Încă nu s-a terminat, dar a fost plină de peripeţii. Era cât pe-aci să rămân pe malul drept al Moldovei (cel cu pârtia) datorită faptului că puntea suspendată începuse să dea semne de oboseală. Pentru câteva minute trecerea pe punte a fost sistată după care, în urma unei scurte inspecţii, s-a permis trecerea persoanelor însă într-un număr mai mic. Când am ajuns la celălalt capăt (după ce am aşteptat cam 15 minute până să pot trece), vocea unui jandarm le recomanda oamenilor care aşteptau să primească acces pe punte să treacă doar dacă au treburi importante, deoarece e posibil să se oprească definitiv trecerea.

"Hai bre, nene, ne mai ţii mult aici?"