miercuri, 31 decembrie 2008

What's new, shMessenger?

Pentru că deseori sunt întrebat cum decurge development-ul aplicaţiei shMessenger, voi scrie aici şi voi împărtăşi cu voi ultimele noutăţi despre această aplicaţie.

  • Conectare prin servere multiple
Noua versiune de shMessenger aduce schimbări în protocolul de comunicare, precum şi posibilitatea de conectare a aplicaţiei prin servere multiple. La ora actuală sunt disponibile 3 servere pregătite să preia şi să facă faţă numărului mare de utilizatori ai serviciului shMessenger. Asta înseamnă că aplicaţia va fi mai rapidă, nu vor mai exista situaţii în care pentru afişarea unui status, de exemplu, să treacă mai mult de 3 - 4 secunde. Noul protocol de comunicare a dus la eliminarea timpului de HTTP Reconnect Delay şi aduce, în schimb, un management al traficului mult mai bun.
  • Emoticonuri Yahoo! Messenger 9
Lista cu emoticonuri suportată de shMessenger a fost actualizată şi include acum noile emoticonuri din Yahoo! Messenger 9. De asemenea a fost rezolvat şi bug-ul din cauza căruia unele emoticonuri nu erau recunoscute în ambele forme disponibile (de exemplu, :* şi :-* ).

  • Scroll inerţial
Posesorii de telefoane cu touch-screen vor avea plăcuta surpriză de a savura senzaţii noi atunci când fac scrool prin lista cu contacte sau prin ferestrele cu mesaje. Scrollbar-ului i s-a aplicat un efect de inerţie, aşa cum este şi scrollbar-ul din aplicaţia de IM din KDE, Kopete.

  • Protecţie împotriva modificărilor
Adică adio versiuni de shMessenger cu sunete modificate, sau cu MANIFEST.MF editat. ShMessenger include acum un sistem de protecţie împotriva modificărilor, ceea ce va face ca aplicaţia să nu mai funcţioneze în cazul în care conţinutul arhivei .jar va fi modificat.

  • Funcţie de copiere/lipire
Conţinutul balonaşelor din fereastra de discuţii poate fi acum copiat (Copy) şi lipit (Paste) în căsuţa de editare a mesajelor. Util când ai de trimis un mesaj mai departe.


Cam aici se opresc noutăţile în noua versiune. Pe lângă modificările aduse clientului shMessenger, au fost adăugate noi funcţii şi au fost corectate bug-uri şi în aplicaţia-server a shMessenger. În momentul de faţă funcţiile precum "Custom status" şi "Add/Remove buddy" merg perfect, însă acest lucru s-ar putea să nu mai fie valabil odată cu creşterea numărului de conexiuni (nefuncţionarea lor în momentul de faţă se datorează Yahoo-ului, şi nu shMessenger-ului).

Lansarea noii versiuni s-a programat a fi în ultima lună a anului 2008, dar cum au fost întârzieri la instalarea noilor servere, noua versiune va fi lansată, probabil, în luna ianuarie a anului 2009. Pentru a fi pe fază în caz că se va lansa o nouă versiune a aplicaţiei, vizitează cât mai des site-ul http://www.shmessenger.ro şi, bineînţeles, nu uita să dai click-uri pe Google Ads, pentru a ajuta financiar la dezvoltarea acestei aplicaţii.

vineri, 28 noiembrie 2008

Nokia 5200 vs. Sony Ericsson W880i












De ceva timp mi-am propus să scriu un articol prin care să compar cele două telefoane. Ştiu că nu este cea mai fericită alegere pentru comparaţie (diferenţele dintre Nokia 5200 şi SE W880i fiind evidente), dar timp de un an şi jumătate am folosit telefonul Nokia 5200, pentru ca de cca. o lună să fiu fericitul posesor al unui Sony Ericsson W880i. Voi încerca să mă abţin de la a compara cele două telefoane din punct de vedere hardware şi să compar modul de funcţionare a firmware-ului (pentru că, sincer, la un telefon nu mă prea interesează dotările, ci cum funcţionează).

După cum probabil unii ştiu, Nokia 5200 este un telefon ce are la bază platforma S40v3. Telefoanele S40 sunt renumite pentru stabilitatea şi uşurinţa lor în utilizare. În cele ce urmează voi face o comparaţie pe domenii între cele două terminale mobile. Dar mai întâi...

Benchmark
...să începem prin a testa performanţele celor două telefoane. Ştiu că Sony Ericsson W880i este mai nou decât Nokia 5200, dar la rularea unor teste am avut destule surprize.
Pentru benchmarking am folosit o aplicaţie JAVA denumită FPC Bench. Înainte de a vă prezenta testele rulate trebuie să menţionez că rezultatele depind foarte mult de calitatea implementării J2ME în telefoanele mobile. Dar şi acest lucru depinde mult de producător şi de dibacitatea acestuia.

CPU Benchmark
Pentru început vom testa viteza procesorului din cele două telefoane. Pentru asta am pus fiecare telefon să calculeze numere Fibonacci. Cu cât timpul de calculare e mai mic, cu atât rezultatul e mai bun. Rezultatele testelor au fost:
  • 16k digit: Nokia 5200: 6 secunde, Sony Ericsson W880i: 1 secundă
  • 32k digit: Nokia 5200: 11 secunde, Sony Ericsson W880i: 2 secunde
  • 64k digit: Nokia 5200: 23 secunde, Sony Ericsson W880i: 4 secunde
  • 128k digit: Nokia 5200: 45 secunde, Sony Ericsson W880i: 7 secunde
  • 256k digit: Nokia 5200: 90 secunde, Sony Ericsson W880i: 15 secunde
  • 512k digit: Nokia 5200: 180 secunde, Sony Ericsson W880i: 31 secunde
  • 1M digit: Nokia 5200: 355 secunde, Sony Ericsson W880i: 62 secunde
  • 2M (multithread): Nokia 5200: 791 secunde, Sony Ericsson W880i: 125 secunde
După cum se poate vedea, în mod cert Sony Ericsson W880i îl depăşeşte pe Nokia 5200. Ce înseamnă asta? Că pozele vi se vor încărca mult mai repede pe W880i decât pe Nokia 5200 sau că W880i va reacţiona mult mai rapid la comenzi (deşi mie mai rapid mi s-a părut că Nokia 5200 e ceva mai rapid, totuşi). Însă testele nu se opresc aici. Următorul test pe care l-am executat pe ambele telefoane a fost viteza de scriere/citire în RMS (Record Management System). RMS-ul este un "sistem de fişiere" de dimensiune redusă în care aplicaţiile pot să scrie şi să acceseze date fără restricţii sau unde să îşi poată stoca setările. Cu cât viteza de scriere/citire RMS este mai mare, cu atât aplicaţiile se vor încărca mai repede şi vor reacţiona mai bine. Dar gata cu teoria şi să vedem care sunt rezultatele:

Nokia 5200:
  • Dimensiune RMS: 255 kb
  • Viteză scriere RMS: 77 kb/s
  • Viteză citire RMS: 77 kb/s
Sony Ericsson W880i:
  • Dimensiune RMS: 150255 kb
  • Viteză scriere RMS: 9 kb/s
  • Viteză citire RMS: 10 kb/s
Şi uite că avem parte de o surpriză: la testul de viteză a RMS, Nokia 5200 a ieşit învingător. De fapt şi în lucrul de zi cu zi Nokia 5200 lucrează mult mai bine cu sistemul de fişiere decât Sony Ericsson W880i.
Să trecem la ultimul test: testul 3Dimension. Dacă îţi place să te joci pe telefon atunci acest test te va interesa. 3Dimension testează framerate-ul (FPS) cu care telefonul poate afişa obiecte 3D. Cu cât acesta este mai mare cu atât procesorul grafic al telefonului este mai bun iar animaţia va fi mai fină. Un FPS mic înseamnă afişarea animaţiilor 3D "în reluare". Am dat drumul la ambele telefoane să ruleze testul, însă după câteva secunde aplicaţia de pe Nokia 5200 a dat eroare (Out Of Memory) şi a trebuit să repornesc testul. Înainte de a scrie rezultatele testului trebuie să admit faptul că pe Nokia 5200 obiectele 3D par a fi mai bine randate decât pe Sony Ericsson W880i. Păcat doar că Nokia 5200 a fost înzestrat "doar" cu un display de tip CSTN.
După cca. 4 minute testul 3Dimension a fost gata. Nu voi posta FPS-ul pentru fiecare test în parte, ci doar punctajul obţinut de fiecare telefon.

Sony Ericsson W880i:
372 puncte
Nokia 5200: 840 puncte

Din nou, Nokia 5200 iese victorios din acest test. Însa nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de rezultatele testului 3Dimension! Telefoanele Sony Ericsson dispun de un API special pentru randarea elementelor 3D, iar FPC Bench nu a folosit acest API pentru teste, ci a folosit API-ul standard, care se pare că e mai prost implementat în W880i decât în Nokia 5200. Pe deasupra, Nokia 5200 are un display de 128x160, pe când Sony Ericsson W880i are un display de 240x320, ceea ce înseamnă mai mulţi pixeli care trebuie controlaţi de procesorul grafic. Eu aş zice că cel care a câştigat testul 3Dimension este Sony Ericsson W880i, tocmai din motivele enumerate mai sus. Necredincioşii ar trebui să testeze jocul Burning Tires, de exemplu, pe un telefon Nokia şi pe un Sony Ericsson (folosind versiunile corespunzătoare fiecărui telefon în parte). Vor observa că jocul arată mai bine pe Sony Ericsson deoarece versiunea pentru acesta se bazează pe acel API special.

