La colţ de... internet

CNP Generator & info 0.02

2012-02-07T17:01:00.004+02:00

Probabil ultima versiune a acestui program, de vreme ce nu prea văd cum l-aş mai putea extinde. Această nouă versiune afişează vârsta în funcţie de CNP-ul introdus (pe lângă data naşterii) şi fixează un bug în citirea codurilor CNP când, dacă cifra de control era 0, CNP-ul era declarat ca invalid.

Versiunea de Windows

Versiunea de Linux

Surse

(cu GTKMM inclus, pentru compilarea sub Windows)

Delevopment status: TV-Maxe + Pymaxe

2012-02-06T17:49:00.001+02:00

Well, aproape că au trecut două săptămâni în care nu am mai scris pe aici, aşa că cred că ar fi timpul să mai pun cititorii acestui blog la curent cu progresul făcut în proiectele mele.

O să încep cu Pymaxe deoarece este mai puţin de zis despre acesta. Am lansat o versiune de dezvoltare (deşi e mai mult un beta - nu conţine build-uri zilnice ale aplicaţiei) care poate fi descărcată de la acest link. Două chestii noi sunt implementate momentan în noua versiune (şi probabil nu vor mai fi implementate altele): posibilitatea de a descărca clipuri în format HD de pe YouTube şi download multi-segment. Ce e acesta din urmă? Ei bine, se pare că şi Trilulilu, şi YouTube au pus o limită la viteza de descărcare a stream-urilor (deajuns cât să nu rămâi fără buffer) ceea ce - evident - face ca descărcarea de muzică cu Pymaxe să dureze, şi să dureze, şi să dureze... Cu downloadul multi-segment (nu prea ştiu cum s-ar traduce asta în română), un fişier multimedia este descărcat de mai multe ori în acelaşi timp, de la poziţii diferite sau - cum s-ar zice - pe bucăţi. Limitarea de viteză pare a fi făcută pe conexiune şi nu pe IP sau sesiune, ceea ce înseamnă că descărcând un singur fişier cu mai multe conexiuni vom reuşi să mai "tăiem" din timpii de aşteptare impuşi de limitările de viteză.

Cu TV-Maxe am avansat foarte mult. Atât de mult încât sigur îmi va scăpa vreo noutate implementată în aceste două săptămâni. Dar să vedem ce e mai important:

Listele de canale au fost migrate pe SQLite3. Acest lucru l-am făcut ca să îmi pot lua de-o grijă în caz că va fi necesar vreodată să modific ceva prin formatul listelor de canale: dacă până acum accesarea informaţiilor din acestea se făcea pe bază de indecşi numerici (practic aveam un array), acum accesarea informaţiilor se face pe bază de key-uri (ceva gen lista['nume_cheie']) adică - pentru amatorii de PHP - folosind un array asociativ (sau un dicţionar - cum sunt acestea numite în Python). Iconurile sunt încorporate direct în baza de date, aşa că în acest fel avem toate informaţiile la un loc (iar programul nu va mai trebui să deschidă zeci de conexiuni către Imgur.com ca să îşi ia imaginile). Suportul pentru formatul vechi de liste a fost păstrat, aşa încât vechile liste încă funcţionează în viitoarea versiune de TV-Maxe.
Suport îmbunătăţit pentru protocoalele rtsp:// şi rtmp://. Aici a fost nevoie să folosesc un hack destul de murdar pentru a face ca toate cele trei backend-uri ale TV-Maxe (VLC, MPlayer şi GStreamer) să poată citi aceste protocoale: mă conectez la acestea folosind ffmpeg, deschid un server HTTP local la care conectez player-ul video. Am fost nevoit să fac acest lucru deoarece MPlayer nu ştie să se conecteze prin TCP la stream-uri rtps:// decât prin instalarea unei librării (care cam trebuie compilată, de cele mai multe ori), iar VLC nu poate deloc să facă acest lucru. FFMpeg, în schimb, este disponibil pe majoritatea distribuţiilor şi oricum de multe ori este instalat cu alte programe, aşa că adăugarea acestuia ca dependinţă la TV-Maxe nu ar trebui să fie o aşa mare problemă pentru utilizatori.
Canalele şterse pot fi acum restaurate. Dacă în versiunile de până acum, odată ce ai şters un canal îţi iei adio de la el (eventual modifici fişierele de configurare ca să apară din nou în listă), începând cu versiunea 0.07 acestea vor putea fi restaurate prin intermediul unei interfeţe grafice puse la dispoziţie de TV-Maxe.
Mesaje de eroare în cadrul ferestrei video. Iniţial făcusem nişte dialog-uri care se închideau automat atunci când apărea o eroare, dar acum erorile de conectare sunt afişate în cadrul ferestrei video. În felul acesta nu e nevoie să te mai ridici din pat ca să închizi ferestrele de eroare - doar schimbi canalul şi gata, eroarea dispare.
Suport pentru locaţii multiple ale stream-urilor. Dacă un canal este disponibil din mai multe surse, acestea pot fi adăugate în listele de canale iar TV-Maxe se va conecta la fiecare pe rând până va găsi un stream funcţionabil.
Filtrare a listelor de canale. După cum se vede în screenshot-ul din link-ul de mai sus, acum există posibilitatea de a filtra canalele în funcţie de listele din care provin. Acest lucru se face prin intermediul combobox-ului de deasupra listelor de canale.
Posibilitatea de a seta un icon canalelor personalizate. Dacă până acum canalele adăugate de utilizator nu aveau niciun icon, acum poate fi setat unul prin intermediul dialogului de adăugare a canalelor.
TV-Maxe afişează numărul canalelor din listă. Neimportant, da' e fain de ştiut câte canale se "prind" cu TV-Maxe.

