faptul că în W880i-ul meu am găsit o funcţie de stocare a parolelor. În schimb sunt dezamăgit de calculatorul lui W880i, care nu oferă decât posibilitatea de a executa simple calcule aritmetice.

Internet Browsing
Şi Sony Ericsson câştigă din nou. Browser-ul încorporat din Nokia nici nu se poate compara cu cel din Sony Ericsson (Netfront). Netfront este dotat cu o multime de functii care il vor face fericit pe oricine îl va folosi. Avem posibilitatea de a vedea paginile in format landscape, de a face zoom in/zoom out paginilor de wap/web, de a salva paginile în telefon, de a nu încărca imaginile, de a descărca mai multe fişiere concomitent şi multe alte funcţii interesante. Browser-ul lui Nokia 5200 iese in evidenta doar prin faptul că îmi permite să salvez un fişier în folder-ul în care îmi place mie şi prin faptul că este mai "iertător" cu greşelile de sintaxă din paginile wml.

Încheiere
Telefoanele Sony Ericsson sunt cu siguranţă mai bine gândite decât cele Nokia. Ador la nebunie meniul flash din W880i-ul meu, meniul rapid care apare la apăsarea butonului de deasupra tastei "C", ador organizarea meniului in tab-uri, ador funcţia TrackID, posibilitatea de a face un back-up agendei telefonice pe cardul de memorie, suportul PAN pentru Bluetooth, comunitatea care oferă patch-uri şi tool-uri pe bandă rulantă... Pur si simplu Sony Ericsson dă clasă oricărui telefon Nokia S40 (acum nu vom compara un amărât de k800i, de exemplu, cu N90), chiar şi din recenta v5. Vremurile de glorie a lui Nokia incep sa apună: trăiască Sony Ericsson.

De fiecare dată când am ocazia le vorbesc cunoscuţilor despre Linux., despre ce oferă, despre avantaje şi dezavantaje. Unii chiar mi-au cerut să le instalez Linux pe calculator în special datorită securităţii acestuia la navigarea pe internet. Din câte am putut observa majoritatea nu au auzit de Linux înainte de a le spune eu, puţini sunt cei ce ştiu ce e dar nu l-au încercat şi mult mai puţini sunt cei ce nici nu vor să audă de el.

Principalul motiv pentru care Linux nu este aşa răspândit precum Windows este modul diferit de lucru faţă de sistemul de operare de la Microsoft. Operaţiile elementare se execută la fel ca şi în Windows, însă cele mai complexe (instalarea de drivere, de programe, ş.a.m.d.) necesită multă bătaie de cap pentru un utilizator ce a mâncat pe pâine ani de-a rândul Windows XP sau alte versiuni. Un alt motiv din vina căruia Linux întâlneşte dificultăţi în extinderea sa este o relativă lipsă de aplicaţii. Mai toate aplicaţiile uzuale din Windows există sau au un corespondent şi în Linux, însă există o criză de programe în domeniul profesional şi cel al dispozitivelor electronice. De exemplu, dacă deţii un telefon Nokia nu vei putea decât să vezi ce mesaje ai pe el, sa îţi consulţi agenda, să trimiţi SMS-uri şi să transferi fişiere în şi din memoria telefonului. Însă funcţii precum actualizarea de firmware nu vor putea fi operate din Linux.

Dacă e să privim în curtea cu aplicaţii destinate uzului zilnic, aici avem de unde alege. Acesta e şi scopul articolului de faţă: să arate că şi Linux poate face chestii pe care le face Windows.

Pentru a creea o listă de aplicaţii m-am pus în pielea unui utilizator Windows care tocmai şi-a reinstalat sistemul de operare şi începe să instaleze aplicaţiile de zi cu zi.

După drivere, printre primele programe pe care un utilizator Windows le instalează sunt cele destinate sectorului multimedia.

