vineri, 22 aprilie 2011

Câteva lucruri despre Unity şi ce părere am despre ceea ce va fi următorul KDE 4

Şi iată că se apropie lansarea următoarei versiuni a popularei distribuţii Ubuntu Linux, versiune ce va purta numele de Natty Narhwal şi care va vedea (în forma sa finală) lumina zilei pe data de 28 aprilie. Acesta va fi probabil unul din cele mai controversate versiuni ale distribuţiei, atenţia tuturor îndreptându-se către Unity, shell-ul pe care Canonical l-a creat şi adoptat în locul lui Gnome Shell.

Urmăresc continuu procesul de dezvoltare al versiunilor de Ubuntu şi încerc să rămân cât de cât la curent cu noutăţile care ni se pregătesc în acestea. De faptul că Unity va fi mediul desktop implicit în Ubuntu 11.04 se ştia încă de dinaintea lansării lui Maverick Meerkat. De ce Mark Shuttleworth, finanţatorul acestei distribuţii, a ales să utilizeze o interfată proiectată pentru dispozitivele cu ecran tactil - ăsta e un lucru pe care încă încerc să îl înţeleg. Nu am fost niciodată adeptul interfeţelor promovate de Unity sau Gnome Shell  pe calculatoarele standard: iconurile mari şi taskbar-urile spaţioase sunt utile atunci când poţi ajunge imediat să le apeşi, nu când trebuie să muţi mouse-ul câte jumătate de metru pentru a ajunge la ele. Pe deasupra Unity încă e destul de instabil (din câte am înţeles din experienţa altora) iar faptul că e atât de dependent de compositing în vremuri în care lumea Linux încă se mai screme cu drivere video problematice îi face prezenţa inutilă în o mulţime de situaţii.

Ideea e că din partea lumii open-source se vrea inovaţie, se vrea originalitate şi cred că tocmai acesta e motivul pentru care ne trezim cu tot soiul de feature-uri inutile şi care mai mult ne încurcă decât ne ajută. Sunt inovaţii de-a dreptul groteşti, făcute cu forţa doar din dorinţa de a arăta faptul că s-a făcut ceva nou, că acuzaţii gen "aţi copiat din Windows" sunt nefondate. Din fericire, 11.04 încă va mai oferi interfaţa clasică oferită de Gnome, însă deja se ştie că va fi ultima versiune ce va oferi acest lucru.

Gnome Shell
La fel ca Unity, Gnome Shell pare şi el a fi gândit mai degrabă pentru dispozitive cu touchscreen. Influenţa pe care o au dispozitivele mobile asupra IT-ului în ultima vreme îşi lasă amprenta şi în modul cum este gândit software-ul. E drept că Linux are un avânt uimitor în această categorie, însă acest lucru nu înseamnă că trebuie să aruncăm la gunoi interfeţele grafice clasice, ce au în spate ani de dezvoltare continuă, pentru a face loc celor adaptate dispozitivelor mobile.

Spre deosebire de Unity, Gnome Shell se poate lăuda şi cu un aspect destul de neplăcut. Desigur, aceasta este doar o chestiune de gusturi, însă părerea mea este că până şi în Paint îţi poate ieşi ceva mai atrăgător decât interfaţa oferită de Gnome Shell, o interfaţă aproape monocromă şi în care negrul este majoritar.

După cum se spunea şi într-un articol de pe Ubuntu Geek, dezvoltatorii nu prea au învăţat nimic din episodul KDE 4, când mii de utilizatori (inclusiv cel de faţă) au încetat a mai utiliza acest DE din cauza impractibilităţii acestuia. De fapt ce se întâmplă acum cu Gnome 3 e fix o reluare a ceea ce s-a întâmplat cu KDE: rescriem totul de la zero, neavând timp să implementăm toate funcţionalităţile din versiunile precedente, iar apoi lansăm produsul şi spunem că totul a fost gândit pentru uşurinţa în utilizare. Şi, ca să îmi întăresc spusele, în Gnome 3 nu există un utilitar care să permită configurarea unor setări de bază, cum ar fi schimbarea temelor sau afişarea butoanelor de minimizare şi maximizare.