Momentan încă mai sunt bug-uri de fixat şi chestii ce aş vrea să le implementez (un progressbar care să arate cât a mai rămas din emisiunea curentă şi un meniu OSD pe care nu cred că voi reuşi să îl implementez la timp), dar noua versiune de TV-Maxe nu e chiar aşa departe cum anunţasem iniţial. Cu destul spor şi noroc, poate că pe parcursul acestei luni va veni versiunea 0.07 pe care probabil mulţi o aşteaptă.

Look what I found in Clementine 1.0

2012-01-24T22:25:00.004+02:00

Nyanalizer cat!

Accident în parcarea hotelului Best Western Bucovina

2012-01-22T14:48:00.002+02:00

Nu ştiu prea multe, mă grăbeam să prind trenul aşa că nu am avut timp de pus întrebări pe acolo. Se pare că un Hummer a călărit o biată Dacia Logan, sprijinindu-se cu o roată în parbrizul acesteia. Din câte ştiu nu sunt victime omeneşti.

Fotografia îi aparţine lui Marian Latis (cred).

Pymaxe pentru Android

2012-01-21T00:10:00.000+02:00

Librăria a mers din prima, fără modificări. Mai trebuie doar să încropesc rapid o interfaţă grafică şi să găsesc o modalitate de distribuire a aplicaţiei (Python nu vine preinstalat pe Android-uri, din păcate). Sper ca la sfârşitul weekend-ului să pot prezenta ceva progrese. Way to go, Pymaxe on Android!

Pymaxe pentru PHP

2012-01-20T20:54:00.004+02:00

Odată cu Pymaxe 0.50 am "împărţit" aplicaţia în două părţi majore: interfaţa, adică partea vizibilă cu care utilizatorul interacţionează şi librăria care, de fapt, nu este decât o clasă ce oferă o interfaţă între programator şi plugin-urile Pymaxe. Iniţial urma ca doar librăria să se denumească Pymaxe, aplicaţia grafică fiind gândită să poarte denumirea de Roxe (lucru care nu s-a mai întâmplat - am zis asta în caz că sunteţi curioşi de ce noul Pymaxe se instalează într-un folder denumit Roxe).

Un mare beneficiu adus de această separare este, pe lângă posibilitatea de a reutiliza clasa Pymaxe în cadrul altui program, că mecanismul de extragere a informaţiilor poate fi portat cu uşurinţă pe mai multe limbaje de programare. Momentan nu am avut timp decât de o versiune pentru PHP a clasei, versiune ce poate fi descărcată de aici. Tot pe această pagină aveţi şi câteva exemple generaliste însă aici vreau să ofer un exemplu de utilizare a acestei clase atunci când tu, ca programator web, vrei să faci o pagină care să ofere posibilitatea de a descărca muzică de pe Trilulilu şi nu vrei să îţi baţi capul cu "ghicirea" adresei stream-ului audio, ci vrei să foloseşti Pymaxe pentru acest lucru.

Ok, să spunem că nu vei dori să oferi decât o simplă interfaţă prin care să oferi utilizatorului posibilitatea de a descărca muzică de pe Trilulilu. Deşi se poate face şi "dintr-o bucată", noi vom folosi două pagini pentru proiectul nostru: o pagină care va cere utilizatorului o adresă de Trilulilu şi o alta care va procesa informaţia introdusă de utilizator şi care va oferi în schimb un link de download. Deci, în primul rând, vom face o pagină HTML (statică, nu punem cod PHP în aceasta) care va arăta cam aşa:

<html>
  <head>
    <title>Trilulilu grabber</title>
    <style></style>
  </head>
  <body>
  <form name="trilu" method="post" action="get.php">
 Introdu adresa: <input type="text" name="url" value="http://"><br/>
 <input type="submit">
  </form>
  </body>
</html>

Salvăm această pagină ca, să zicem, trilulilu.html apoi creeăm o alta, get.php:

<?php
$url = $_POST['url'];
include ('pymaxe.inc.php');

# Iniţializăm clasa Pymaxe
$pymaxe = new Pymaxe;
$pymaxe->init();

# Încărcăm toate plugin-urile disponibile
# (cu toate că, în esenţă, avem nevoie doar de Trilulilu)
foreach ($pymaxe->plugins as $plugin_name=>$plugin_file){
          $pymaxe->loadPlugin($plugin_name);
}

# Folosind URL-ul introdus de utilizator şi preluat prin HTTP POST
# cerem detaliile privind stream-ul folosind getDetails
$details = $pymaxe->getDetails('Trilulilu', $url);
?>
<html>
  <head>
    <title>Trilulilu grabber</title>
    <style></style>
  </head>
  <body>
<?php

# Acum $details este un array asociativ ce conţine câteva chei
# noi vom folosi doar title şi downurl
$titlu = $details['title'];
$downurl = $details['downurl'];

# Acum le afişăm în browser:
echo '<h1>' . . '</h1>
Download link: <a href="' . $downurl . '">' . $downurl . '</a>';
?>
  </body>
</html>

Acum, când va accesa pagina trilulilu.html şi va introduce adresa de Trilulilu după care va apăsa butonul Submit, utilizatorul va fi trimis pe pagina get.php care îi va afişa titlul melodiei şi un link către adresa stream-ului. Din păcate, însă, acest link se pare că nu e accesibil direct din browser aşa că va fi nevoie să salvăm întâi fişierul pe server şi apoi să-i oferim utilizatorului un link către copia locală (ori să îl instruim să folosească un download manager, cum este wget).

Ceea ce este prezentat în acest articol este un caz simplu iar codul a fost făcut în aşa fel încât să fie cât mai minimalistic. Cine va dori să lucreze "profi" va include şi ceva design plus câteva verificări de securitate în get.php. Ideea este că, folosind librăria Pymaxe pentru PHP, doar din câteva linii putem să obţinem un link de download pentru un stream de YouTube sau Trilulilu (şi altele, în funcţie de plugin-urile disponibile).