Multimedia - Player audio

Winamp. Fără discuţii, acesta e cel mai răspândit player audio la ora actuală. Din păcate nu există Winamp pentru Linux (decât o versiune foarte veche), dar sunt alternative comparabile cum ar fi XMMS, Audacious, BPM Media Player, Amarok, etc. Primele 3 seamănă foarte mult cu Winamp şi chiar suportă skinuri elaborate pentru Winamp 3. Amarok, însă, are o interfaţă diferită faţă de Winamp-ul din Windows, dar este printre cel mai dotat player la ora actuală. Librăria media a acestuia e foarte bine gândită, suportă Cover Albums, descarcă automat versuri de pe internet şi afişează informaţii despre artişti, preluate de pe Wikipedia. Odată ce vei folosi Amarok, greu te vei putea dezlipi de el.

Sabayon Linux este o distribuţie Linux "fabricată" în Italia, creeată de Fabio Erculiani, ce are la bază distribuţia Linux Gentoo. Sabayon Linux este disponibil pentru platformele x86 şi x86-64 (adică pentru procesoarele pe 64-biţi) şi se prezintă sub forma unui LiveCD sau LiveDVD (ceea ce înseamnă că va merge direct de pe CD sau DVD, fără necesitatea de a instala distribuţia pe hard-disk). Site-ul proiectului este http://www.sabayonlinux.org, unde se poate găsi un forum, documentaţie şi de unde se poate descărca distribuţia sau se poate cumpăra un CD/DVD, în caz că nu poţi/nu ai chef să o descarci de pe internet.
Pentru a descărca Sabayon Linux accesează secţiunea Download de unde vei putea să alegi dintre unul din mirror-urile oficiale Sabayon. Dacă doreşti să descarci distribuţia prin intermediul tehnologiei BitTorrent vei găsi şi un link către LinuxTracker.org.
Sabayon Linux se prezintă în două forme: LiveCD şi LiveDVD. Versiunea Mini Edition, care vine pe CD, este o versiune mai restrânsă a versiunii DVD, care oferă suport doar pentru limba engleză şi vine cu mediul desktop XFCE. Dacă vei dori să simţi adevărata putere a lui Sabayon şi al unui mediu Linux vei alege, cel mai probabil, versiunea DVD, care vine cu o grămadă de aplicaţii, incluzând aplicaţii Office, software educaţional şi player-e audio/video. Tot versiunea DVD o voi prezenta şi eu în acest review, mai exact Sabayon Linux 3.5, versiune finală care a apărut pe data de 1 iulie 2008.

Sabayon - vise în care putem crede
Acesta este noul motto adoptat de către dezvoltatorii Sabayon. Sabayon chiar poate fi denumită o distribuţie "de vis", distribuţie ce a reuşit să atragă multă lume prin look-n-feel-ul ei unic şi mai ales prin efectele grafice oferite de Compiz.
Lansarea distribuţiei se face în câţiva paşi. Se boot-ează de pe DVD-ul pe care a fost scrisă în prealabil imaginea .iso descărcată de pe internet şi se alege prima opţiune din meniul ce apare imediat după lansarea DVD-ului în execuţie. La mine totul a început cu o mică eroare care îmi spunea că videomode-ul specificat în configuraţia GRUB este invalid şi că pot să aleg eu unul din cele disponibile sau să apăs tasta SPACE pentru a continua, fără a mă bucura de bootscreen-ul arătos. Am testat distribuţia pe două PC+uri, dar această problemă a apărut doar pe unul din ele. Dacă te vei lovi de această eroare şi eşti începător, apasă liniştit tasta SPACE şi aşteaptă ca sistemul de operare să se iniţializeze. Singurul lucru pe care îl vei pierde va fi o imagine albastră şi un progress-bar care îţi arată cât mai e până sistemul se va încărca.
După ce toate modulele necesare funcţionării corespunzătoare a sistemului de operare au fost încărcate, vei fi întâmpinat de un ecran care îţi va spune ce placă grafică ai şi dacă accelerarea grafică este activată. Dacă eşti fericitul posesor al unei plăci video pentru care Sabayon are drivere ce oferă accelerare grafică, vei putea bifa opţiunea "Enhanced Desktop Experience" pentru a te putea bucura de efectele grafice oferite de Compiz.