În ce direcţie o luăm
Personal voi mai sta lipit de Ubuntu şi Gnome atâta vreme cât mi se va mai oferi un desktop classic. După aceea ori voi lua în calcul trecerea la KDE (care între timp pare că s-a mai maturizat), ori la XFCE (care pare destul de apropiat de Gnome). Refuz să utilizez un mediu desktop obositor, în care e nevoie de 'nşpe click-uri pentru a de-minimiza o fereastră şi în care opţiunile de personalizare sunt extrem de restrânse. RIP Gnome.

5 comentarii :

Mack spunea...

Astept sa apara sa-l testez si eu. Din ce am citit in articolul tau, se pare ca va fi ciudat tare. Sunt deschis catre nou, dar sunt unele chestii care mai bine raman asa cum sunt. Calculatorul meu o sa aiba pentru mult timp aceleasi caracteristitci care le avea si acum 6 ani, deci n-am nevoie de interfata gandita pentru touch. Totusi, vrei nu vrei, asta e viitorul. Si Windows 8 ne pregateste aceleasi chestii

dan spunea...

de fapt kde 4 s-a maturizat de pe la 4.2, versiunea 4.3 depasind 3.5 la capitolul functionaliate. S-ar putea sa te surprinda daca nu l-ai mai incercat de la 4.0, iar legat de consum de resurse kde 4.5 consuma mai putin ca gnome 2.28 sau ce versiune vine pe ubuntu 10.04

Florin spunea...

Initial am facut upgrade la Ubuntu 11.4, dar ca sa scap de niste buguri (sau era doar o coincidenta), am preferat ulterior sa il reisntalez cu Natty de la zero si sa tin cont de sfaturile pentru partitii care sa nu imi piarda setarile la reinstalare :D

Despre Unity pot spune ca e si faina si enervanta. Am facut sa fie afisata permanent si sa aibe icoanele mult mai mici, e ok acum. Ce e enervant e ca lipsesc anumite functionalitati (minimize de pe bara, etc.). Imi place in schimb destul de mult ca nu mai am 2 toolbarurisi am castigat mult spatiu vertical pe ecranul laptopului. In zilele noastre mi se parea stupid din partea Gnome sa manance spatiu din putinul existent pe ecranele wide screen cu 2 toolbaruri, si pe langa ele mai e si bara programelor.

Din punctul asta de vedere chiar e un succes Unity.


Pe langa asta, cred ca problema cea mai mare la Ubuntu nu e interfata, ci faptul ca sunt probleme de functionare. De exemplu nu imi functiona mufa pentru casti si a trebuit sa pun o linie intr-un fisier de configurare. Pana de curand (aparent ultimul kernel proaspat lansat a rezolvat problema) wifi-ul aparea conectat dar netul nu functiona. Si alte tampenii din astea la care nici nu te astepti.

Sunt trecut complet pe Ubuntu de ceva mai bine de o luna si vreau sa fiu tolerant; e totusi cred o conceptie care nu poate castiga prea multi utilizatori atat timp cat lucrurile de baza nu functioneaza prea bine, cine vine de la Windows simte imediat diferenta.

Ovidiu D. Niţan spunea...

In cazul meu 10.10 a fost cea mai stabila si cea mai functionala versiune de Ubuntu. Totul a mers struna, de la kernel pana la de obicei problematicul PulseAudio. Pot sa spun ca Ubuntu 10.10 a fost cea mai buna distributie pe care am folosit-o si testat-o vreodata. In 11.04 problemele apar inca de la bootare, sistemul nevrand sa porneasca decat cu nomodeset...

As vrea sa adaug o precizare la ce ai zis tu: in Windows lucrurile nu merg chiar din prima. Gandeste-te numai cate dispozitive sunt recunoscute by default de catre Windows si cate sunt recunoscute de catre un kernel Linux bine pus la punct. Acum e drept ca lucrurile merg mai bine pe Windows, dar asta se datoreaza suportului oferit de catre producatorii hardware, in timp ce pe Linux majoritatea driverelor sunt scrise de persoane terte, unele fara a avea la dispozitie nici macar specificatiile echipamentului hardware pentru care scriu driver-ul

VasiaUVI spunea...

Eu folosesc LXDE in Ubuntu 11.04 deoarece Unity e foarte incet pe sistemul meu. Oricum, Ubuntu Unity m-a dezamagit si cred ca o sa trec pe ceva mai light ca Bodhi sau Mint sau....mai vad eu.