P.S. O versiune web a Pymaxe este disponibilă de ceva timp la http://stud.usv.ro/~dunitan/ (Desktop -> Pymaxe)

Megaupload.com a fost închis

2012-01-19T23:49:00.000+02:00

Unul din cele mai mari site-uri de file sharing a fost închis astăzi de către procurorii federali din Statele Unite, fondatorii acestuia fiind acuzaţi de piraterie şi încălcarea drepturilor de autor. Deţinătorii de drepturi de autor spun că Megaupload le-ar fi adus pagube de peste 500 de milioane USD.

Conform Departamentului de Justiţie din Virginia, SUA, Kim Doctom şi alte trei persoane au fost arestate astăzi în Noua Zeelandă la cererea oficialităţilor din Statele Unite. Cu toate că MegaUpload era unul din raiurile piraţilor cibernetici, acesta s-a bucurat de susţinerea unor artişti precum Alicia Keys sau Kanye West. Site-ul permitea utilizatorilor să descarce filme, jocuri, muzică şi alte fişiere gratuit, câştigând bani din diverse abonamente oferite celor ce doreau viteze mai mari de download sau acces la fişiere premium.

Ca o coincidenţă, hotărârea de închidere a site-ului vine la o zi după ce în cadrul acestuia fusese postat un mesaj de protest împotriva SOPA, legea care face atâta vâlvă pe internet în ultimele zile.

Surse: Engaged, Techland

Cochetând cu C++ şi gtkmm

2012-01-19T09:36:00.002+02:00

De voie, de nevoie, ieri am fost nevoit să-mi termin proiectul la POO (Programare Orientată pe Obiecte) iar acolo - pentru că asta studiem în acest frumos şi minunat semestru I al anului 2 - a trebuit să lucrez în C++, limbaj de programare de care nu pot să spun neapărat că mi-e drag mai mult decât o durere de măsea.

Proiectul meu a fost un generator CNP (de fapt, de fiecare dată când am vrut să învăţ bazele unui limbaj de programare am portat generatorul meu de CNP-uri pe acesta) care în primă instanţă nu a fost prea dificil de creeat, partea cu generarea şi informaţiile despre CNP-uri luându-mi în jur de 4 - 6 ore (ţineţi seama că cu C++ nu cochetez decât pe la facultate - acasă sunt străin de acest limbaj de programare). Partea cu adevărat dificilă a venit când am vrut să îi pun la punct o interfaţă grafică folosind gtkmm. Funcţii care se apelează diferit pe C++ faţă de Python, joaca de-a "uite pointeru', nu e pointeru'", Glib::ustring-uri - oh my, ce bătaie de cap.

Şi nu mai puţină bătaie de cap mi-a dat compilarea aplicaţiei pe Windows. Gosh, reuşisem să fac năpârca de aplicaţie să se compileze pe Windows, dar la următoarea încercare compilatorul n-a mai vrut în ruptul capului să se ocupe de sursele mele. Mi-a luat cam trei ore nocturne să rezolv şi acest mic impediment.

Acum totul e gata - am o versiune a aplicaţiei pe Windows şi una pe Linux. Mă gândesc să fac o versiune doar pentru consolă dar mi-e că o să dureze mai mult decât mă aştept şi n-o să mai apuc să scriu documentaţia (termenul-limită e mâine - yay!). O împart aici, cu voi, dar pentru început fără surse (deşi aplicaţia o voi publica sub GPL, ca de obicei) deoarece doar ochii profesorului de POO trebuie să fie primii care să vadă codul sursei al aplicaţiei (eu programez cu ochii închişi, deci nu am văzut codul sursă :P).

Ţineţi cont că, spre deosebire de versiunea PHP, această versiune nu generează CNP-uri aferente unor persoane ce au între 14 şi 24 de ani, ci chiar generează CNP-uri ale unor persoane moarte de mult! Dacă vreţi CNP-uri pentru Orange Young folosiţi funcţia de generare personalizată.

Versiunea pentru Linux | Versiunea pentru Windows
SURSE
(librăriile GTK+ pentru Windows sunt incluse în arhivă)

TV-MAXE: Suport pentru GStreamer

2012-01-14T03:00:00.002+02:00

După ore întregi de citit documentaţie, după ore întregi de scris şi rescris linii de cod, în sfârşit s-a întâmplat: TV-MAXE are acum backend pentru GStreamer. Cei cărora le place să trăiască pe muchie de cuţit şi nu se tem de nişte cod proaspăt precum o pâine caldă pot descărca din SVN "ultimul răcnet" în varianta TV-MAXE:

svn checkout http://tv-maxe.googlecode.com/svn/trunk/ tv-maxe-read-only

Şi, ca de final, un screenshot:

TV-MAXE: drumul către 0.7

2012-01-11T19:47:00.001+02:00

După cum am mai spus în trecut, prima jumătate a lui 2012 va fi dedicată TV-MAXE-ului. Iar - ca să pregătesc lumea pentru noutăţile cu care va veni versiunea 0.7 - fac aici un mic rezumat al funcţiilor implementate deja (astăzi mi-am dedicat toată ziua acestui proiect) şi care vor fi implementate în viitorul apropiat:

Control la distanţă prin HTTP - Ai un telefon cu internet şi browser web? Poţi să îl foloseşti acum pe post de telecomandă. La ora scrierii acestor rânduri singurul lucru care se poate face e să schimbi canalele TV dar urmează să implementez şi controlul sunetului şi al imaginii (contrast, luminozitate, etc.). Această funcţie a fost implementată ca urmare a includerii TV-MAXE în cadrul unui proiect de la facultate.
Suport pentru parametri în rtmp:// - acest lucru va permite includerea unui număr mai mare de canale TV în TV-MAXE. Deşi încă nu este complet implementată, această chestie mi-a mâncat astăzi toată ziua deoarece a trebuit să fac modificări în "adâncime" la partea de conectare şi redare a stream-urilor video.
Erori care se închid automat - stai în pat, te uiţi la TV pe TV-MAXE dar... ooops, SopCast se închide şi apare o eroare. De acum nu va mai fi nevoie să te ridici din pat ca să închizi fereastra de dialog, ci va fi suficient să aştepţi câteva secunde până se va închide automat.
Posibilitate de sortare a listelor de canale - dacă lista de canale ţi se pare prea aglomerată, acum vei putea să sortezi canalele în funcţie de lista din care provin.
Suport pentru piste audio multiple - cică ar fi unele canale care sunt transmise pe internet împreună cu mai multe piste audio... TV-MAXE ar trebui să permită utilizatorului să selecteze acea pistă audio, aşa că voi încerca să implementez cât de curând acest lucru.
Suport pentru GStreamer - am mai încercat şi nu mi-a reuşit. Poate de data asta voi avea mai mult noroc

Într-o altă ordine de idei o nouă versiune de TV-MAXE va veni, probabil, cel mai devreme în cursul lunii februarie. Sunt multe chestii de implementat şi schimbat (printre care şi formatul listei) iar timpul meu nu este chiar atât de nelimitat pe cât mi-aş dori (btw, vine sesiunea). Până atunci puteţi descărca ultimele versiuni ale aplicaţiei din SVN.

Pymaxe 0.50

2011-12-17T10:11:00.002+02:00

Pymaxe 0.50 a fost lansat la apă. Cu o nouă interfaţă şi noi funcţii, scopul principal al acestei noi versiuni este stabilitatea (capitol la care Pymaxe suferea mai ales pe Windows). Installer pentru Windows şi pachete pentru diverse distribuţii Linux găsiţi la pymaxe.com, secţiunea "Downloads".

Changelog:

interfaţă reproiectată, mult mai intuitivă
posibilitate de descărcare a albumelor
posibilitate de a salva coperţile albumelor în tag-urile MP3

Pymaxe v0.50 alpha1

2011-12-14T01:44:00.000+02:00

Sunt încântat, deşi am venit cu o oarecare întârziere, să vă fac cunoştinţă cu noul Pymaxe 0.50. Trecem peste introduceri şi vă spun doar să aveţi grijă cu el deoarece e încă în faşă (şi în stadiu alpha de dezvoltare) şi să anunţaţi orice disfuncţionalităţi aici, în comentarii, sau la nitanovidiu 'at' gmail.com.

Download:

Versiune Windows: rulaţi installer-ul, apoi executaţi Pymaxe şi aşteptaţi să se configureze şi să pornească.
Versiune Linux: dezarhivaţi şi executaţi run.sh din arhivă. Sau, mai automatizat, executaţi următoarea comandă în terminal: wget http://www.pymaxe.com/files/alpha/pymaxe.tar.gz && tar -xvf pymaxe.tar.gz && cd pymaxe && ./run.sh

Sper să meargă totul bine la toată lumea; nu prea am avut decât 3 calculatoare pe care să testez aplicaţia. Nu uitaţi de feedback! Mulţumesc

Trilulilu, probleme cu Sony?

2011-12-12T02:08:00.001+02:00

Well, se pare că Trilulilu ar fi avut o dispută cu Sony Music Entertainment în urma căreia ar fi fost forţat să oprească accesul la melodiile ce aparţin acestei case de discuri. Ce e ciudat însă e că Trilulilu nu a şters fişierele aflate sub incidenţa drepturilor de autor ale Sony Music Entertainment, ci doar a oprit afişarea player-ului audio atunci când utilizatorul accesează o melodie-problemă. Ba mai mult, fişierele sunt încă accesibile prin player-ul embedded oferit de Trilulilu, o scăpare probabil mai mult sau mai puţin intenţionată a celor de la Trilulilu.

Iar, dacă tot avem această mică portiţă, am modificat puţin plugin-ul de la Trilulilu pentru a profita de aceasta. Aşa se face că Pymaxe poate acum descărca şi salva melodii aparent inaccesibile de pe Trilulilu:

"The next" Pymaxe deja ştie să facă acest lucru, iar utilizatorii versiunei curent de Pymaxe vor primi un update pentru plugin-ul Trilulilu în următoarele minute.

Pymaxe şi ffmpeg

2011-12-10T04:05:00.001+02:00

Începând din această seară, Pymaxe 0.50 ştie de conversie video şi audio (un feature deja existent în versiunile de până acum). Cu aceasta dezvoltarea noii versiuni se încheie, aplicaţia fiind gata în proporţie de 98% (partea cu conversia încă nu am testat-o pe Windows). Sper ca luni sau marţi să lansez primele alpha-uri, urmând ca până la sfârşitul săptămânii să dau drumul măcar unei versiuni beta (dar ţintesc către o versiune finală). Încă vreau să redenumesc aplicaţia (Pymaxe cam are un renume prost din cauza crash-urilor atât de dese) şi să adaug măcar încă un plugin de descărcare de clipuri (probabil de pe Vimeo), dar lansarea noii versiuni nu depinde de aceste lucruri.

Staţi pe aproape pentru alte noutăţi privind aplicaţia de descărcat muzică şi videoclipuri de pe internet.

Pymaxe şi Windows

2011-12-09T13:26:00.001+02:00

Pentru a dezvolta Pymaxe folosesc exclusiv Linux, folosind Windows doar pentru mici ajustări specifice acestei platforme şi pentru a construi installer-ul. De când lucrez la noua versiune a Pymaxe nu am pornit aplicaţia în Windows decât o dată, pentru a verifica modul de extragere al unor informaţii din regiştri.