Aplicaţiile JAVA
Acest capitol e preferatul meu. Cu toate că este foarte limitată, platforma J2ME oferă o gramadă de funcţii care abia aşteaptă să fie exploatate de aplicaţiile JAVA. Din câte am testat până acum pot spune că pe Sony Ericsson W880i aplicaţiile JAVA merg mult mai bine decât pe Nokia 5200, şi chiar Nokia 6300. Partea pe care o ador la Sony Ericsson e că suportă minimizarea şi rularea în paralel de aplicaţii multiple, pe când telefoanele din S40 nici măcar să minimizeze aplicaţiile nu ştiu. Apoi aplicaţiile JAVA rulează mult mai stabil pe Sony Ericsson. Pe Nokia 5200 mă trezeam cu un "Null Pointer Exception" exact când îmi era lumea mai dragă. Pe Sony Ericsson W880i am încercat să îl fac să dea eroarea asta, şi nu am reuşit. Cine vrea să testeze, sa facă următorul lucru: Deschideţi aplicaţia shMessenger, NU VĂ CONECTAŢI, daţi pe Show Buddylist, apoi încercaţi să vă schimbaţi status-ul. Pe Nokia S40 veţi primi o eroare (Null Pointer Exception), pe când pe Sony Ericsson nu se va întâmpla absolut nimic (ba aplicaţia chiar va continua să funcţioneze!). O altă dovadă a faptului că Sony Ericsson se bucură de o implementare mai bună a J2ME e Mini Opera 4: încercaţi, pe un S40, să descărcaţi (folosind download manager-ul din Mini Opera 4) fişiere mai mari de 1MB. Apoi încercaţi acest lucru şi pe un Sony Ericsson. Veţi observa că pe Nokia download-ul nici nu va începe bine, că veţi primi o eroare, iar fişierul descărcat va avea o dimensiune de ordinul bytes-urilor. Pe Sony Ericsson fişierul va fi descărcat integral şi va fi perfect valid. Singurul lucru care nu îmi place la Sony Ericsson (privind capitolul JAVA) e memoria heap de doar 1,5 Mb, pe când la Nokia aceasta e de 2 MB. Un alt lucru care mi-a plăcut la Sony Ericsson e faptul că nu a trebuit să falsific un certificat de autenticitate ca să pot acorda aplicaţiilor JAVA permisiunea de a citi/scrie în sistemul de fişiere fără a mi se cere confirmarea. Şi să nu uit de posibilitatea de a seta unele aplicaţii ca wallpaper (!!!) şi posibilitatea de a rula aplicaţii mai mari de 1MB. La Nokia mi-a placut doar posibilitatea de a muta aplicaţiile oriunde pe card şi de a le ordona în sudirectoare.

Multimedia
În rândurile ce urmează voi compara cele două telefoane din punct de vedere multimedia. Cu toate că e plin din cap până în picioare de W-uri (de la Walkman), mai mult îmi place cum se aude muzica pe Nokia 5200. Pe deasupra la Sony Ericsson am fost nevoit să îi pun alte driver-e de sunet, deoarece cu cele originale sunetul se auzea prea încet. Cu greu am reuşit să mă împac cu egalizatorul lui W880i şi să obţin un sunet care să îmi placă. Ar trebui să menţionez că la W880i folosesc căştile originale, pe când la Nokia 5200 foloseam o pereche banală de căşti la 20 RON (conectate la telefon printr-un adaptor). Funcţia "MEGA BASS" din Sony Ericsson W880i mi se pare o idioţenie deoarece puţine melodii au un sound bun atunci când e activată. Ce îmi place, însă, la Sony Ericsson e headset-ul. Acesta este compus din două părţi: Partea ce conţine mufa ce se conectează la telefon plus microfonul şi o mufă standard (de 3,5 mm) pentru căşti. A doua parte este alcătuită din căştile propriu-zise. În felul acesta dacă ţi se vor defecta căştile va fi uşor să le înlocuieşti deoarece orice alte căşti cu mufă de 3.5 se vor potrivi. La Nokia 5200 am fost nevoit să folosesc un adaptor iar pe deasupra am pierdut şi avantajul de a răspunde apelurilor folosind butonul de pe headset. La capitolul "redare video", Sony Ericsson W880i face Nokia 5200 de toată ruşinea. În afară de faptul că W880i poate reda clipuri MP4 cu rezoluţia de 320x240, acesta are şi un video player prin care clipurile pot fi urmărite 100% full-screen. La Nokia 5200 ma scoteau din minţi textul de la softkey-uri (Pauză şi Înapoi) care acopereau cca 10% din clipul redat. Nici măcar cu o aplicaţie JAVA de redare video nu am putut să rezolv această problemă deoarece extraordinara implementare a J2ME în telefon nu permitea rotirea clipurilor video la 90 de grade (pe când la Sony Ericsson poţi chiar să vizionezi filme... cu subtitrări).
La capitolul "cameră foto", dând la o parte faptul că Nokia 5200 are o cameră VGA, pe când Sony Ericsson e dotat cu o cameră de 2 MP, amândouă telefoane stau cam la fel. Nokia 5200 mi s-a părut a se descurca mai bine în locurile insuficient luminate, pe când Sony Ericsson W880i îmi umple poza de linii verzi. Mi-a plăcut faptul că Sony Ericsson W880i nu te lasă să faci zoom atunci când încerci să faci fotografii la 1 sau 2 megapixeli, asta împiedicând ca fotografia rezultată să iasă un dezastru. Pe Nokia 5200 dacă foloseai zoom-ul, fotografia ieşea neclară. Un alt punct în minus pentru 5200 e faptul că fotografiile ies cu un efect de "oil paint", pe când la Sony Ericsson W880i marginile obiectelor fotografiate ies mai bine definite. În mod ciudat am observat că efectul de "Negative" nu funcţionează pe Sony Ericsson din motive suspecte (poate din cauză că am schimbat firmware-ul?). La capitolul "editare foto" amândouă telefoane au scăpări grave (şi aici nu mă refer la lipsa unor funcţii, ci la proasta funcţionare a celor existente). Nokia 5200 salvează fotografiile editate în format .gif (care este limitat la 256 de culori), însă Sony Ericsson nu poate să facă "crop" sau să adauge text în alte culori decât alb.
Trebuie să revin puţin la partea audio şi să specific faptul că Walkman 2.0 este o bijuterie de player. În plus faţă de player-ul din Nokia 5200 pot să şterg melodii din playlist şi să salvez playlist-urile, să schimb skin-ul player-ului, iar pe deasupra sunt afişate şi coperţile albumelor incluse în ID3 tag-urile MP3-urilor. La Nokia 5200 detest faptul că adaugă în playlist absolut tot ce e .mp3 sau .aac în memoria telefonului sau pe cardul de memorie (ceea ce înseamnă că s-ar putea să îţi pice un ringtone, mai ales atunci cand modul de redare e setat pe "shuffle"). Din păcate W880i nu poate să redea fişiere .aac, un lucru care m-a dezamăgit puţin.

PIM (Personal Information Management)
Aici nu voi scrie prea multe. Telefoanele Nokia sunt maestre la acest capitol, însă mi-a plăcut faptul că în W880i-ul meu am găsit o funcţie de stocare a parolelor. În schimb sunt dezamăgit de calculatorul lui W880i, care nu oferă decât posibilitatea de a executa simple calcule aritmetice.

Internet Browsing
Şi Sony Ericsson câştigă din nou. Browser-ul încorporat din Nokia nici nu se poate compara cu cel din Sony Ericsson (Netfront). Netfront este dotat cu o multime de functii care il vor face fericit pe oricine îl va folosi. Avem posibilitatea de a vedea paginile in format landscape, de a face zoom in/zoom out paginilor de wap/web, de a salva paginile în telefon, de a nu încărca imaginile, de a descărca mai multe fişiere concomitent şi multe alte funcţii interesante. Browser-ul lui Nokia 5200 iese in evidenta doar prin faptul că îmi permite să salvez un fişier în folder-ul în care îmi place mie şi prin faptul că este mai "iertător" cu greşelile de sintaxă din paginile wml.

Încheiere
Telefoanele Sony Ericsson sunt cu siguranţă mai bine gândite decât cele Nokia. Ador la nebunie meniul flash din W880i-ul meu, meniul rapid care apare la apăsarea butonului de deasupra tastei "C", ador organizarea meniului in tab-uri, ador funcţia TrackID, posibilitatea de a face un back-up agendei telefonice pe cardul de memorie, suportul PAN pentru Bluetooth, comunitatea care oferă patch-uri şi tool-uri pe bandă rulantă... Pur si simplu Sony Ericsson dă clasă oricărui telefon Nokia S40 (acum nu vom compara un amărât de k800i, de exemplu, cu N90), chiar şi din recenta v5. Vremurile de glorie a lui Nokia incep sa apună: trăiască Sony Ericsson.


duminică, 28 septembrie 2008

Linux can do it, too

De fiecare dată când am ocazia le vorbesc cunoscuţilor despre Linux., despre ce oferă, despre avantaje şi dezavantaje. Unii chiar mi-au cerut să le instalez Linux pe calculator în special datorită securităţii acestuia la navigarea pe internet. Din câte am putut observa majoritatea nu au auzit de Linux înainte de a le spune eu, puţini sunt cei ce ştiu ce e dar nu l-au încercat şi mult mai puţini sunt cei ce nici nu vor să audă de el.

Principalul motiv pentru care Linux nu este aşa răspândit precum Windows este modul diferit de lucru faţă de sistemul de operare de la Microsoft. Operaţiile elementare se execută la fel ca şi în Windows, însă cele mai complexe (instalarea de drivere, de programe, ş.a.m.d.) necesită multă bătaie de cap pentru un utilizator ce a mâncat pe pâine ani de-a rândul Windows XP sau alte versiuni. Un alt motiv din vina căruia Linux întâlneşte dificultăţi în extinderea sa este o relativă lipsă de aplicaţii. Mai toate aplicaţiile uzuale din Windows există sau au un corespondent şi în Linux, însă există o criză de programe în domeniul profesional şi cel al dispozitivelor electronice. De exemplu, dacă deţii un telefon Nokia nu vei putea decât să vezi ce mesaje ai pe el, sa îţi consulţi agenda, să trimiţi SMS-uri şi să transferi fişiere în şi din memoria telefonului. Însă funcţii precum actualizarea de firmware nu vor putea fi operate din Linux.

