Alt telefon, alt review. Am reuşit să scap de Nokia C2-01, aşa că acum sunt posesorul unui Samsung i8510, cel mai performant telefon pe care l-am deţinut până acum (mda, la mine e mai greu cu avansul tehnologic). Telefonul iese în evidenţă printr-o mare ciudăţenie: deşi e un Samsung, vine cu Symbian OS 9.3 ca sistem de operare, ceea ce îl face mai mult un Nokia, interfaţa pe care o oferă fiind aceeaşi întâlnită ca cea de pe telefoanele producătorului finlandez. Dar hai să vedem ce oferă acest telefon şi, mai ales, dacă dezamăgeşte precum a făcut-o celălalt Symbian-phone deţinut de mine, Nokia N73.



Menţionez, în primul rând, că cel mai important aspect la un telefon mi se pare software-ul şi ecosistemul de aplicaţii ce extind capabilităţile acestuia, aşa că acest review va fi unul subiectiv, axat în special în jurul acestui subiect. Chestiile luxuriante precum camera, boxe, design, etc mă lasă rece, aşa că aici mai degrabă veţi citi un review al sistemului de operare, decât al telefonului în sine.

Prezentare şi dotări
Telefonul este un monstru absolut. Conform GSMArena are nu mai puţin de 136 grame, având ca lungime 106.5 milimentri, lăţimea de 53.9 milimetri şi o grosime de 17.2 mm. Formatul este unul de telefon glisant, ecranul fiind cel care, mai degrabă, se glisează pe tastatură (sper că m-am exprimat corect aici). Second-hand-ul meu vine cu oarece joc pe şine, lucru care nu e neobişnuit însă pentru astfel de telefoane ce au ceva vechime strânsă la bord. Telefonul este comod de folosit atâta timp cât ecranul nu este glisat, în caz contrar fiind destul de dificil să-l ţii într-o singură mână datorită dimensiunilor sale impresionante. Ecranul este uriaş, de 2.8 ţoli, având însă o rezoluţie de doar 240x320 pixeli (ca idee, K810i are aceeaşi rezoluţie însă un ecran cu mult mai mic - asta s-ar traduce printr-o densitate mai mare a pixelilor, deci imagini mai de fineţe). Mai avem o memorie internă de 8GB (wow!), o cameră foto de 8 megapixeli (wow!) ce vine însoţită de un blitz cu LED-uri şi care are ca pereche o cameră frontală, GPS (şi A-GPS), WiFi, accelerometru, boxe stereo şi alte minunăţii care fac ca singurul lucru care să-i lipsească telefonului să fie un prăjitor încorporat de pâine. La toate acestea se adaugă, după cum spuneam, sistemul de operare Symbian peste care stă platforma S60v3 a celor de la Nokia.
Ca accesorii, telefonul vine cu un slot pentru carduri MicroSD (asta dacă nu îţi ajung cei 8GB interni ai telefonului), ieşire TV-Out (cine naiba ar fi crezut că o să ne putem conecta telefoanele la televizor) şi mufă MiniUSB pentru conectarea încărcătorului şi a calculatorului.

Software

Meniul principal (Nokia-style) al telefonului

Cine a folosit un Nokia cu Symbian ştie deja la ce să se aştepte. În timpul folosirii telefonului uiţi complet că ţii în mână un Samsung, interfaţa meniurilor şi modul de operare fiind aproximativ acelaşi ca de pe telefoanele Nokia. Dacă m-ai trezi la miez de noapte şi m-ai întreba ce telefon am, aş putea jura chiar şi pe propriul meu suflet că am un Nokia, asta până aş vedea că sub ecranul telefonului stă scris, de fapt, Samsung. Cu Symbian am mai avut de-a face prin intermediul lui N73, lăsându-mi pe atunci un gust amar datorită dimensiunii reduse a memoriei RAM disponibile (64 MB, din care ~10 rămâneau liberi utilizatorului). Samsung i8510 vine, în schimb, cu 128 MB de memorie RAM din care disponibili rămân vreo ~65 MB, arhisuficient având în vedere că nu am reuşit să cobor sub 30MB la o utilizare normală (că dacă e să vrei poţi să îi umpli memoria cu uşurinţă). Sunt oarecum dezamăgit să văd că aplicaţiile Symbian nu sunt chiar aşa multe cum mi-aş fi dorit, dar poate fi doar o iluzie cauzată de faptul că nu prea am ţinut contact cu comunităţile creeate în jurul acestui sistem de operare. Majoritatea aplicaţiilor pentru Nokia funcţionează şi pe acest telefon, excepţii făcând cele proiectate de însuşi producătorul finlandez care par să verifice mai întâi dacă telefonul pe care rulează este sau nu un Nokia. Pe deasupra se pot adăuga şi aplicaţiile J2ME (Java) care rulează ireproşabil pe acest telefon (din câte am testat).
Telefonul vine preinstalat cu câteva aplicaţii care, lucru extrem de enervant, nu se pot actualiza în niciun chip (doar Google Maps am reuşit să îl upgradez, printr-o metodă mai neortodoxă). Majoritatea aplicaţiilor preinstalate ţin de domeniul GPS-ului: GPS+, Route66, GyPSii. Mai avem ceva aplicaţie pentru socializare (Shozu), ceva aplicaţie care nu ştiu la ce foloseşte (DLNA - care cică ar fi pentru a face streaming video prin WiFi), Fring pentru VoIP, QuickOffice şi cititor de PDF-uri, un software pentru OCR ce citeşte caractere direct din pozele făcute cu camera (SmartReader), un dicţionar şi alte aplicaţii menite să ofere impresia unui telefon stufos la capitolul funcţionalitate. În rest, aplicaţii de instalat sunt destule - doar certificat sau telefon hack-uit să ai (btw, ROMPatcher funcţionează şi el impecabil pe acest model de telefon).
Ca viteză de operare telefonul s-a mişcat destul de repede la început, odată cu instalarea de programe devenind însă mai lent (însă tot îi ia sub o secundă pentru a încărca meniul - spre deosebire de Nokia N73).