Din motive care încă nu îmi sunt prea clare, lumea înconjurătoare mă consideră un "hecăr". Nu, nu spun asta ca laudă, ci ca să clarific un lucru: în afară de parola unei arhive .zip, nu am "spart" niciodată coduri de securitate, servere NASA, conturi de Yahoo! şi alte chestii ce au de-a face cu securitatea. Nu am făcut flooding, scam-uri, viruşi şi alte tâmpenii din astea - dacă ştiu să folosesc regedit-ul din Windows şi să configurez X-server-ul din Linux, nu înseamnă că sunt "hecăr" sau mai ştiu eu ce. Nu m-a pasionat niciodată găsirea de breşe de securitate şi nici nu cred că mă va pasiona vreodată. Se pare că mentalitatea românului depăşeşte orice barieră uneori.

Şi acum hai să mă dau un pic mare şi să vă vorbesc despre mitul "spargerii parolelor de Yahoo".

Oricât aţi spera, NU EXISTĂ PROGRAME CARE SĂ SPARGĂ PAROLELE DE YAHOO! Sau, dacă acestea totuşi există, fiţi sigur că nu o să ajungă în mainile voastre. Nimeni nu e prost să lucreze un an - doi la un algoritm de decriptare a unei parole, ca apoi să îşi facă programul public pe NET ca a doua zi să se trezească că breşa de securitate pe care a exploatat-o a fost acoperită. Fiţi siguri că dacă ar exista un astfel de program nu aţi fi primii care ar pune mâna pe el şi că "duşmanii" voştri care vă dau târcoale (păsări rapitoare - vorba unei "artiste") v-ar fi desfiinţat de mult contul de Yahoo Messenger.

Hai să spunem totuşi că aţi reuşi să intraţi pe serverele Yahoo (LOL) şi să aveţi acces la toate parolele. Voi de ce credeţi că atunci când vă uitaţi parola, nu o puteţi recupera, CI DOAR RESETA? Pentru că pe serverele Yahoo (şi majoritatea serviciilor serioase procedează aşa) parolele voastre sunt criptate cu un algoritm destul de puternic. Chiar dacă "vărul prietenului prietenei amicii tale" ar lucra la Yahoo nu ar putea să îţi afle ţie parola. O parolă criptată nu e imposibil de decriptat: sunt diverse metode prin care aceasta poate fi decriptată. Una din ele e "atacul pe bază de dicţionar". Prin această metodă se criptează un set de cuvinte (de obicei din dicţionarul unei limbi) folosind acelaşi algoritm cu cel de criptare a parolei şi apoi se compară cele 2 sintagme. Atacul de tip "brute-force" este mai eficace decât cel de tip dicţionar pentru că încearcă, pe rând, combinaţii de caractere în loc de cuvinte. Însă acest tip de atac durează mult timp (chiar şi ani). Haideţi să exemplificăm puţin:

Majoritatea site-urilor folosesc MD5 pentru a cripta parolele. MD5 este un algoritm de hash-ing, deseori folosit pentru creeare de checksumuri (şiruri de caractere prin care se verifică integritatea unui fişier). MD5 este considerat invincibil la ora actuală, ceea ce înseamnă că algoritmul este ireversibil.