Dacă e să privim în curtea cu aplicaţii destinate uzului zilnic, aici avem de unde alege. Acesta e şi scopul articolului de faţă: să arate că şi Linux poate face chestii pe care le face Windows.

Pentru a creea o listă de aplicaţii m-am pus în pielea unui utilizator Windows care tocmai şi-a reinstalat sistemul de operare şi începe să instaleze aplicaţiile de zi cu zi.

După drivere, printre primele programe pe care un utilizator Windows le instalează sunt cele destinate sectorului multimedia.

Multimedia - Player audio


Winamp. Fără discuţii, acesta e cel mai răspândit player audio la ora actuală. Din păcate nu există Winamp pentru Linux (decât o versiune foarte veche), dar sunt alternative comparabile cum ar fi XMMS, Audacious, BPM Media Player, Amarok, etc. Primele 3 seamănă foarte mult cu Winamp şi chiar suportă skinuri elaborate pentru Winamp 3. Amarok, însă, are o interfaţă diferită faţă de Winamp-ul din Windows, dar este printre cel mai dotat player la ora actuală. Librăria media a acestuia e foarte bine gândită, suportă Cover Albums, descarcă automat versuri de pe internet şi afişează informaţii despre artişti, preluate de pe Wikipedia. Odată ce vei folosi Amarok, greu te vei putea dezlipi de el.

Amarok poate prelua şi afişa versuri direct de pe Internet

Multimedia - Player Video
Aici opiniile utilizatorilor sunt mai diverse. Mulţi preferă BSPlayer, alţii Media Player Classic, iar unii Windows Media Player. Sunt multe alte aplicaţii ce folosesc la redarea video sub Windows, la fel şi preferinţele utilizatorilor. Nici în Linux oferta de playere video nu este mică, fiind disponibile zeci de playere video care de care mai dotate cu funcţii şi facilităţi. Poţi alege dintre MPlayer, VideoLan Client, SMPlayer, Totem, KMPlayer şi multe altele. MPlayer şi VideoLan Client sunt de asemenea disponibilie şi pentru Windows. Cel mai interesant player pentru Linux e Totem cu care poti căuta şi viziona videoclipuri de pe YouTube, fără ca măcar să deschizi browser-ul.

MPlayer poate reda peste 95% din formatele video şi audio
Browser web
La capitolul "Browser web" sunt 3 mari opţiuni: Internet Explorer, Mozilla Firefox şi Opera. De asemenea există multe alte browsere în Windows, cum ar fi Maxthon, Avant Browser şi altele. Din nou Linux nu stă prost nici la acest capitol, fiind disponibile atât celebrele Mozilla Firefox şi Opera, precum şi browser-e mai puţin cunoscute, cum ar fi Konqueror, Epiphany, Midori, Kazehakase, şamd. Ba mai mult, dacă ţii neapărat să ai Internet Explorer în Linux poţi apela cu încredere la proiectul IES4Linux.

Mozilla Firefox e disponibil şi pentru Linux
Mesagerie instantă
Aici principala alegere a utilizatorilor români e Yahoo Messenger. Din păcate nu există decât o versiune veche de Yahoo Messenger pentru Linux şi care nu mai este menţinută. Totuşi există clienţi de messenger alternativi, mult mai performanţi decât monotonul Yahoo Messenger. Unul din aceşti clienţi de Y! Messenger e Pidgin, care este disponibil atât pentru Linux, cât şi pentru Windows. Singurele defecte ale acestei aplicaţii sunt lipsa suportului pentru voice chat şi webcam. Oferă, însă, funcţii extrem de complexe cum ar fi "Paranormal Mode" care îţi deschide fereastra de messenger atunci când cineva începe să îţi scrie un mesaj. Dacă vrei sa te vezi cu cel ce vorbeşti pe Y! Messenger există Gyachi, un alt client Yahoo Messenger ce oferă funcţii precum webcam, detectare utilizatori invizibili, protecţie anti-flood şi anti-boot. Precum Pidgin şi această aplicaţie are un mare defect: interfaţa (urâtă, aş spune) este destul de răscolită şi arată ca după un război. Însă dacă vei putea trece cu vederea acest aspect, Ghyachi va fi un înlocuitor perfect pentru Yahoo Messenger-ul din Windows.
Tot la capitolul "Mesagerie Instantă" mai precizez faptul că există Skype pentru Linux, aplicaţie destinata VoIP-ului.

Descoperă-i pe cei ce se ascund cu Gyachi
Aplicaţii P2P (peer to peer)
În Windows, cel mai folosit client de BitTorrent este, fără îndoială, uTorrent. Interfaţa acestuia gândită să fie uşor de utilizat şi consumul mic de resurse au făcut ca acest program să fie luat în vizor de către creatorii BitTorrent pentru a fi folosit drept client oficial. În Linux, uTorrent funcţionează perfect cu Wine, dar totodată există aplicaţii de BitTorrent native cum sunt Deluge, Transmission sau KTorrent. Primul şi ultimul seamănă foarte mult cu uTorrent şi pot fi considerate alternative perfecte pentru clienţii de BitTorrent din Windows.
Tot la acest capitol se pot încadra şi programele de DC (direct connection). Printre cele mai populare în Windows se numără StrongDC, oDC, ApexDC++, DC++. În Linux oferta este mai limitată, cele mai remarcabile programe fiind LinuxDC++ şi Valknut.
Deluge - simplitate şi stabilitate
Aplicaţii Office
Dacă în Windows Microsoft Office este în topul preferinţelor utilizatorilor, în Linux preferatul e OpenOffice. Acesta oferă o compatibilitate ridicată cu documentele creeate folosind suita office a celor de la Microsoft şi oferă funcţionalităţi asemănătoare cu acesta. OpenOffice este, de asemenea, disponibil şi pentru Windows. Alte aplicaţii de tip Office pentru Linux sunt KOffice, AbiWord, Gnumeric, etc. Totodată, cu ajutorul programului CrossOver Office vei putea rula Microsoft Office în sistemul de operare Linux.

OpenOffice oferă un look foarte asemănător cu cel oferit de
Microsoft Office


va urma...


marți, 5 august 2008

Sabayon Linux 3.5


Sabayon Linux este o distribuţie Linux "fabricată" în Italia, creeată de Fabio Erculiani, ce are la bază distribuţia Linux Gentoo. Sabayon Linux este disponibil pentru platformele x86 şi x86-64 (adică pentru procesoarele pe 64-biţi) şi se prezintă sub forma unui LiveCD sau LiveDVD (ceea ce înseamnă că va merge direct de pe CD sau DVD, fără necesitatea de a instala distribuţia pe hard-disk). Site-ul proiectului este http://www.sabayonlinux.org, unde se poate găsi un forum, documentaţie şi de unde se poate descărca distribuţia sau se poate cumpăra un CD/DVD, în caz că nu poţi/nu ai chef să o descarci de pe internet.
Pentru a descărca Sabayon Linux accesează secţiunea Download de unde vei putea să alegi dintre unul din mirror-urile oficiale Sabayon. Dacă doreşti să descarci distribuţia prin intermediul tehnologiei BitTorrent vei găsi şi un link către LinuxTracker.org.
Sabayon Linux se prezintă în două forme: LiveCD şi LiveDVD. Versiunea Mini Edition, care vine pe CD, este o versiune mai restrânsă a versiunii DVD, care oferă suport doar pentru limba engleză şi vine cu mediul desktop XFCE. Dacă vei dori să simţi adevărata putere a lui Sabayon şi al unui mediu Linux vei alege, cel mai probabil, versiunea DVD, care vine cu o grămadă de aplicaţii, incluzând aplicaţii Office, software educaţional şi player-e audio/video. Tot versiunea DVD o voi prezenta şi eu în acest review, mai exact Sabayon Linux 3.5, versiune finală care a apărut pe data de 1 iulie 2008.

Sabayon - vise în care putem crede

Acesta este noul motto adoptat de către dezvoltatorii Sabayon. Sabayon chiar poate fi denumită o distribuţie "de vis", distribuţie ce a reuşit să atragă multă lume prin look-n-feel-ul ei unic şi mai ales prin efectele grafice oferite de Compiz.
Lansarea distribuţiei se face în câţiva paşi. Se boot-ează de pe DVD-ul pe care a fost scrisă în prealabil imaginea .iso descărcată de pe internet şi se alege prima opţiune din meniul ce apare imediat după lansarea DVD-ului în execuţie. La mine totul a început cu o mică eroare care îmi spunea că videomode-ul specificat în configuraţia GRUB este invalid şi că pot să aleg eu unul din cele disponibile sau să apăs tasta SPACE pentru a continua, fără a mă bucura de bootscreen-ul arătos. Am testat distribuţia pe două PC+uri, dar această problemă a apărut doar pe unul din ele. Dacă te vei lovi de această eroare şi eşti începător, apasă liniştit tasta SPACE şi aşteaptă ca sistemul de operare să se iniţializeze. Singurul lucru pe care îl vei pierde va fi o imagine albastră şi un progress-bar care îţi arată cât mai e până sistemul se va încărca.
După ce toate modulele necesare funcţionării corespunzătoare a sistemului de operare au fost încărcate, vei fi întâmpinat de un ecran care îţi va spune ce placă grafică ai şi dacă accelerarea grafică este activată. Dacă eşti fericitul posesor al unei plăci video pentru care Sabayon are drivere ce oferă accelerare grafică, vei putea bifa opţiunea "Enhanced Desktop Experience" pentru a te putea bucura de efectele grafice oferite de Compiz.


Poţi alege dacă vrei ca efectele grafice oferite de Compiz să fie
activate sau nu. Dacă ai un PC mai vechi nu ezita să încerci activarea lor - s-ar putea să ai o surpriză.