Ei bine, acum 5 minute am zis să încerc iar să rulez Pymaxe în Windows ca să văd dacă încă mai funcţionează după grămada de linii de cod adăugată şi dacă nu sunt probleme cu Python 2.7 pe acest sistem de operare. Din câte am testat până acum, Pymaxe funcţionează IMPECABIL în Windows, fără a se bloca la excepţii (cum se întâmplă cu versiunile de până acum) şi fără să crape. Şi, ca dovadă:

Ironia desktop-urilor pe Linux

2011-12-09T11:23:00.001+02:00

Well, sunt utilizator KDE cam de prin lunile aprilie-mai ale acestui an. Acum două săptămâni am trecut pe XFCE (combinat cu Caja din Mate - Thunar e unul din cele mai jalnice managere de fişiere cu care am avut de-a face), însă azi-noapte m-am întors la KDE, care între timp ajunsese la versiunea 4.7.4. În acest timp am cochetat puţin şi cu gnome-shell, pentru a testa MGSE, setul de extensii puse la dispoziţie de către echipa Linux Mint pentru a oferi o experienţă mai "clasică" în noul Gnome 3. La revenirea mea pe KDE au contribuit mai mulţi factori, dintre care pe cei mai semnificativi îi voi trata în rândurile următoare.

Aplicaţiile arată asemănător, indiferent că sunt scrise
folosind GTK2 (stânga-jos), GTK3 (dreapta-jos)
sau Qt (sus)

Omogenitatea mediului desktop a fost poate cel mai hotărâtor factor care m-a adus înapoi la KDE. Cu toate că nu am avut probleme cu colaborarea dintre Caja (ex-Nautilus 2) şi XFCE, ceva în mine nu îmi dădea pace când ştiam că ceea ce văd pe desktop e o corcitură dintre XFCE şi Mate. Pe deasupra multe din aplicaţiile pe care le aveam instalate proveneau din Mate, asta ori pentru că XFCE nu oferea alternative mai bune ori pentru că nu oferea deloc vreo alternativă. Trecerea de la GTK2 la GTK3 adânceşte şi mai mult această criză a omogenităţii. Cu greu am găsit o temă pentru GTK3 care să se asemene cât de cât cu Clearlooks-ul de care sunt atât de ataşat, iar acea temă s-a dovedit a fi destul de buggy (texte centrate prost, nepotrivire de culori). Pe KDE folosesc Oxygen iar pentru aplicaţiile GTK am instalat oxygen-gtk care este disponibil atât pentru GTK2 cât şi pentru GTK3, făcând ca toate aplicaţiile, indiferent că sunt scrise pe Qt sau GTK, să arate asemănător.
Pe deasupra totul în KDE pare că se leagă. Dolphin e uimitor, mai ales când lucrezi cu el pe FTP-uri. Dar lucrurile merg şi mai departe, aplicaţiile KDE fiind capabile să lucreze direct cu fişiere aflate pe servere FTP (dar acest lucru cred că e valabil şi în Gnome, cu gvfs). Gwenview e un manager de imagini de nota 10 iar KTorrent ştie să îţi închidă PC-ul când a terminat de descărcat toate .torrent-ele pe care le avea în coadă. Asta se numeşte omogenitate atunci când vorbeşti de un mediu desktop.

Dolphin cu suport pentru Dropbox

Suportul şi extensibilitate sunt iar factori importanţi care contează mult când vine vorba de a-mi alege o distribuţie sau un mediu desktop. De când cu Unity şi Gnome-Shell, în comunităţile de utilizatori ce foloseau Gnome2 s-a produs o oarecare "desaturare" (nu găsesc acum un cuvânt mai potrivit pentru asta). Unii au rămas adepţi ai Gnome-Shell-ului, alţii urmează calea construită de Canonical cu al lor Unity, alţii au trecut pe XFCE. KDE, în schimb, începe să-şi recupereze utilizatorii pierduţi odată cu trecerea la versiunea a 4-a, iar aici propria mea persoană e cel mai la îndemână exemplu pe care îl pot oferi. Lucrurile încep să se mişte repede pe KDE, releasurile curg, bugurile se fixează iar site-urile încep să se umple de câte progrămele care fac viaţa mai bună KDE-istului din tine. De exemplu, Dolphin are acum suport pentru Dropbox, Pidgin se integrează din ce în ce mai bine cu KDE şi Plasma iar Chromium (versiunea din dev-channel) poate acum să folosească dialogurile KDE-ului pentru a deschide sau salva fişiere. În XFCE îmi lipsea, de exemplu, un meniu mai complex cu facilităţi de căutare. Nu am găsit nicio extensie pentru asta, singura soluţie fiind să "emulez" meniul de la Linux Mint folosind xfapplet. Dar Gnome2 nu mai este în repo-uri, aşa că tot procesul privind compilarea şi configurarea meniului a fost unul extrem de dureros, deşi rezultatele au fost satisfăcătoare.

Gradul de configurare ocupă din nou un loc important la alegerea unui sistem de operare, distribuţii sau mediu desktop. La acest capitol KDE stă excelent. "Control panel"-ul acestuia colcăie de o puzderie de checkbox-uri, radio buttons şi butoane cu ajutorul cărora poţi "regla" în amănunt cam tot ce mişcă prin acest mediu desktop. Şi,dacă tot vorbeam mai sus de omogenitate, toate aceste lucruri se află adunate la un loc, se comportă asemănător şi sunt foarte intuitive, deşi uneori produc senzaţia de aglomerare şi devin intimidante. Ca şi în cazul aplicaţiilor din Gnome, în KDE meniul care te duce la setările unei aplicaţii se găsesc, de obicei, în acelaşi loc indiferent de aplicaţia pe care o foloseşti (dacă aceasta este una construită pe librăriile KDE). Pe deasupra cam la orice aplicaţie din KDE se pot configura (şi răs-configura) toolbar-urile, partea faină fiind că aceste setări "salvându-se" pentru fiecare aplicaţie în parte (aşa că dacă alegi ca la o aplicaţie să fie afişate iconurile împreună cu textul în toolbar, celelalte aplicaţii nu vor prelua acest comportament).