Deci, să zicem că vă creeaţi un cont pe un site ce foloseşte MD5 pentru criptarea parolelor. Şi să zicem că parola pe care o folosiţi este "napolitana". În baza de date a site-ului, parola dumneavoastră va arăta aşa: 531ee59f9d75a2528fce63efb678d453. Cam mare diferenţa, nu? Acest şir de caractere nu poate fi descifrat de vreun program. Singurele metode prin care puteţi afla ce cuvânt se ascunde în spatele acelui şir de caractere este "dictionary-attack" sau "brute-force attack". Atacul pe bază de dicţionar practic va lua fiecare cuvânt dintr-o anumită limbă, îl va cripta cu MD5 şi îl va compara cu şirul de caractere de mai sus. Dacă va folosi un dicţionar în limba română, va începe cu cuvintele de la litera A, apo B, C, D, ş.a.m.d. până va ajunge la cuvântul "napolitana". Însă o parolă de genul "agsbSjaQUAsna21js7" nu va mai putea fi aflată cu ajutorul atacului de tip "dictionary". Aici intervine atacul cu forţă-brută. Acesta va încerca pe rând fiecare combinaţie posibilă de caractere "aaaaaa", "aaaaab", "aaaaac", etc., până va genera un hash asemănător cu cel oferit spre decriptare.

"Totuşi, lui X i-a fost spartă parola de Yahoo", vor zice unii. Da, e posibil. Oricât de puternică ar fi o parolă, aceasta nu este bună de nimic în preajma unui utilizator idiot. Atâta vreme cât îţi bagi parola prin toate scam-urile (vezi mai jos ce înseamnă), programele magice de aflat parole, site-uri dubioase, etc. e normal să te trezeşti că nu mai ai acces la contul tău. Cum pot unii să creadă în mail-urile gen "trimite un mesaj de genul id-ul_tau:::?:::parola_ta:::?:::id-ul celui căruia vrei să îi spargi parola::::boot_yahoo::::_mai_ştiu_eu_ce:::"? Sunt sute de astfel de mesaje ce circulă pe internet, care promit că mesajul tău va deruta serverele Yahoo (asta e, dacă nu au busolă cu ele) şi le va face să creadă că eşti un administrator Yahoo. Păi acei utilizatori chiar cred că administratorii Yahoo îşi administrează serverele prin... e-mail?! Eu cred că nici măcar SSH nu folosesc, cel mai probabil având un protocol propriu pe care îl utilizează în aceste scopuri. O altă metodă prin care mulţi utilizatori se trezesc cu parolele furate (NU SPARTE!) e introducerea acestora în diverse aplicaţii magice de anti-securitate. Ce poate fi mai frumos decât să vezi bucuria de pe faţa unui utilizator care a găsit un "super program de aflat parole de Yahoo" şi care, în starea euforică în care se află, completează editbox-urile respectivei aplicaţii cu id-ul şi parola sa?
Cea mai "reuşită" metodă de a fura parola cuiva de messenger e scam-ul. Scam-ul e o pagina care se aseamănă (deseori asemănarea e izbitoare) cu pagina pe care o falsifică. De exemplu, la pagina http://coffa.trial.csoft.net/Yahoo!%20Mail%20The%20best%20web-based%20email!.htm se află un scam al Yahoo Mail. NU INTRODUCEŢI CONTUL ŞI PAROLA DUMNEAVOASTRĂ DE YAHOO ÎN ACEA PAGINĂ!! Acea pagină e doar un fals, iar parola dumneavoastră va ajunge la cel care a creeat acea pagină. Fiţi foarte atenţi la URL-ul paginilor când introduceţi date personale (URL-ul este adresa site-ului pe care îl accesaţi). Mii de utilizatori cad în plasa acestor tipuri de falsuri, iar atunci când este copiată pagina unei bănci... ei bine, atunci poţi să te arzi la buzunar.
Desigur sunt şi alte metode de furt a unei parole (cookie stealing, sniffing, etc.), iar în cazul multora dintre ele e destul de dificil să te protejezi.