În caz că ecranul care îţi permite activarea efectelor grafice nu apare, iar tot ce vezi pe ecran sunt doar nişte linii de text (iar ultima linie e sabayonx86 ~ #), încearcă să apeşi combinaţia de taste Ctrl+Alt+F7. Dacă nici acum nu îţi apare nimic, înseamnă că server-ul grafic nu a putut fi iniţializat.
După ce ai ales una dintre cele două opţiuni, dă click pe "Activate Experience" pentru ca să fii trimis la ecranul de log-in. Dacă rulezi distribuţia de pe LiveDVD nu va fi necesar să introduci vreo parolă, aceasta fiind deja completată. Tot ce ai de făcut acum e să apeşi tasta Enter şi să aştepţi KDE să se încarce.


Aşa arată desktop-ul la rularea de pe DVD.

La fel ca în Windows, meniul cu aplicaţii este localizat în partea stângă-jos. Meniul ce apare la apăsarea butonului are o formă specială, fiind structurat în tab-uri. Primul tab, denumit Favorites conţine aplicaţii ce au fost setate ca "Favorite". Programele instalate în Sabayon Linux se găsesc în tab-ul Applications ele fiind ordonate în categorii, în modul specific sistemului de operare Linux. Astfel îţi va fi mult mai uşor să găseşti aplicaţia pe care doreşti să o rulezi, la acest lucru contribuind şi descrierea afiliată fiecărei aplicaţii în parte. De asemenea te poţi folosi de funcţia Search pentru a putea căuta o aplicaţie în meniu. De exemplu, poţi căuta Player pentru a obţine o listă cu toate aplicaţiile ce au în denumirea sau descrierea lor acest cuvânt.


Meniul K are o înfăţişare mai aparte faţă de restul
distribuţiilor Linux.



Lista cu aplicaţii se pate găsi accesând tab-ul Applications din meniu.

Aplicaţii
Sabayon vine cu un număr destul de mare de aplicaţii incluse, care acoperă mai toate domeniile: educaţie, multimedia, divertisment, depanare, etc. Mediul desktop principal din Sabayon este KDE, dar în distribuţie este inclus şi Gnome. Nu o să vorbesc prea mult despre aplicaţiile incluse deoarece despre majoritatea se ştie la ce ajută. Printre aplicaţiile mai importante incluse în distribuţie se numără Firefox, Pidgin, Amarok, VirtualBox, OpenOffice, GIMP şi multe alte aplicaţii. Practic în Sabayon vei regăsi tot ce ai nevoie pentru o utilizare zilnică a calculatorului. Printre aplicaţiile surpriză pe care le-am descoperit în Sabayon sunt ClamAV (un antivirus open-source), două progrămele pentru scrierea de medii LightScribe şi Wireshark - o aplicaţie de sniffing în reţea :) Versiunile aplicaţiilor sunt destul de noi, cel puţin pentru data apariţiei distribuţiei.
Instalare
Deşi distribuţia funcţionează direct de pe CD, aceasta poate fi instalată şi pe hard-disk. Prin instalarea distribuţiei pe hard-disk te alegi cu o viteză de funcţionare sporită şi posibilitatea de a instala noi aplicaţii, sau de a le actualiza pe cele existente. În rândurile următoare vă voi prezenta modul de instalare al distribuţiei şi cum să faceţi în aşa fel încât să nu vă buşiţi Windows-ul (da, poţi avea pe calculator şi Linux, şi Windows :) )


Prima instanţă a installer-ului Sabayon
Installer-ul se poate lansa dând dublu-click pe iconul "Install on Disk" de pe desktop. Imediat va porni un program care vă va ajuta să instalaţi distribuţia pe hard-disk. Installer-ul este uşor de folosit şi îşi face treaba aşa cum trebuie. La pornirea installer-ului veţi fi întâmpinat de un ecran care vă va întreba dacă sunteţi gata să instalaţi Sabayon Linux. Apăsând pe "Next" ("Înainte") veţi trece la pasul următor de unde veţi putea să selectaţi limba installer-ului. Din păcate nu avem limba română, aşa că va trebui să ne mulţumim cu engleză, sau o altă limbă pe care o cunoaştem mai bine şi care există în listă. În pasul următor al instalării putem să alegem maparea de tastatură, adică dacă dorim ca tastele să aibă un aranjament standard (U.S. English) sau unul adaptat unei anumite limbi (de exemplu, varianta pentru limba română va activa diacriticele).
În pasul următor vine unul din punctele forte ale installer-ului Sabayon. Putem să alegem mediul desktop pe care dorim să îl folosim. KDE şi Gnome sunt cele mai cunoscute dar şi cele mai complexe, pe când XFCE e mai rapid dar cu funcţii mai puţine. Există chiar şi un mod special pentru celebrul EeePC de la ASUS. Dacă ai un PC vechi poţi alege Fluxbox, sau dacă nu vrei o interfaţă grafică poţi alege să instalez doar un sistem de bază. Cel mai probabil vei alege KDE deoarece acesta e mediul desktop primar în Sabayon, drept urmare este mai adaptat distribuţiei decât Gnome.
În următoarea instanţă a installer-ului vom putea să selectăm categoriile de aplicaţii pe care le dorim instalate pe hard-disk. De exemplu, dacă nu dorim aplicaţii office vom debifa categoria respectivă. Apăsând pe Next (Înainte) vom putea selecta fiecare program în parte pe care dorim, sau nu, să îl instalăm. Dacă nu eşti un iniţiat în Linux ar trebui să laşi această listă în pace. Dacă, în schimb, ştii la ce ajută fiecare program în parte poţi să îţi personalizezi distribuţia selectând doar pachetele de care ai nevoie.
În pasul următor al instalării vom putea să alegem serviciile pe care dorim să le pornim odată cu sistemul de operare.
Samba - oferă interoperabilitate cu sistem de sharing al Windows-ului. Dacă îţi place să navighezi prin "Neighborhood network" lasă acest serviciu pornit
CUPS - Common UNIX Print System: dacă ai o imprimantă, lasă acest serviciu activat. E bine să îl laşi activat chiar şi dacă nu ai imprimantă - nu se ştie când îţi iei una :)
NFS - nu e Need For Speed, ci Network File Sharing. Activează-l dacă îţi place să foloseşti share-ul de reţea şi dacă mai ai şi alte PC-uri Linux cu care să împarţi fişiere.
Secure Shell (ssh) - serviciu destinat în special serverelor, pentru administrarea lor la distanţă (un soi de VNC pentru consolă). Cel mai probabil nu vei avea nevoie de acest serviciu, aşa că lasă-l dezactivat.
Ţine cont că fiecare serviciu activat înseamnă un boot mai lung cu câteva secunde. Dacă vrei securitate maximă debifează toate aceste servicii, în felul acesta neavând niciun port deschis.
Pasul următor este cel mai important. Putem alege cum să partiţionăm hard-disk-ul. Dacă nu vrei să te trezeşti cu date pierdute alege partiţionarea manuală. Linux necesită un alt tip de partiţii faţă de Windows, care foloseşte NTFS sau FAT. În caz că vei primi un mesaj de eroare care îţi spune că tabela de partiţii nu a putut fi citită, e mai bine să laşi baltă instalarea (asta dacă ţii la datele tale de pe hard-disk). Se pare că managerul de partiţii al lui Sabayon îşi prinde urechile dacă ai o tabelă de partiţii mai fragmentată. Totodată acea eroare îţi va apare şi dacă ai un HDD nou, pe care încă nu l-ai partiţionat (cum a fost cazul meu, însă aici e vorba de o maşină virtuală).

În caz că întâmpini eroarea din imagine şi nu e vorba de un hard-disk nou, e mai bine să
apeşi pe "No" şi să abandonezi instalarea
În pasul următor va trebui să îţi creezi partiţiile necesare Linux-ului. Dacă nu ţi-ai creeat partiţiile necesare înainte de a porni installer-ul, o poţi face folosind GParted, care este inclus în distribuţie. Cu GParted poţi să tai dintr-o partiţie pentru a-ţi face una goală. Lucrul cu partiţiile necesită o atenţie maximă, deoarece riscaţi să pierdeţi date din memoria PC-ului. Nu e prea distractiv să vezi că, din greşeală, ţi-ai şters toate pozele din excursia la mare.
Dacă ai creeat deja viitoarele partiţii Linux, din installer va trebui să le creezi şi să le formatezi. Selectaţi viitoarea partiţie şi daţi click pe butonul "New". În fereastra care apare va trebui să completaţi datele noii partiţii.
La Mount Point vei alege "/", pentru a spune programului că acolo vrei să instalezi Sabayon. Structura de fişiere din Linux diferă faţă de cea din Windows. În Linux, "/" reprezintă "C:\"-ul din Windows, sau mai exact %SYSTEMROOT%.
La File System Type vei alege tipul sistemului de fişiere. Dacă în Windows ai NTFS sau FAT, în Linux va trebui să alegi dintre ext2, ext3, ext4, reiserfs, jsf sau xsf. Cel mai recomandat ar fi să alegi între ext3 sau ReiserFS, deoarece acestea sunt cele mai folosite în momentul de faţă (ReiserFS are avantajul că "it kills your wife" - Linuxiştii ştiu ce spun :) )
La Size (MB) vei introduce dimensiunea în MegaBytes a noii partiţii. Vezi ca să rămână vreo 700MB, pentru o nouă partiţie ce va avea rolul de memorie virtuală. Apasă OK pentru a finaliza creearea noii partiţii. Dacă ai greşit cu ceva, nu intra în panică - noua configuraţie a partiţiilor nu a fost încă aplicată, deci poţi încă să faci modificări.
Din spaţiul care a rămas de la creearea primei partiţii (după cum am zis - e bine să rămână vreo 700MB) creează o nouă partiţie. De data aceasta, la Mount Point nu vei scrie nimic, iar la File System Type vei alege "swap". La Size (MB) vei scrie dimensiunea dorită a partiţiei swap (în cazul de faţă, cât a mai rămas). Desigur că odată ce vei avansa în utilizarea sistemului Linux vei şti să configurezi mai bine tabela de partiţii. De exemplu, dacă îţi vei personaliza setările distribuţiei vei dori ca acestea să nu fie pierdute la o eventuală reinstalare. În cazul acesta, îţi vei creea mai multe partiţii cu puncte de montare diferite (/etc şi /home, în cazul definit mai sus). Pentru început această configurare este mai mult decât bună.