Puteţi configura în detaliu fiecare aspect
al mediului desktop; aici: modificare
comportamentului managerului de ferestre

Feeling-ul pe care îl oferă un desktop e, de asemenea, decisiv. Gnome-Shell, Unity şi chiar întreg GTK3-ul pare a fi gândit pentru utilizarea pe tablete. Bitch, please! Când 90% din instalările de Gnome-Shell sau Unity se duc pe dispozitive non-touch-screen, de ce tu proiectezi o interfaţă care e gândită pentru utilizarea cu degetul? Lăsând Android-ul la o parte, nu cred că Linux va deveni vreodată mainstream pe dispozitive mobile, cu atât mai puţin Gnome, Unity sau KDE. X-ul e prea bloated şi măcinat de moştenirile din anii '90, suportul pentru Wayland e încă redus iar atâta vreme cât tu oferi un GUI ce se împarte între touch-screen-uri şi lucrul cu mouse-ul vei avea doar de pierdut pe ambele fronturi, indiferent că te numeşti Gnome sau Canonical.

Acum una din întrebările care ar putea să apară e "de ce nu treci pe Mate?". Da, la ora actuală Mate pare cea mai atractivă alternativă când vine vorba de medii desktop. Dar când 90% din extensiile din repo-ul distribuţiei pe care o foloseşti depind de librăriile Gnome (chiar şi versiunea a 2-a) iar suportul pentru acest mediu desktop e aproape zero... nu prea îmi vine a mă băga în acest "vârtej". KDE vine undeva pe locul doi la preferinţe (btw, prefer mediile GTK, deci faptul că am ales KDE e un paradox), dar asta mai mult din cauza bugurilor de care este măcinat şi care supravieţuiesc de la release la release. Aştept însă cu nerăbdare versiunea 4.8 în speranţa că lucrurile vor sta ceva mai bine iar KDE va deveni împlinirea tuturor dorinţelor utilizatorilor de desktop-uri "clasice".

Pymaxe descarcă albume

2011-12-07T20:18:00.001+02:00

După cum scriam ieri, lucrez la un nou feature în Pymaxe care va oferi posibilitatea de a descărca albume întregi de muzică din câteva clicuri. Ei bine, lucram deoarece tocmai am finalizat această nouă funcţionalitate aşa că la ora actuală Pymaxe poate să descarce albume întregi de muzică. Procedeul folosit este următorul:

La fiecare căutare iniţiată de utilizator Pymaxe caută, folosind Last.fm, albume care se potrivesc cu textul căutat de utilizator sau care conţin melodii căutate de utilizator.
Dacă utilizatorul decide să descarce un album, Pymaxe va prelua lista de melodii din respectivul album şi va căuta fiecare melodie în parte pe motoarele de căutare de care dispune.
La pornirea download-ului, melodiile sunt adăugate în coada de descărcare şi - logic - descărcate în folder-ul specificat de utilizator.

Momentan încă mai sunt mici probleme dar - hey - abia dacă au trecut câteva minute de când am terminat de lucrat la acest lucru. Şi acum două screenshot-uri care prezintă noul feature în acţiune:

Hello world!

2011-12-06T19:31:00.001+02:00

N-am mai scris nimic pe aici, aşa că probabil lumea se întreabă ce mai fac şi, mai ales, ce mai fac proiectele mele. Well, I got some flash news for you.

Am început să refac Pymaxe (aproape) de la zero. Apoi am pierdut sursele, apoi a venit vacanţa, apoi am început să rescriu (din nou) Pymaxe de la zero. Acum sunt într-un stadiu destul de avansat - mai am de făcut doar partea de conversie video şi descărcarea de albume (o idee de ultim moment dar care ia ceva mai mult timp de implementat decât am crezut). Pe lângă un aspect cu totul nou (şi o posibilă redenumire), noul Pymaxe ar trebui să fie ceva mai stabil şi să se blocheze mai rar (mai ales pe Windows, unde erau destule probleme).

La TV-MAXE nu am mai lucrat deloc. Momentan sunt prea ocupat cu Pymaxe şi cu tot felul de mărunţişuri, dar imediat după lansarea acesteia din urmă, toată concentrarea mea se va duce pe TV-MAXE.

În rest nimic nou pe frontul de vest. Mă gândesc să încep ceva nou, ceva care să calce pe urmele lui Pymaxe şi ale lui TV-MAXE, însă ideile vin cam greu perioada asta. Poate voi deschide un site cu tematică Linux - mai ales că în timpul verii mă apucase o nostalgie gravă după MyL.ro.

Ca să mai umplu spaţiul pe aici voi încerca să "jurnalizez" progresul pe care îl fac cu Pymaxe, aşa că dacă sunteţi interesaţi de această aplicaţie puteţi să aruncaţi din când în când câte un ochi pe aici.

Când moare tracker-ul celor de la ThePirateBay...

2011-06-07T12:47:00.000+03:00

... folosiţi unul din următoarele trackere alternative:

udp://tracker.openbittorrent.kg:2710/announce
http://tracker.openbittorrent.kg:2710/announce
http://tracker.publicbt.com:80/announce
udp://tracker.publicbt.com:80/announce
http://tracker.openbittorrent.com:80/announce
udp://tracker.openbittorrent.com:80/announce

Sursa

Miturile din jurul Linux: realitate sau minciună?

