Toţi pasionaţii de gadget-uri ştiu de seria N de la Nokia. Creeate în special pentru a îndeplini dorinţele de multimedia ale utilizatorilor, smartphone-urile din seria N sunt printre cele mai bine vândute telefoane din lumea întreagă. Creeate să "împacheteze" cât mai multe funcţionalităţi într-un singur dispozitiv, aceste smartphone-uri au cucerit utilizatorii de rând prin camerele foto de calitate (majoritatea folosind lentile Carl Zeiss) şi prin capabilităţile multimedia excepţionale.



Acum două-trei luni mi-am "măritat" Sony Ericsson-ul (W880i) în schimbul unui N73. Totul părea minunat: pentru prima dată voi avea un telefon cu sistem de operare. Pe lângă Symbian 9.1, Nokia N73 vine cu o cameră foto de 3,2 megapixeli, un display (uriaş, în comparaţie cu cel al W880-ului) de 320x240 pixeli precum şi difuzoare stereo. De fapt, camera foto şi difuzoarele au făcut ca N73 să fie cel mai bine vândut telefon din seria N, semn că lumea preferă un telefon mai degrabă dotat în schimbul unuia inteligent.

Pe mine însă niciodată nu m-au interesat prea mult dotările hardware ale unui telefon, ci mai degrabă partea de software. N73 vine însă să impresioneze şi la acest capitol graţie sistemului de operare pe care îl include, aka Symbian 9.1. Sunt mii de aplicaţii pentru această platformă, de la playere audio şi video până la aplicaţii de office. Totuşi... pe mine nu m-a impresionat cu nimic. Până acum, singurele lucruri pe care mi le oferă în plus N73 faţă de W880i e posibilitatea de a reda clipuri video şi în alte formate decât 3GPP sau H.264, şi posibilitatea de a dărâma clădiri ţipând la telefon. Ce vreau să zic eu e că Nokia N73 eşuează lamentabil la capitolul "smartphone". În primul rând, din cei 64 MB RAM cu care este echipat N73, Symbian papă cam 45. Adică mai mult decât un Windows 98 proaspăt instalat. Adică mai mult decât zeci de alte sisteme de operaremai evoluate decât un Symbian. În ciuda memoriei RAM limitate a N73-ului, cei de la Nokia nu s-au sfiit însă să ruleze în fundal servicii care de care mai inutile, cel mai bun exemplu fiind blinkingled a cărui scop e să... facă un led albastru să clipească la un interval de câteva secunde. În al doilea rând, memoria rămasă liberă e mult prea puţină. Păi pe W880i puteam să rulez shMessenger şi player-ul audio pe fundal, în timp ce mă uitam la gagici goale folosind Mini Opera. Pe N73 pot cel mult să rulez shMessenger şi Mini Opera simultan, şi atunci cu riscul ca una din aplicaţii să îmi fie omorâte datorită cantităţii mici de memorie RAM disponibilă. Ca să nu mai vorbesc de faptul că aplicaţiile JAVA se mişcă oribil de încet, şi nici măcar cele native nu se bucură de performanţe mai bune. Navigarea cu Opera Mobile e un dezastru: la fiecare 2 minute aplicaţia mi se plânge că nu prea i-a mai rămas memorie RAM. Nici browser-ul intern a telefonului nu e mai breaz. Doar Skyfire se mai mulţumeşte cu cantitatea mică de RAM ce i se pune la dispoziţie. Totuşi, nu se pune problema de o altă aplicaţie care să ruleze în paralel (exceptând cele de sistem).


Pe deasupra, software-ul e extrem de buggy. Ce-i drept, am o versiune mai veche a firmware-ului (nu ştiu dacă se merită să dau banii pe un cablu de date ca să îi fac un upgrade), dar chiar şi aşa nu se poate scuza calitatea excrecabilă a acestuia. După cca. o lună de utilizare, am fost nevoit să formatez telefonul deoarece primeam un frumos "System error" de fiecare dată când vroiam să accesez setările de conectivitate ale telefonului. Aplicaţiile ce vin incluse în sistemul de operare sunt foarte rudimentare, iar aici mă refer în special la "Clock", care ţine rol şi de alarmă. În timp ce un telefon de 10 ori mai ieftin decât N73 ştie de alarmă recursivă, se pare că Nokia nu s-a obosit să implementeze aşa ceva şi în aşa-numitele "smartphone-uri" pe care le produc. Pentru a compensa această lipsă este necesară utilizarea unui software 3rd party, care -desigur- mănâncă memorie RAM. De asemenea, player-ul audio stă deschis indiferent dacă se redă sau nu vreo melodie, că doară deh! - avem destul RAM de irosit, nu? Partea şi mai amuzantă e ca acesta nu poate fi închis, decât omorât folosind un task manager 3rd party.

Nici la partea de multimedia N73 nu excelează. Sunetul în căşti se aude încet, chiar foarte încet şi, spre deosebire de Sony Ericsson, se pare că nu prea e nimic de făcut în privinţa asta. Aici însă nu e doar vina Nokia ci, mai degrabă, a reglementărilor Uniunii Comuniste Europene care impune producătorilor limite privind nivelul maxim de sunet care poate fi auzit în căşti (thank you for taking care about us, mUE!). De asemena player-ul audio e rudimentar, Walkman-ul celor de la Sony Ericsson fiind cu mult deasupra acestuia.

Cu toate aceste neajunsuri, N73 e printre cele mai bine vândute terminale mobile de la Nokia, probabil cocălarii dornici să asculte muzică în autobuz având un cuvânt greu de spus în aceste statistici. Pe mine unul, camera foto cu lentile Carl Zeiss, autofocalizare şi blitz mă lasă rece, împreună cu difuzoarele stereo. Nokia N73 e unul din cele mai proaste telefoane pe care le-am văzut, întărindu-mi părerea proastă despre Nokia pe care am căpătat-o de pe vremea când aveam un Nokia 5200.

De ţinut minte: să nu cumpăr niciodată un Nokia...