Să mai spun că nişte prieteni au creeat o pagină web care promitea că va sparge parola unui ID în schimbul parolei tale, şi că zeci de utilizatori au dat crezare acestei farse? :)

Mai toţi pasionaţii de telefonie mobilă şi mesagerie instantă ştiu ce e shMessenger. Pentru cei ce nu ştiu, vă voi explica eu. shMessenger este un client de IM (mesagerie instantă) disponibil pentru telefoanele mobile cu JAVA MIDP 2.0 şi CLDC 1.0, ceea ce înseamnă că majoritatea telefoanelor produse după anul 2005-2006 vor fi capabile să ruleze această aplicaţie. Totodată, pentru a putea rula această aplicaţie îţi va fi necesar un display de minim 128x160 pixeli şi capabil să afişeze minim 65.000 de culori. O listă cu telefoanele cunoscute ca fiind compatibile cu shMessenger poate fi găsită aici. Totodată vei avea nevoie de o conexiune la internet (sau wap) pentru a putea să te conectezi. Chestiile cele mai interesante la această aplicaţie e că e creeată de un român, că e freeware şi că e considerată ca fiind cel mai bun client de IM disponibil pentru platformele J2ME.

shMessenger a fost gândit pentru a fi folosit la comunicarea în reţeaua YMSGR (Yahoo! Messenger). Pe parcurs aplicaţia a devenit capabilă să se conecteze şi pe MSN şi Google Talk, dar pentru aceste protocoale sunt oferite doar funcţii minimale (trimitere - recepţionare mesaje). Pentru protocolul YMSGR sunt oferite, în schimb, funcţii destul de avansate pentru o aplicaţie pentru telefoane mobile: setare-vizualizare avatar, spionare pentru detecţia utilizatorilor invizibili, BUZZ!!, etc. Conectarea se poate face prin conexiune de tip socket, HTTP sau prin proxy. Asta înseamnă că vei putea folosi aplicaţia chiar şi dacă ai Orange Wap Unlimted (datorită suportului pentru HTTP).

De curând dezvoltatorul aplicaţiei a început să lucreze la o nouă versiune a aplicaţiei, iar eu am avut onoarea de a testa aplicaţia pentru găsirea de bug-uri. Versiunea 2.11 (sau poate 2.12?) va fi în curând disponibilă pentru publicul larg, dar la fel ca 2.10 va fi în stadiu "beta". Am primit permisiunea sa de a face un review viitoarei versiuni şi de a publica, în premieră, screenshot-uri.

Versiunea 2.11 - un nou GUI
Noua versiune de shMessenger are în spate o nouă versiune a shGUI. shGUI este "motorul grafic" al aplicaţiei, adică cea care se ocupă cu afişarea interfeţei grafice. Noua versiune aduce un nou mod de afişare a mesajelor - bubble messages - precum şi un consum mai mic de resurse. Din testele făcute cu dezvoltatorul aplicaţiei, noul shGUI a fost capabil să afişeze 1500 de mesaje fără ca aplicaţia să fie încetinită prea mult. Diferenţele de aspect vizual nu sunt prea mari faţă de versiunile anterioare şi, din păcate, încă nu sunt disponibile teme (skin-uri) pentru aceasă nouă versiune.

Versiunea 2.11 - Practica
În primă instanţă, noua versiune nu diferă deloc faţă de versiunea anterioară. Modul de introducere a contului shMessenger şi a conturilor de Yahoo/MSN/GTalk este asemănător ca în versiunea 2.10. shMessenger 2.11 dispune, ca şi 2.10, de posibilitatea logării cu mai multe conturi de acelaşi tip (multi-messenger).

Pentru cei ce nu ştiu, Pidgin este un client de IM (mesagerie instantă) disponibil pentru sistemele de operare Windows şi Linux. Poate lucra cu mai multe protocoale simultan (AIM, MSN, Yahoo!, XMPP, ICQ, IRC, SILC, SIP/SIMPLE, Novell GroupWise, Lotus Sametime, Bonjour, Zephyr, MySpaceIM, Gadu-Gadu şi QQ) şi este cu mult mai complex decât clienţii oficiali ai reţelelor de IM.