Procesul de partiţionare necesită o atenţie sporită, sau se poate lăsa cu pierderi de date.
În pasul următor instalării vei putea configura boot-loader-ul. Boot loader-ul este un mic progrămel ce se instalează pe hard-disk şi care îţi permite să alegi ce sistem de operare preferi să porneşti. În mod normal, Sabayon ar trebui să detecteze celelalte sisteme de operare (cum ar fi Windows), însă dacă acest lucru nu se întâmplă vei putea să îl adaugi tu. De exemplu, dacă ai Windows XP instalat în PC şi acesta nu a apărut în lista cu sistemele de operare detectate, vei da click pe "Add" iar în fereastra care va apare vei scrie numele sistemului de operare (Windows XP, în cazul nostru) şi partiţia pe care e instalat (cel mai probabil pe prima partiţie). Poţi să setezi şi o parolă pentru bootloader bifând opţiunea "Use a boot loader password".
Apăsând pe "Next" vei fi dus în fereastra de configurare a conexiunii la Internet. În cele mai multe dintre cazuri placa de reţea se autoconfigurează prin DHCP (Dynamic Host Controller Protocol). Dacă reţeaua la care eşti conectat nu are un server DHCP, vei fi nevoit să îţi introduci datele conexiunii selectând placa ta de reţea din lista "Network Devices" şi dând click pe butonul "Edit". Debifează opţiunea Configure using DHCP pentru a putea să introduci manual datele IP-urile necesare conexiunii. Dacă nu vrei ca să te conectezi automat la internet atunci când porneşti sistemul de operare debifează opţiunea Activate on boot. Click pe "Ok" pentru a salva setările.
În instanţa următare a instalării vom alege zona de timp în care ne aflăm. Pentru România vei alege "Europe/Bucharest". De asemenea dacă ai o mână precisă poţi să selectezi capitala României din mapamond-ul afişat.
Apăsând pe "Next" procedem la următorul pas, cel de configurare a conturilor. În primele două casete de editare de sus vom introduce parola utilizatorului root. În Linux, utilizatorul root este cel ce are puteri extreme în sistemul de operare. Dacă vei dori să instalezi programe noi sau să modifici din fişierele vitale ale sistemului de operare va trebui să ştii parola utilizatorului root. E bine ca parola ce o vei seta pentru administrarea sistemului să fie cât mai puternică deoarece în ea stă stabilitatea şi imunitatea la viruşi a sistemului de operare Linux. În casetele de editare de mai jos vom seta un utilizator normal pe care îl vom folosi în munca de zi cu zi:
Real Name - aici vei scrie numele tău complet şi real, folosit uneori de către aplicaţii pentru identificarea autorului unor documente, e-mail-uri, etc.
Username - numele de utilizator. Cel mai bine e să nu foloseşti diacritice sau majuscule în completarea acestei casete.
Password - parola pe care o vei folosi pentru a te autentifica. Evită folosirea aceleiaşi parole ca cea a utilizatorului root.
Confirm - confirmarea parolei de autentificare, pentru a se evita greşelile de scriere.
Dacă doreşti să mai adaugi utilizatori foloseşte butonul "Add" din categoria "Additional accounts".

Configurarea conturilor ce vor fi folosite în noul OS.
Şi, în sfârşit, apăsând "Next" sistemul va fi gata de instalare. Apasă încă o data pe "Next" pentru a porni copierea fişierelor pe hard-disk, timp în care vei putea folosi LiveDVD-ul aşa cum doreşti (cu preţul măririi timpului de instalare).
Personal am instalat Sabayon pe vreo 3 PC-uri şi pe toate instalarea a mers strună. Dacă ai placă video ATI s-ar putea să ai ceva probleme cu rularea de aplicaţii 3D (practic imaginea se deteriorează complet iar sistemul necesita repornit). Acesta e un bug în versiunea 8.6 a driverelor Catalyst pentru Linux, iar pentru remedierea problemei se recomandă upgrade-ul la versiunea 8.7 a driverelor ATI. Dacă deţii o placă video compatibilă cu Compiz te vei putea bucura şi de efectele grafice ale acestei distribuţii. După instalare distribuţia se comportă excelent, necauzând mari probleme. Recomand această ditribuţie în special pentru utilizarea de pe LiveDVD, ca să poţi gusta din puterea pinguinului fără să îţi pui în pericol datele de pe HDD.

Efecte grafice în Sabayon 3.5 loop2


miercuri, 16 iulie 2008

Password security

Din motive care încă nu îmi sunt prea clare, lumea înconjurătoare mă consideră un "hecăr". Nu, nu spun asta ca laudă, ci ca să clarific un lucru: în afară de parola unei arhive .zip, nu am "spart" niciodată coduri de securitate, servere NASA, conturi de Yahoo! şi alte chestii ce au de-a face cu securitatea. Nu am făcut flooding, scam-uri, viruşi şi alte tâmpenii din astea - dacă ştiu să folosesc regedit-ul din Windows şi să configurez X-server-ul din Linux, nu înseamnă că sunt "hecăr" sau mai ştiu eu ce. Nu m-a pasionat niciodată găsirea de breşe de securitate şi nici nu cred că mă va pasiona vreodată. Se pare că mentalitatea românului depăşeşte orice barieră uneori.

Şi acum hai să mă dau un pic mare şi să vă vorbesc despre mitul "spargerii parolelor de Yahoo".

Oricât aţi spera, NU EXISTĂ PROGRAME CARE SĂ SPARGĂ PAROLELE DE YAHOO! Sau, dacă acestea totuşi există, fiţi sigur că nu o să ajungă în mainile voastre. Nimeni nu e prost să lucreze un an - doi la un algoritm de decriptare a unei parole, ca apoi să îşi facă programul public pe NET ca a doua zi să se trezească că breşa de securitate pe care a exploatat-o a fost acoperită. Fiţi siguri că dacă ar exista un astfel de program nu aţi fi primii care ar pune mâna pe el şi că "duşmanii" voştri care vă dau târcoale (păsări rapitoare - vorba unei "artiste") v-ar fi desfiinţat de mult contul de Yahoo Messenger.

Hai să spunem totuşi că aţi reuşi să intraţi pe serverele Yahoo (LOL) şi să aveţi acces la toate parolele. Voi de ce credeţi că atunci când vă uitaţi parola, nu o puteţi recupera, CI DOAR RESETA? Pentru că pe serverele Yahoo (şi majoritatea serviciilor serioase procedează aşa) parolele voastre sunt criptate cu un algoritm destul de puternic. Chiar dacă "vărul prietenului prietenei amicii tale" ar lucra la Yahoo nu ar putea să îţi afle ţie parola. O parolă criptată nu e imposibil de decriptat: sunt diverse metode prin care aceasta poate fi decriptată. Una din ele e "atacul pe bază de dicţionar". Prin această metodă se criptează un set de cuvinte (de obicei din dicţionarul unei limbi) folosind acelaşi algoritm cu cel de criptare a parolei şi apoi se compară cele 2 sintagme. Atacul de tip "brute-force" este mai eficace decât cel de tip dicţionar pentru că încearcă, pe rând, combinaţii de caractere în loc de cuvinte. Însă acest tip de atac durează mult timp (chiar şi ani). Haideţi să exemplificăm puţin:

Majoritatea site-urilor folosesc MD5 pentru a cripta parolele. MD5 este un algoritm de hash-ing, deseori folosit pentru creeare de checksumuri (şiruri de caractere prin care se verifică integritatea unui fişier). MD5 este considerat invincibil la ora actuală, ceea ce înseamnă că algoritmul este ireversibil.

Deci, să zicem că vă creeaţi un cont pe un site ce foloseşte MD5 pentru criptarea parolelor. Şi să zicem că parola pe care o folosiţi este "napolitana". În baza de date a site-ului, parola dumneavoastră va arăta aşa: 531ee59f9d75a2528fce63efb678d453. Cam mare diferenţa, nu? Acest şir de caractere nu poate fi descifrat de vreun program. Singurele metode prin care puteţi afla ce cuvânt se ascunde în spatele acelui şir de caractere este "dictionary-attack" sau "brute-force attack". Atacul pe bază de dicţionar practic va lua fiecare cuvânt dintr-o anumită limbă, îl va cripta cu MD5 şi îl va compara cu şirul de caractere de mai sus. Dacă va folosi un dicţionar în limba română, va începe cu cuvintele de la litera A, apo B, C, D, ş.a.m.d. până va ajunge la cuvântul "napolitana". Însă o parolă de genul "agsbSjaQUAsna21js7" nu va mai putea fi aflată cu ajutorul atacului de tip "dictionary". Aici intervine atacul cu forţă-brută. Acesta va încerca pe rând fiecare combinaţie posibilă de caractere "aaaaaa", "aaaaab", "aaaaac", etc., până va genera un hash asemănător cu cel oferit spre decriptare.