2011-06-02T15:32:00.000+03:00

Mulţi au fost cei care au scris despre miturile ce orbitează în jurul curentului Linux şi mulţi au încercat să le demonteze. Deşi majoritatea miturilor ce privesc acest sistem de operare sunt - ei bine - doar mituri, există totuşi un strop de adevăr în fiecare din acesta. Şi, pentru că acest articol mi-a dat inspiraţia de a scrie ceea ce tocmai citiţi, voi lua cele 9 mituri prezentate acolo şi voi încerca să văd dacă acestea au vreo bază în realitate.
1. Linux este mult mai sigur deoarece are un număr mai mic de utilizatori
În primul rând motivul pentru care Linux este mai sigur se datorează politicii de securitate mai drastice pe care o implementează acest sistem de operare. Fiecare utilizator din sistem, cu excepţia root-ului, are drepturi limitate în sistem aşa că zonele sensibile din sistemul de operare nu pot fi compromise cu prea mare uşurinţă de către un utilizator normal. Desigur, pe lângă acest lucru mai contribuie şi alţi factori la securitatea sistemului de operare Linux: faptul că e open-source iar găurile de securitate pot fi descoperite şi reparate mai rapid, diversitatea distribuţiilor Linux, etc. Totuşi - revenind la subiectul mitului - nu se poate spune neapărat că Linux nu e atractiv crackerilor din cauza numărului mic de utilizatori. Ţineţi cont că Linux stă la baza atâtor servere, servere în a căror baze de date se pot afla datele sensibile a milioane de utilizatori (cum ar fi numere de cărţi de credit) deci e mai profitabil să obţii date de pe un astfel de server decât date din calculatorul utilizatorilor individuali.
Sămânţa de adevăr: ei bine, numărul mic de utilizatori casnici are totuşi o relevanţă asupra numărului redus de malware pe acest sistem de operare. Deşi e mai dificil să infectezi un sistem Linux, programe de tip rogue sau troieni care să fure date din /home-ul utilizatorului nu au neapărat nevoie de drepturi speciale de execuţie pentru a-şi face treaba. Pe deasupra nu e mare lucru să faci un .deb (de exemplu) care să conţină un program maliţios, mai ales că utilizatorii s-au obişnuit deja să descarce astfel de pachete de pe diverse site-uri, având în vedere că repository-urile distribuţiilor nu reuşesc să includă în acestea absolut tot software-ul disponibil. Apoi au mai fost accidente de genul Unreal IRC când prin codurile sursă ale aplicaţiilor au fost scăpaţi troieni sau diverse secvenţe de cod maliţioase. MacOS deja suferă de astfel de probleme - probabil faptul că în Linux încă nu întâlnim astfel de malware se datorează, totuşi, numărului mic de utilizatori ai acestui sistem de operare.

2. Instalarea de aplicaţii pe Linux este dificilă

În Ubuntu instalarea de programe
se face doar din câteva click-uri

Acest lucru, după cum scrie şi în articolul de mai sus, nu mai este de actualitate de ceva timp. Acum aplicaţii în Linux se pot instala doar din câteva click-uri sau câteva caractere, pentru utilizatorii mai tehnici. Se poate spune că instalarea de aplicaţii în Linux - mai ales în distribuţii precum Ubuntu - se face chiar mai uşor decât în Windows. Cea mai dificilă parte este să cunoşti numele programului - deşi nici acest lucru nu mai este necesar de când cu apariţia AppStore-urilor.
Sămânţa de adevăr: ei bine, treaba se împute când programul pe care vrei să îl instalezi nu există în repo-urile distribuţiei tale şi nici nu este disponibil un pachet pentru aceasta. În situaţia dată cel mai adesea va fi nevoie să procedezi la compilarea surselor, dacă aplicaţia este open-source. Deşi cel mai adesea compilările se fac după un tipar, nu tot timpul e uşor să compilezi o aplicaţie, mai ales când întâmpini o eroare pe parcursul compilării. Pe lângă acest lucru se mai adaugă şi configurarea aplicaţiei, care de multe ori dă bătaie de cap şi utilizatorilor avansaţi. De exemplu acum două săptămâni am pierdut cam 4 ore încercând să configurez lirc-ul să funcţioneze cu telecomanda TV-Tunner-ului meu. Asta ca să nu mai zic de TV-Tunner pe care, de când folosesc Linux, doar o singură dată am reuşit să-l fac să funcţioneze cum ar trebui.

3. Linux e dificil de instalat

Chakra oferă unul din cele mai
frumoase installere grafice

Aici totul depinde de la distribuţie la distribuţie. Desigur, instalarea oricărui sistem de operare cere un set minim de cunoştinţe tehnice, fie că acest sistem este Windows, MacOS sau Linux. În cazul acestuia din urmă instalarea unei distribuţii poate fi de la "floare la ureche" până la "smulge-ţi părul din cap". De exemplu, Ubuntu este relativ simplu de instalat în timp ce distribuţii gen Slackware necesită ceva cunoştinţe despre Linux pentru a putea fi instalat cu succes.
Sămânţa de adevăr: după cum spuneam, totul depinde de la distribuţie la distribuţie. Probabil că acest mit îşi are originea în vremurile ceva mai îndepărtate ale istoriei Linux-ului când instalarea acestuia se făcea cel mai adesea în mod text şi putea fi destul de incomodă. Cu toate acestea majoritatea distribuţiilor Linux vor detecta cu succes cam tot ce zace prin unitatea centrală, începând de la butonul de pornire până la placa DVB-T, ceea ce face ca mitul instalărilor dificile să se clatine puternic.

4. Interfaţa Linux-ului este urâtă şi neatrăgătoare
Nimic mai adevărat. Asta pentru că interfaţa "principală" a unui sistem Linux este consola care, cel puţin pentru începători, este "urâtă şi neatrăgătoare". Totuşi există zeci de managere desktop şi managere de ferestre sau, mai pe româneşte, zeci de "interfeţe grafice" care oferă o experienţă mai apropiată sau mai diferită de ceea ce oferă celelalte sisteme de operare. E o adevărată blasfemie să spui despre un sistem de operare ce dispune de un mediu grafic cum e KDE că ar avea o interfaţă neplăcută ochiului. Fie că e vorba de KDE, Gnome sau alte managere desktop, Linux poate fi personalizat şi poate avea mai mult eye-candy decât Windows sau MacOS la un loc. Balanţa înclină, de asemenea, în favoarea Linux atunci când luăm în calcul proiecte precum Compiz, cel care aduce un "boost" de aspect acestui sistem de operare.