Navigare pe internet
Cam asta e menirea principală a unui telefon ce intră în posesia mea. Venind cu suport pentru reţele wireless, Samsung i8510 a fost un fel de zeitate mai presus de Dumnezeu pentru mine şi deja mă gândesc cu satisfacţie la economiile pe care le voi face graţie acestei funcţii (folosesc netul pe telefon mai mult pe la facultate,care este împânzită de hotspot-uri WiFi, şi pe la ţară, unde Romtelecom m-a înzestrat cu un frumos router wireless). Nu am prea folosit browser-ul intern al telefonului (care are o chestie tare interesantă - imediat voi vorbi despre ea) preferând Opera Mini pentru această sarcină.

Mini Opera

O chestie extrem de interesantă - şi care funcţionează doar cu browser-ul intern, din păcate - este trackpad-ul optic: pipăind cu degetul peste joystick-ul telefonului poţi muta cursorul mouse-ului din browser-ul telefonului ca şi cum ai lucra de pe trackpad-ul unui laptop. Senzaţia e una uimitoare, însă această funcţionalitate devine enervantă la navigarea prin meniuri unde acest trackpad funcţionează pe post de joystick (sau, mai bine zis, funcţionează când vrea căci de multe ori e nevoie să mângâi joystick-ul până ţi se usucă fără ca cursorul din meniuri să se schimbe pe altă opţiune).
Fring, aplicaţia ce vine preinstalată şi care se presupune că ar avea interoperabilitate şi cu Skype (dar care nu mai are, click aici pentru detalii) oferă posibilitatea de a efectua apeluri VoIP (pe internet), spre probabila disperare a operatorilor de telefonie mobilă. Pentru navigare web există o mulţime de posibilităţi, punctele de interes fiind probabil Opera Mobile şi Opera Mini (aplicaţii care funcţionează ireproşabil). Pentru messenger există, desigur, shMessenger sau Slick, acesta din urmă fiind o aplicaţie nativă şi având în plus peste prima suport pentru transfer de fişiere pe Yahoo! Messenger.
Pentru streaming video este folosit Real Player, despre care ţin să menţionez că nu vroia să îmi memoreze setările de reţea până mai ieri când, absolut indubitabil, a acceptat să facă acest lucru. Ciudat.

Multimedia

TTPod - made in China

Telefonul vine cu două difuzoare - acesta ar fi primul lucru de spus la acest capitol. Cu toate că nu ascult muzică decât în căşti, nu pot să nu remarc calitatea excepţională a sunetului şi numărul de decibeli ieşiţi prin acestea. De vreme ce avem la dispoziţie două difuzoare rezultă că telefonul scoate sunet stereo pe acestea, lucru care nu văd a folosi la ceva anume (dar merita menţionat, nu?). Sunetul în căşti era, în schimb, insuficient asta până am găsit ceva meniu ascuns din care se pot seta anumiţi parametri ce au dus la scoaterea unui sunet ce rivalizează cu cel avut pe K810-ul de până acum. Player-ul audio intern al telefonului  nu iese prea mult în evidenţă, excepţie făcând faptul că nu vrea să funcţioneze atunci când bateria ţi-e pe terminate. Există, desigur, alternative precum LCG Jukebox sau TTPod (acesta din urmă - deşi foarte complex - neoferind suport pentru egalizator, din păcate).
Telefonul este promovat ca oferind suport pentru codec-ul DivX (prin intermediul lui RealPlayer, probabil), combinaţia dintre această funcţionalitate şi ecranul său mare făcând din acesta un potenţial player de filme portabil. Mă gândesc însă că cei 330Mhz ai procesorului vor sta în calea acestui lucru, însă de vreme ce nu am testat asta nici nu mă pot pronunţa în vreun fel asupra acestui fapt. Tot ce am testat la partea video a fost redarea a două clipuri descărcate de pe YouTube (codate cu H.264), clipuri ce nu s-au deschis cu RealPlayer, care cu CorePlayer au fost redate sacadat dar care au funcţionat impecabil cu UC Player (aşa că mare atenţie la ce playere video folosiţi).