La început, numele acestei aplicaţii era "Gaim", dar din cauza unui mic scandal făcut de AOL, numele aplicaţiei a fost schimbat în Pidgin. Ultima versiune de Pidgin este 2.4.3 şi poate fi descărcată gratuit de la http://www.pidgin.im . Totodată, un fork al acestui program (Funpidgin sau Carrier) este disponibil la http://funpidgin.sourceforge.net , fork ce aduce câteva facilităţi în plus faţă de aplicaţia oficială.

În acest articol am ales să vă prezint Pidgin şi facilităţile pe care acesta le oferă. Deoarece nu am Windows instalat în PC, screenshot-urile le-am făcut utilizând Wine, un program ce permite rularea de aplicaţii Windows în Linux. Astfel, prin intermediul Wine aplicaţia va funcţiona exact ca şi în Windows, deci dacă eşti utilizator Windows poţi urma acest articol fără griji :)

1. Instalarea în WindowsKit-ul aplicaţiei Pidgin se poate descărca de pe site-ul oficial. Kit-ul versiunii de Windows are 10.8 MB, şi include librăriile GTK+, necesare rulării aplicaţiei.
Instalarea aplicaţiei se face foarte uşor, interfaţa installer-ului fiind disponibilă şi în limba română. După ecranul de întâmpinare, este prezentată licenţa GPL (aplicaţia fiind Open-Source), care prezintă condiţiile utilizării acestei aplicaţii. Dacă ţi-e lene să o traduci în limba română sau nu le ai cu limba lui Shakespeare, poţi citi varianta în română a acesteia aici . Apăsând pe "Înainte" declari că eşti de acord cu termenii licenţei. Pasul următor este cel de alegere a componentelor pe care dorim să le instalăm.

Pentru admiratorii distribuţiei Ubuntu Linux am pregătit o surpriză: cum să îi faci un face-lifting Windows-ului, în aşa fel încât să arate ca distribuţia voastră preferată :) Pentru început, descărcaţi arhiva de la http://www.sharemobile.ro/file.php?id=189957 . Dezarhivaţi conţinutul arhivei RAR, după care accesaţi subfolder-ul "Cursors", apoi click dreapta pe fişierul install.inf de unde selectaţi opţiunea "Install". Accesaţi "Control Panel", iar apoi "Printer and Other Hardware", selectaţi setările pentru mouse, iar în tab-ul Pointers selectaţi "xFree Cursors" de la secţiunea "Scheme". Tocmai ne-am ales cu cursorul din Ubuntu Linux.

În continuare, vom face ca sunetele de intrare/ieşire din Windows să fie asemănătoare cu cele din Ubuntu. Se intră din nou în Control Panel, la secţiunea "Sounds, Speech and Audio Devices" şi se selectează "Sounds and Audio Devices". Treceţi la tab-ul Sounds şi derulaţi lista "Program events" până la "Exit Windows". Din secţiunea de sub listă, anume "Sounds" daţi click pe butonul "Browse" şi selectaţi fişierul "Ubuntu Logout.wav" dintre fişierele extrase. Tot din lista "Program events" derulaţi până la "Start Windows" şi selectaţi fişierul "Ubuntu Login.wav" folosind butonul "Browse". Apăsaţi "Ok" şi închideţi "Control Panel".

În continuare, navigaţi până la folder-ul extras din arhiva de mai sus şi daţi dublu-click pe "Human.msstyles" sau "Human Win Flag.msstyles" dacă doriţi să păstraţi sigla Windows la butonul pentru activarea meniului "Start". Din fereastra care apare, selectaţi tema nou instalată şi apăsaţi pe Ok. Aşteptaţi câteva clipe până tema se va aplica şi... voilá! Pentru o aromă completă, puteţi instala şi font-urile din arhivă şi să setaţi unul din wallpaper-urile incluse. Baftă :)