"Totuşi, lui X i-a fost spartă parola de Yahoo", vor zice unii. Da, e posibil. Oricât de puternică ar fi o parolă, aceasta nu este bună de nimic în preajma unui utilizator idiot. Atâta vreme cât îţi bagi parola prin toate scam-urile (vezi mai jos ce înseamnă), programele magice de aflat parole, site-uri dubioase, etc. e normal să te trezeşti că nu mai ai acces la contul tău. Cum pot unii să creadă în mail-urile gen "trimite un mesaj de genul id-ul_tau:::?:::parola_ta:::?:::id-ul celui căruia vrei să îi spargi parola::::boot_yahoo::::_mai_ştiu_eu_ce:::"? Sunt sute de astfel de mesaje ce circulă pe internet, care promit că mesajul tău va deruta serverele Yahoo (asta e, dacă nu au busolă cu ele) şi le va face să creadă că eşti un administrator Yahoo. Păi acei utilizatori chiar cred că administratorii Yahoo îşi administrează serverele prin... e-mail?! Eu cred că nici măcar SSH nu folosesc, cel mai probabil având un protocol propriu pe care îl utilizează în aceste scopuri. O altă metodă prin care mulţi utilizatori se trezesc cu parolele furate (NU SPARTE!) e introducerea acestora în diverse aplicaţii magice de anti-securitate. Ce poate fi mai frumos decât să vezi bucuria de pe faţa unui utilizator care a găsit un "super program de aflat parole de Yahoo" şi care, în starea euforică în care se află, completează editbox-urile respectivei aplicaţii cu id-ul şi parola sa?
Cea mai "reuşită" metodă de a fura parola cuiva de messenger e scam-ul. Scam-ul e o pagina care se aseamănă (deseori asemănarea e izbitoare) cu pagina pe care o falsifică. De exemplu, la pagina http://coffa.trial.csoft.net/Yahoo!%20Mail%20The%20best%20web-based%20email!.htm se află un scam al Yahoo Mail. NU INTRODUCEŢI CONTUL ŞI PAROLA DUMNEAVOASTRĂ DE YAHOO ÎN ACEA PAGINĂ!! Acea pagină e doar un fals, iar parola dumneavoastră va ajunge la cel care a creeat acea pagină. Fiţi foarte atenţi la URL-ul paginilor când introduceţi date personale (URL-ul este adresa site-ului pe care îl accesaţi). Mii de utilizatori cad în plasa acestor tipuri de falsuri, iar atunci când este copiată pagina unei bănci... ei bine, atunci poţi să te arzi la buzunar.
Desigur sunt şi alte metode de furt a unei parole (cookie stealing, sniffing, etc.), iar în cazul multora dintre ele e destul de dificil să te protejezi.

Să mai spun că nişte prieteni au creeat o pagină web care promitea că va sparge parola unui ID în schimbul parolei tale, şi că zeci de utilizatori au dat crezare acestei farse? :)

Un scam Yahoo. A se observa adresa paginii


duminică, 13 iulie 2008

shMessenger 2.11

Mai toţi pasionaţii de telefonie mobilă şi mesagerie instantă ştiu ce e shMessenger. Pentru cei ce nu ştiu, vă voi explica eu. shMessenger este un client de IM (mesagerie instantă) disponibil pentru telefoanele mobile cu JAVA MIDP 2.0 şi CLDC 1.0, ceea ce înseamnă că majoritatea telefoanelor produse după anul 2005-2006 vor fi capabile să ruleze această aplicaţie. Totodată, pentru a putea rula această aplicaţie îţi va fi necesar un display de minim 128x160 pixeli şi capabil să afişeze minim 65.000 de culori. O listă cu telefoanele cunoscute ca fiind compatibile cu shMessenger poate fi găsită aici. Totodată vei avea nevoie de o conexiune la internet (sau wap) pentru a putea să te conectezi. Chestiile cele mai interesante la această aplicaţie e că e creeată de un român, că e freeware şi că e considerată ca fiind cel mai bun client de IM disponibil pentru platformele J2ME.

shMessenger a fost gândit pentru a fi folosit la comunicarea în reţeaua YMSGR (Yahoo! Messenger). Pe parcurs aplicaţia a devenit capabilă să se conecteze şi pe MSN şi Google Talk, dar pentru aceste protocoale sunt oferite doar funcţii minimale (trimitere - recepţionare mesaje). Pentru protocolul YMSGR sunt oferite, în schimb, funcţii destul de avansate pentru o aplicaţie pentru telefoane mobile: setare-vizualizare avatar, spionare pentru detecţia utilizatorilor invizibili, BUZZ!!, etc. Conectarea se poate face prin conexiune de tip socket, HTTP sau prin proxy. Asta înseamnă că vei putea folosi aplicaţia chiar şi dacă ai Orange Wap Unlimted (datorită suportului pentru HTTP).

De curând dezvoltatorul aplicaţiei a început să lucreze la o nouă versiune a aplicaţiei, iar eu am avut onoarea de a testa aplicaţia pentru găsirea de bug-uri. Versiunea 2.11 (sau poate 2.12?) va fi în curând disponibilă pentru publicul larg, dar la fel ca 2.10 va fi în stadiu "beta". Am primit permisiunea sa de a face un review viitoarei versiuni şi de a publica, în premieră, screenshot-uri.

Versiunea 2.11 - un nou GUI
Noua versiune de shMessenger are în spate o nouă versiune a shGUI. shGUI este "motorul grafic" al aplicaţiei, adică cea care se ocupă cu afişarea interfeţei grafice. Noua versiune aduce un nou mod de afişare a mesajelor - bubble messages - precum şi un consum mai mic de resurse. Din testele făcute cu dezvoltatorul aplicaţiei, noul shGUI a fost capabil să afişeze 1500 de mesaje fără ca aplicaţia să fie încetinită prea mult. Diferenţele de aspect vizual nu sunt prea mari faţă de versiunile anterioare şi, din păcate, încă nu sunt disponibile teme (skin-uri) pentru aceasă nouă versiune.

Versiunea 2.11 - Practica
În primă instanţă, noua versiune nu diferă deloc faţă de versiunea anterioară. Modul de introducere a contului shMessenger şi a conturilor de Yahoo/MSN/GTalk este asemănător ca în versiunea 2.10. shMessenger 2.11 dispune, ca şi 2.10, de posibilitatea logării cu mai multe conturi de acelaşi tip (multi-messenger).

Img.1: Nimic nou în ecranul de log-in

După cum spuneam, marea noutate din versiunea 2.11 este modul de afişare a mesajelor. Acestea sunt afişate în nişte balonaşe, în mod asemănător clientului web al Yahoo! Messenger. Un alt element nou în interfaţa lui shMessenger 2.11 este căsuţa de afişare a status-ului. Acesta este afişat în partea de sus a ferestrei de chat şi este actualizat în timp real, ceea ce înseamnă că dacă utilizatorul cu care vorbeşti îşi va schimba status-ul, acesta va fi reactualizat automat în shMessenger. Tot în căsuţa de status vom putea vedea dacă un utilizator care apare ca "off-line" e invizibil sau nu. De menţionat e că funcţia "SPY" a fost eliminată din meniu, aceasta activându-se automat atunci când este selectat un utilizator off-line din listă.

Img.2: Noua fereastră de chat
O altă noutate în shMessenger 2.11, care a fost implementată la insistenţele utilizatorilor, este dimensiunea avatarului. Acum acesta este afişat la dimensiunea sa naturală (adica 92x92) şi la calitate maximă.

Img.3: Avatare la dimensiune naturală
O problemă care a apărut la noul mod de afişare a mesajelor este spaţiul. Pe ecranele de rezoluţie mică, mesajele lungi devin neîncăpătoare în modul de afişare cu balonaşe. De aceea a fost introdusă şi opţiunea de afişare a mesajelor fără avatare în partea stânga balonaşelor. Acest mod de afişare va mări cantitatea de text ce poate fi afişată pe ecran şi totodată va micşora traficul făcut prin afişarea avatarelor.

Img.4 & Img.5: Mesajele se pot afişa şi fără avatarele din partea stângă

O nouă funcţie ce va fi disponibilă în versiunea 2.11 este cea de oprire a unui transfer de fişiere. Selectând un transfer de fişiere în desfăşurare şi apăsând softkey-ul "Stop" acesta va fi oprit şi eliminat din listă. Apăsarea softkey-ului "Stop" la un transfer de fişiere care s-a executat îl va elimina din lista de transferuri.

Img.6: Opţiunea "Stop" la transferul de fişiere

În încheiere
Noua versiune de shMessenger continuă seria de inovaţii aduse aplicaţiei de câteva versiuni încoace. Din ce am testat până acum pot să spun că au dispărut enervantele probleme la conexiunea prin proxy, când aplicaţia pur şi simplu refuza să se conecteze dacă nu restartai telefonul. Trebuie menţionat că traficul făcut denoua versiune este mai mare datorită noilor funcţii adăugate avatarelor şi statusului. Pentru viitor dezvoltatorul aplicaţiei ne promite ignore list, conferinţe şi webcam (care deja este în curs de implementare - vezi imaginea 6). Versiunea 2.11 va fi cel mai probabil lansată luna aceasta, ceea ce înseamnă că fanii aplicaţiei vor avea în curând posibilitatea de a "pipăi" noile feature-uri din 2.11 :) Dacă mai doriţi detalii despre noua versiune, nu ezitaţi să întrebaţi.

Img.7: La selectarea unui utilzator off-line funcţia SPY este activată automat.

Img.8: Statusurile lungi se vor derula automat

Img.9: Viitoarea funcţie "Webcam", care cel mai probabil nu va fi
implementată încă în versiunea 2.11

Note:

  • Versiunea prezentată în imagini este o versiune în curs de dezvoltare. E posibil ca versiunea finală să arate diferit.
  • shMessenger este un seriviciu oferit gratuit. Înainte de a descărca aplicaţia şi de a o folosi citiţi cu atenţie termenii de utilizare de pe http://www.shmessenger.ro
  • Nu uitaţi să vizitaţi site-ul oficial al aplicaţiei:


sâmbătă, 12 iulie 2008

Pidgin

Pentru cei ce nu ştiu, Pidgin este un client de IM (mesagerie instantă) disponibil pentru sistemele de operare Windows şi Linux. Poate lucra cu mai multe protocoale simultan (AIM, MSN, Yahoo!, XMPP, ICQ, IRC, SILC, SIP/SIMPLE, Novell GroupWise, Lotus Sametime, Bonjour, Zephyr, MySpaceIM, Gadu-Gadu şi QQ) şi este cu mult mai complex decât clienţii oficiali ai reţelelor de IM.

La început, numele acestei aplicaţii era "Gaim", dar din cauza unui mic scandal făcut de AOL, numele aplicaţiei a fost schimbat în Pidgin. Ultima versiune de Pidgin este 2.4.3 şi poate fi descărcată gratuit de la http://www.pidgin.im . Totodată, un fork al acestui program (Funpidgin sau Carrier) este disponibil la http://funpidgin.sourceforge.net , fork ce aduce câteva facilităţi în plus faţă de aplicaţia oficială.

