La început a fost Motorola, care în 1973 a făcut o demonstraţie a primului prototip de telefon mobil, acesta cântărind nu mai puţin de două kilograme. Aş putea continua aici cu lunga istorie a telefoniei mobile, dar nu acesta e scopul. Ideea e că lumea a trecut de la telefoanele ce cântăreau două kilograme la micuţele telefoane ce încăpeau lejer în buzunarul de la cămaşă şi puteau trimite SMS-uri, apoi la featurephone-uri, apoi la smartphone-uri. Deşi deveneau din ce în ce mai inteligente, majorităţii telefoanelor mobile îi lipsea o funcţie pe care, personal, o văd crucială unui astfel de dispozitiv: cea de call blocker sau, pe româneşte, de blocare a apelurilor (primite).

Unele persoane pot deveni extrem de agasante odată ce au un telefon mobil la îndemână. Sau alteori chiar enervante, mai ales după ce le-ai dat papucii şi te sună de 77 000 de ori într-o săptămână. Au fost unele featurephone-uri care au implementat o astfel de funcţionalitate iar unele din telefoanele ieftine de la Samsung încă mai au aşa ceva. Pe Sony Ericsson-uri puneam patch-uri şi ELF-uri pentru a obţine o asemenea funcţionalitate. Oricum, mi se pare absurd ca un telefon mobil să nu ofere posibilitatea de a bloca apelurile primite în funcţie de (măcar) numărul de telefon. E absurd să ai MMS-uri, browser HTML5, jocuri 3D dar să nu ai o funcţionalitate atât de banală. Smartphone-urile? Oricât de inteligente ar fi, abia de la versiunea a 7-a de iOS Apple a implementat o asemenea funcţionalitate, iar Android nu dispune încă de aşa ceva by default, ci doar prin intermediul aplicaţiilor.