Camera foto

Fotografie efectuată cu camera din dotare a lui Samsung Innov8

... constituie, probabil, asul din mânecă al acestui telefon. Nu mă prea pricep eu la camere foto, dar ca părere a mea pot spune că fotografiile scoase de telefon sunt peste medie (mai puţin cele făcute pe lumină slabă, care au a naibii de mult zgomot) şi tind spre excelente atunci când se scade rezoluţia acestora (btw, sunt doar eu sau 8MP e prea mult pentru o fotografie?). Funcţiile oferite de camera foto sunt numeroase, începând cu banalităţi gen "Scene mode" şi terminând cu chestii de fiţe gen "face detector" sau geotagging (prin intermediul GPS-ului intern). De înregistrat video telefonul înregistrează până la rezoluţia de 640x480 pixeli şi poate face înregistrări de până la 120 cadre pe secundă, pentru a obţine un efect de slow-motion (aşa că cine are o puşcă la îndemână poate filma trecerea unui glonţ printr-un borcan folosindu-se de acest telefon). Vizualizatorul intern de fotografii suge la modul cel mai penal, acesta afişând în galeria foto tot ce a găsit ca imagine în memoria telefonului, inclusiv diferitele imagini grafice din cadrul aplicaţiilor. Pe deasupra încărcarea imaginilor se face greoi iar pentru a găsi o fotografie efectuată cu câteva zile înainte este necesar a rupe joystick-ul în două, tocmai datorită multitudinii de iconuri şi fişiere grafice afişate de către aplicaţie la un loc cu fotografiile tale.
Un lucru de menţionat aici este faptul că, în mod implicit, focusul camerei e setat undeva în plop aşa că la prima deschidere a acesteia imaginea va apărea în ceaţă (cel puţin aşa se întâmplă la mine), iar acest lucru cam face imposibilă utilizarea aplicaţiilor ce citesc coduri de bare (un oarecare neajuns în condiţiile în care QR-cod-urile au căpătat ceva popularitate pe internet şi în afară).

Office
Un alt lucru ce m-a surprins la acest telefon este prezenţa aplicaţiilor ce citesc fişiere .doc, .xls şi .ppt, precum şi celebrul format PDF de la Adobe. Documentele pot fi chiar şi editate, deşi mă îndoiesc că cineva şi-ar scrie referatul pe acest telefon (care, pe lângă faptul că nu dispune de o tastatură QWERTY, mai este şi extrem de incomod la scris). Tot la capitolul Office intră şi SmartReader, o aplicaţie care citeşte efectiv textul fotografiat cu camera web (şi care are mari probleme cu diacriticile româneşti, din păcate). Pe lângă aceste aplicaţii mai regăsim clasicul (şi foarte-rudimentarul) calculator, o aplicaţie pentru notiţe, un convertor şi aplicaţia pentru cronologie.


Păreri personale şi alte chestii despre Samsung i8510

Carmageddon 3D

Eu unul sunt mulţumit de acest telefon, mai ales că până acum nu m-am trezit cu niciun avertisment sau aplicaţii închise din cauza insuficienţei memoriei RAM (cum păţeam la N73). Din păcate, însă, Symbian e pe moarte aşa că aplicaţiile mai populare încep să se găsească greu pentru acest dispozitiv. Fiind o persoană mai tehnică de felul meu, am o oarecare pasiune pentru acest sistem de operare mai mult datorită complexităţii sale, spre deosebire de Android sau iOS care îţi prezintă o interfaţă frumoasă pe dinafară, privându-te de chestiuni mai tehnice (însă acest lucru este unul bun pentru utilizatorul de rând). Partea cu GPS-ul mă cam depăşeşte, doar Google Maps părând a funcţiona cu acesta, majoritatea aplicaţiilor plângându-se că nu se pot conecta la sateliţi (dar bănuiesc că principalul vinovat e etajul de deasupra camerei în care locuiesc). Pentru ceea ce mi-am dorit eu, însă, Samsung i8510 se pretează excelent aşa că din partea mea dau un 10 binemeritat acestui telefon.