În acest articol am ales să vă prezint Pidgin şi facilităţile pe care acesta le oferă. Deoarece nu am Windows instalat în PC, screenshot-urile le-am făcut utilizând Wine, un program ce permite rularea de aplicaţii Windows în Linux. Astfel, prin intermediul Wine aplicaţia va funcţiona exact ca şi în Windows, deci dacă eşti utilizator Windows poţi urma acest articol fără griji :)

1. Instalarea în WindowsKit-ul aplicaţiei Pidgin se poate descărca de pe site-ul oficial. Kit-ul versiunii de Windows are 10.8 MB, şi include librăriile GTK+, necesare rulării aplicaţiei.

Instalarea aplicaţiei se face foarte uşor, interfaţa installer-ului fiind disponibilă şi în limba română. După ecranul de întâmpinare, este prezentată licenţa GPL (aplicaţia fiind Open-Source), care prezintă condiţiile utilizării acestei aplicaţii. Dacă ţi-e lene să o traduci în limba română sau nu le ai cu limba lui Shakespeare, poţi citi varianta în română a acesteia aici . Apăsând pe "Înainte" declari că eşti de acord cu termenii licenţei. Pasul următor este cel de alegere a componentelor pe care dorim să le instalăm.

fig.1: Instalarea lui Pidgin este una uşoară şi facilă
Dacă doriţi un shortcut pe Desktop, respectiv în meniul Start, bifaţi căsuţele corespunzătoare. Prin URI Handlers definiţi ce tipuri de link-uri să fie administrate de Pidgin. De exemplu, pe unele site-uri puteţi găsi link-uri de genul "Trimiteţi-i mesaj lui X prin Yahoo Messenger". Bifând ymsgr: din categoria "URI Handlers"veţi face ca la selectarea unui astfel de link să fie deschisă o fereastră de Pidgin, gata pregătită pentru a-i trimite un mesaj lui X. De la categoria "Spellchecking support" puteţi alege pentru care limbi doriţi să aveţi suport pentru verificarea greşelilor de scriere. Trebuie să ţineţi cont că vor trebui descărcate pachete de date pentru fiecare limbă pe care o selectaţi. Cum Pidgin nu este o aplicaţie de redactare a documentelor iar sublinierile roşii de sub cuvinte devin enervante, am ales să nu selectez nicio limbă din acea listă.
La următorul pas vom putea alege locaţia de instalare a aplicaţiei. Cum folder-ul standard de instalare a aplicaţiilor sub Linux e "C:\Program Files", am ales să nu modific locaţia în care va fi instalat Pidgin. Apăsând pe "Instalează" veţi porni copierea fişierelor necesare rulării aplicaţiei, precum şi înregistrarea acesteia în sistem. În mai puţin de un minut programul va fi instalat şi gata de folosire.
2. Instalarea în LinuxDacă eşti utilizator Linux, poţi descărca sursele aplicaţiei tot de pe site-ul oficial . Sursele se compilează folosind metoda clasică, adică tastând în consolă "./configure && make && sudo make install". Pentru utilizatorii Ubuntu, pachetele precompilate pentru Pidgin 2.4.3 sunt disponibile pe GetDeb.net . Descărcaţi şi instalaţi, pe rând, libpurple0, pidgin-data şi pidgin, dând dublu-click pe fiecare pachet .deb în parte.

fig. 2: şi în Ubuntu Linux, instalarea e la fel de uşoară.
3. Plugin-uri
Înainte de a porni Pidgin, v-aş recomanda o serie de plugin-uri, care vor mări capabilităţile aplicaţiei. Plugin-urile sunt diferite, în funcţia de platforma pe care rulează Pidgin. Adică plugin-urile de Linux nu funcţionează pe versiunea Windows a Pidgin, şi nici invers. Utilizatorii Windows pot descărca un pachet de plugin-uri de pe site-ul Guifications, iar utilizatorii Ubuntu Linux pot să instaleze plugin-uri pentru Pidgin din Synaptic, cu pachetul "pidgin-plugin-pack". Instalarea plugin-urilor în Ubuntu se face automat, pe când în Windows va trebui să copiezi conţinutul arhivei .zip în "C:\Program Files\Pidgin\plugins".
4. Aplicaţia
În acest moment, aplicaţia e pregătită pentru a fi executată. Căutaţi "Pidgin" în meniul Start sau "Mesagerul Pidgin" în meniul de aplicaţii din Ubuntu, la categoria "Internet". La prima rulare a aplicaţiei, veţi fi întâmpinaţi de un mesaj care vă va îndemna să adăugaţi un cont de IM. Puteţi face acest lucru apăsând pe butonul "Adaugă".

fig.3: Prima rulare a aplicaţiei
În fereastra care apare, sub secţiunea "Opţiuni de autentificare", veţi putea defini reţeaua, contul şi parola account-ului tău. Cum majoritatea dintre voi folosesc Yahoo Messenger, va trebui să alegi "Yahoo" din lista de protocoale. Dacă foloseşti MSN, de exemplu, vei alege MSN din lista de protocoale. La "Nume utilizator" vei trece ID-ul tău de Yahoo, iar la "Parolă" vei trece (ghici ce?) parola. Poţi bifa "Salvare parolă" dacă nu vrei să fii întrebat care e parola ta la fiecare pornire a aplicaţiei. În secţiunea "Opţiuni personale" poţi să îţi setezi un alias local (cum va apărea ID-ul tău în opţiunile programului), dacă vrei să fii notificat când ai e-mail-uri pe care nu le-ai citit şi dacă vrei să setezi un avatar specific pentru acest cont (în locul celui global). Dacă nu ştii cum să completezi datele, poţi trage o privire la screenshot-ul de dedesubt.

fig. 4: Setarea unui cont de Yahoo
Odată cu apăsarea butonului "Salvează" contul va fi activat, iar lista ta de prieteni va apare în fereastra denumită "Listă de contacte". Poţi adăuga şi alte conturi folosind metoda descrisă mai sus.
5. Setările
Fereastra cu setări poate fi accesată din meniul "Unelte" -> "Preferinţe". Nu este greu de înţeles ce face fiecare opţiune, interfaţa fiind în limba română. Cel mai probabil vei dori să ai emoticonurile din Yahoo Messenger şi în Pidgin. Pentru a instala emoticonurile Yahoo în Pidgin, descarcă această arhivă , după care accesează setările aplicaţiei, schimbă tab-ul activ pe "Teme iconiţe" şi alege "Original" din listă.
Dacă sunetele încep să te calce pe nervi, poţi seta ca acestea să se audă doar când fereastra de messenger nu este cea activă. Pentru aceasta, selectează tab-ul "Sunete" din Preferinţe şi debifează "Utilizează sunete când fereastra de discuţii are focus".
6. Plugin-uri
Pidgin poate deveni mult mai complex prin intermediul plugin-urilor. Plugin-urile pot fi accesate şi configurate din meniul "Unelte" -> "Module".

fig. 5: Fereastra cu plugin-uri
Numărul de plugin-uri este destul de mare, iar unele plugin-uri nu funcţionează decât pe anumite protocoale. În continuare vă voi prezenta cele mai interesante plugin-uri. Ţineţi cont că unele plugin-uri nu sunt disponibile decât sub Windows sau Linux.
Album - memorează toate avatarele pe care un contact din listă le schimbă de-a lungul timpului. Dând click dreapta pe un avatar vi se oferă posibilitatea de a-l salva într-o locaţie a hard-disk-ului.

Fig. 6: Plugin-ul "Album"
Auto-reply - răspunde automat mesajelor în funcţie de anumite situaţii (cum ar fi atunci când eşti idle sau busy)
Buddy List Options - oferă anumite extra-opţiuni pentru managament-ul şi afişarea listei de contacte
Mod paranormal (Psychic Mode) - preferatul meu. Acest plugin îţi spune de dinainte când cineva începe să îţi scrie un mesaj. Practic, când cineva te selectează din lista sa şi începe să îţi scrie ceva, va apare fereastra de discuţii înainte ca el să apuce să termine de scris.


Fig. 7: Plugin-ul "Mod paranormal" ("Psychic mode")
Guifications - Afişează notificări pentru contactele care intră sau ies de pe messenger.
7. Tips & Tricks
Şi acum vreau să vă prezint câteva trucuri pentru Pidgin.
I. Întâmpinări contacte
Vrei ca atunci când intră prietenul tău cel mai bun pe messenger să se audă un alt sunet? Sau poate vrei să îi trimiţi automat un mesaj. Cu Pidgin poţi face asta, folosind opţiunea "Întâmpinări contacte" ("Buddy pounces"), din meniul "Unelte". Din fereastra care apare apăsaţi pe butonul "Adaugă" pentru a adăuga o nouă întâmpinare. Acum e momentul să configurăm noua întâmpinare. Selectaţi contul pentru care vreţi să configuraţi întâmpinarea, iar dedesubt introduceţi id-ul pe care doriţi să îl întâmpinaţi. Din secţiunea "Întâmpinare la..." selectaţi când doriţi ca întâmpinarea să fie trimisă: la autentificarea contactului (atunci când intră pe messenger), la deconectarea acestuia, la intrarea în idle, la tastarea unui mesaj nou, etc. Apoi, din secţiunea "Acţiune" selectaţi acţiunea/acţiunile care doriţi să fie executate la un anumit event definit în "Întâmpinare la...". De exemplu, "Deschide o discuţie" va afisa o fereastră de discuţii la îndeplinirea event-ului; "Deschide o fereastră de notificare" va afişa un pop-up cu un mesaj definit de tine; "Trimite un mesaj" va trimite automat un mesaj; "Execută o comandă" va executa un program; "Redă un sunet" va reda un sunet special. Opţiunea "Întâmpinare doar în starea de indisponibilitate" va executa întâmpinarea doar atunci când sunteţi "busy" sau "idle". Bifaţi "Recurentă" pentru ca întâmpinarea să se repete de fiecare dată când event-ul este îndeplinit.
II. Salvare avatar
Dacă veţi da click dreapta pe avatarul unui user, în fereastra de chat, vi se va oferi opţiunea de a salva avatarul acelui user în calculatorul tău. Totodată puteţi să setaţi ca în locul avatarului său să puteţi vedea un alt avatar (util dacă respectivul contact pune avatare greţoase, imorale, etc.).
III. Setarea unui avatar
Dacă doriţi să setaţi un singur avatar pentru toate conturile, apăsaţi pe butonul de lângă combo-box-ul cu care setaţi statusul. Dacă doriţi să setaţi un avatar anume pentru un cont, accesaţi "Conturi" -> "Administrare". Selectaţi un cont şi apăsaţi pe "Modifică". Din fereastra care apare, bifaţi "Utilizează această iconiţă pentru acest cont" şi selectaţi o imagine din memoria calculatorului dumneavoastră.
IV. Ignorarea unui contact
Se face mult mai uşor decât în Yahoo! Messenger, de exemplu. Doar daţi click dreapta pe cel pe care vreţi să îl ignoraţi şi selectaţi opţiunea "Blochează". Pidgin va şterge contacul din listă şi va adăuga ID-ul respectiv în lista de ignore.

Cam asta e tot :) Pidgin este clientul meu favorit de IM, iar părerea mea e că întrece cu mult clienţii oficiali al Yahoo sau Microsoft, cu toate că îi lipsesc funcţiile de voce şi webcam. Oricum până la sfârşitul anului sunt şanse mari să avem implementată funcţia de webcam în Pidgin. Enjoy :)


marți, 8 iulie 2008

Windows XP cu gust de Ubuntu Linux

Pentru admiratorii distribuţiei Ubuntu Linux am pregătit o surpriză: cum să îi faci un face-lifting Windows-ului, în aşa fel încât să arate ca distribuţia voastră preferată :) Pentru început, descărcaţi arhiva de la http://www.sharemobile.ro/file.php?id=189957 . Dezarhivaţi conţinutul arhivei RAR, după care accesaţi subfolder-ul "Cursors", apoi click dreapta pe fişierul install.inf de unde selectaţi opţiunea "Install". Accesaţi "Control Panel", iar apoi "Printer and Other Hardware", selectaţi setările pentru mouse, iar în tab-ul Pointers selectaţi "xFree Cursors" de la secţiunea "Scheme". Tocmai ne-am ales cu cursorul din Ubuntu Linux.

În continuare, vom face ca sunetele de intrare/ieşire din Windows să fie asemănătoare cu cele din Ubuntu. Se intră din nou în Control Panel, la secţiunea "Sounds, Speech and Audio Devices" şi se selectează "Sounds and Audio Devices". Treceţi la tab-ul Sounds şi derulaţi lista "Program events" până la "Exit Windows". Din secţiunea de sub listă, anume "Sounds" daţi click pe butonul "Browse" şi selectaţi fişierul "Ubuntu Logout.wav" dintre fişierele extrase. Tot din lista "Program events" derulaţi până la "Start Windows" şi selectaţi fişierul "Ubuntu Login.wav" folosind butonul "Browse". Apăsaţi "Ok" şi închideţi "Control Panel".

În continuare, navigaţi până la folder-ul extras din arhiva de mai sus şi daţi dublu-click pe "Human.msstyles" sau "Human Win Flag.msstyles" dacă doriţi să păstraţi sigla Windows la butonul pentru activarea meniului "Start". Din fereastra care apare, selectaţi tema nou instalată şi apăsaţi pe Ok. Aşteptaţi câteva clipe până tema se va aplica şi... voilá! Pentru o aromă completă, puteţi instala şi font-urile din arhivă şi să setaţi unul din wallpaper-urile incluse. Baftă :)


vineri, 4 iulie 2008

Programul manifestărilor de Zilele Humorului

S-a zis că anul ăsta nu se va mai organiza, s-a zvonit că or sa-l aducă pe Guţă, s-au zvonit multe alt lucruri despre iubitul nostru festival "Umor... la Gura Humorului". Şi acum, iată-l! Programul (încă aflat în stadiu "beta" :D ) celei de-a IV-a ediţie a zilelor oraşului Gura Humorului:

Joi, 1o iulie

Casa Orăşenească de Cultură

  • 10,oo - Festivalul Naţional de Interpretare Vocală şi Instrumentală "Doină, doină...cântec dulce" (Acompaniază Ansamblul Folcloric Plaiurile Bistriţei - Bacău)

Piaţa Republicii

  • 16,oo - Spectacol folcloric cu interpreţi locali ( Angelica Flutur, Luminiţa Croitoru, Ionel Coca, Alexandru Recolciuc, etc.)
  • 19,oo - Trupe din Humor - spectacol cu: Diana Căldăraru, Sabina Cotoară, Clubul copiilor din Gura Humorului si invitaţii lor.
  • 21,oo - Seară de house cu DJ cunoscuti
  • 23,oo - Seară de liniste...

Vineri, 11 iulie

Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina

  • 10,00 - 10,25 - Deschiderea festivă şi oficială a Festivalului Naţional de Grafica Satirică şi Literatura Umoristică - Umor la...Gura Humorului - ediţia a XVIII-a

Aleea artiştilor

  • 10,3o - 14,oo - Ateliere de grafică satirică
  • 16,oo - 19,oo - Ateliere de grafică satirică

Piaţa Republicii

  • 11,oo - 14,oo - Gala laureaţilor Festivalul Naţional de Interpretare Vocală şi Instrumentală "Doină, doină...cântec dulce"

Parcul central

  • 13,oo - 19,oo - Obiceiuri şi tradiţii din Bucovina - expoziţie live a vieţii traditionale bucovinene
  • 17,oo - 19,oo - la promenadă în acorduri de...fanfară

Piaţa Republicii

  • 14,oo - premierea olimpicilor humoreni
  • 15,oo - 17,oo - competiţii sportive cu ...umor la Humor
Prezentator Daniel Buzdugan
  • 20,oo - 20.30 - Axiome
  • 20,35 - 21,20 - Smiley (Talisman)
  • 21,3o - 22.30 - Francesco Napoli
  • 22,30 - Program de voie (se recomandă...acasă)

Restaurant Rubin

  • 22,2o - Balul gospodarilor cu Formaţia Rekord (se impune port autentic!)

Sâmbata, 12 iulie

Piaţa Republicii

  • 10,oo - 11,oo - Spectacol pentru copii: Teatrul Vasilache

Parcul central

  • 11,oo - 14,oo - Obiceiuri şi tradiţii din Bucovina - expoziţie live a vieţii tradiţionale bucovinene
  • 14,oo - 16,oo - la promenadă în acorduri de...fanfară
  • 16,oo - 19,oo - Obiceiuri şi tradiţii din Bucovina - expoziţie live a vieţii tradiţionale bucovinene

Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina

  • 12,oo - 13,oo - Expoziţii personale, vernisaje, lansări de carte ...

Aleea artiştilor

  • 14,3o - 18,oo - Ateliere de grafică satirică

Piaţa Republicii

Prezentator Daniel Buzdugan
  • 2o,oo - 2o,30 - Axiome
  • 20,4o - 21,3o - Lavinia
  • 21,35 - 22,20 - Proconsul
  • 22,3o - 23,30 - No Mercy
  • 23,3o - Program de odihnă

Duminica, 13 iulie

Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina

  • 11,oo - 12,oo - Festivitatea de premiere la Festivalului National de Grafica Satirică şi Literatură Umoristică - Umor la... Gura Humorului - ediţia a XVIII-a

Parcul central

  • 12,oo - 14,oo - Obiceiuri şi tradiţii din Bucovina - expoziţie live a vietii tradiţionale bucovinene

Piaţa Republicii

  • 14,oo - 16,3o - Spectacol folcloric cu: Nicolae Furdui Iancu, Laura Lavric, Viorica Macovei, Alexandru Brădăţan. Acompaniază Ansamblul folcloric Rapsozii Botoşanilor. Prezintă Maria Macovei.
  • 16,3o - 17,oo - Demonstraţie de paraşutism

Primăria Orasului Gura Humorului

  • 17,3o - 18,3o - Nuntă de aur la Gura Humorului

Parcul central

  • 18,3o - 19,30 - la promenadă in acorduri de... cafe concert. Recital sustinut de elevii Liceului de Artă din Suceava.

Piaţa Republicii

Prezentatori Daniel Buzdugan si Cătălin Mireuţa
  • 2o,oo - 20,3o - Axiome
  • 20,35 - 21,2o - Pepe
  • 21,3o - 22,3o - Bad Boys Blue
  • 22,3o - 22,4o - Aer şi Foc - spectacol de artificii
  • 22,4o - ... - Apă, Aer, Lumina şi Sunet - inaugurarea fântânii arteziene
Sursa: http://www.gurahumorului.info

Din câte se vede, anul acesta Zilele Humorului vor începe ceva mai devreme, adică de joi. Personal "arsenalul" de artişti mi se pare cel mai slăbuţ de la începuturile festivalului. Poate că măcar la capitolul maşinuţe şi aparate de resurscitat voma vom sta mai bine ca anul trecut.

Let's start

Şi uite-aşa încep a-mi face primul meu blog, aderând la uriaşul grup de persoane denumit "blogosferă". Blogurile încep să devină din ce în ce mai populare în ultima vreme, mai ales datorită uşurinţei cu care blogger-ul îşi poate exprima ideile prin intermdiul acestui mijloc de comunicare.

Poate că ar trebui să mă şi prezint: Mă numesc Ovidiu, am 18 ani (editare din viitor: la momentul scrierii), sunt ăla mic şi negru de respiră greu, pasiunile mele sunt IT-ul, Linux-ul (oh, yeah) şi cocălarii. Am valoare, sunt şucar, am tal3nt, bla bla bla, ignoraţi fraza asta că e scrisă la mişto.

Aşa că: lume, v-aţi mai ales cu un blogger (= persoană care de obicei e înjurată pentru că a scris ca X e mai bun/ă decât Y). Am terminat şi cu primul meu articol, deci să trecem la lucruri mai (puţin) serioase :)