Deşi nu are o interfaţă plăcută ochiului,
FontForge îşi face treaba ca la carte

Sămânţa de adevăr: mai sunt cazuri când interfeţele de Linux pot arăta neatrăgător. Acest lucru se întâmplă mai ales la mediile desktop sau managerele de ferestre a căror scop îl constituie viteza şi consumul mic de resurse. De asemenea aplicaţiile vechi au, uneori, o interfaţă lipsită de aspectul frumos al aplicaţiilor moderne. Probabil acest mit are legătură cu cel care spune că Linux nu dispune de interfaţă grafică, utilizarea acestuia făcându-se doar din linie de comandă.

5. Pe Linux nu sunt jocuri
Pe Linux SUNT jocuri, cu toate că numărul acestora este foarte mic. Probabil că acest mit este exagerat în mod intenţionat, în felul ăsta nemairămânând loc pentru excepţii. Apoi, pe lângă jocurile pentru Linux se mai adaugă şi cele ce funcţionează prin Wine, un mediu de emulare ce permite execuţia unor programe Windows pe diverse sisteme de operare. De exemplu înainte să scriu acest articol tocmai ce mă plictisisem de jucat GTA SA-MP, unde altundeva dacă nu în Linux. Asta cu toate că jocul respectiv este disponibil doar pe Windows.
Sămânţa de adevăr: greşeala e că acest mit este formulat incorect. Într-adevăr, numărul de jocuri disponibile pe Linux este infim faţă de cel disponibil pe Windows. Niciodată nu aş recomanda Linux vreunul împătimit al jocurilor pe calculator, indiferent de cât de mult aş aprecia eu acest sistem de operare. Fiecare OS are până la urmă atu-urile lui, însă jocurile nu sunt un atu pe Linux, iar acest lucru se pare că nu se va rezolva chiar curând. Poate că interesul crescând al companiilor privind acest sistem de operare va schimba totuşi acest aspect, însă mă îndoiesc că Linux va deveni vreodată o platformă care să se bucure vreodată de aceeaşi atenţie aşa cum se bucură Windows atunci când vine vorba de gaming.

6. Linux nu vine preinstalat, aşa cum e cazul Windows
E prima dată când aud de mitul ăsta şi - sincer - nu înţeleg ce relevanţă ar avea. Oricum majoritatea persoanelor cred că ştiu că acest mit este unul fals, mai ales de când magazine precum Altex afişau desktop-uri Linux pe monitoarele puse la vânzare. De fapt nu m-aş mira ca numărul de sisteme vândute cu Linux preinstalat să fie mai mare decât cele vândute cu Windows, asta deoarece cel puţin în România omul preferă mai degrabă să dea cu 200 lei mai puţin şi să cumpere un sistem ce are Linux preinstalat, pe care îl va rade mai apoi de pe HDD şi va instala o copie piratată a sistemului de operare produs de Microsoft. Totuşi în magazinele mici calculatoarele se vând direct cu Windows piratat, deci această presupunere pică rapid.
Sămânţa de adevăr: habar n-am unde e. Nici măcar nu îmi pot imagina cum a pornit mitul ăsta. Deci, cu părere de rău că nu pot să aduc şi argumente care să îl susţină, mitul ăsta e în totalitate "busted".

7. Nu există suport pentru Linux
Aici articolul se referă la suportul tehnic. Canonical, cei ce supervizează dezvoltarea sistemului de operare Ubuntu, îşi câştigă pâinea în principal din suportul oferit pentru această distribuţie. Iar la fel este şi cazul altor distribuitori care oferă software-ul în sine gratuit, în timp ce veniturile provin din suportul pentru acesta. De fapt, judecând după cum merg lucrurile în ziua de azi, vremurile în care banii se obţin din vinderea directă a produsul software tind să apună. Producătorii încep să înţeleagă că, atâta timp cât vor vinde software-ul pe care îl creează, acesta va fi piratat, aşa că tot ei ies în pierdere. Cel mai elocvent caz aici este Google, care oferă utilizatorilor zeci de servicii "de lux" fără a cere bani în schimbul acestora, banii provenind din suportul oferit pentru aceste servicii, din reclame şi din parteneriatele încheiate cu diverse companii. La fel este şi cazul distribuitorilor Linux care înţeleg că, decât să ceară bani pe distribuţia lor, e mai bine să o ofere gratuit şi să câştige bani din suportul oferit pe acestea.
Sămânţa de adevăr: Pentru majoritatea distribuţiilor nu există suport oficial tocmai din cauză că nu există vreo companie care să stea în spatele acestora. Nici pentru Linux în sine nu există suport, iar aici mă refer la o entitate - companie sau persoană - care să fie obligată să ofere acest tip de serviciu. Deci mitul este adevărat dacă priveşti lucrurile din privinţa suportului oficial, dar tototadă este fals deoarece atunci când doreşti suport ai la dispoziţie sute de forumuri şi canale de IRC în care sigur vei găsi entuziaşti care să te ajute să îţi rezolvi problemele de linuxist.

8. Nu există suport hardware pentru Linux
Ce e adevărat, e adevărat: puţini producători hardware oferă suport pentru acest sistem de operare. Cea mai mare parte a driverelor din kernel-ul Linux sunt scrise de persoane ce nu au legături cu companiile ce au produs acel dispozitiv hardware, iar uneori aceste drivere sunt creeate fără a avea măcar la bază specificaţiile necesare oferite de către producători. Totuşi acest lucru tinde să se schimbe şi nu doar o singură dată am avut surpriza să văd câte un pinguin pe cutia unei plăci audio sau de reţea. De vreme ce Linux este într-o creştere continuă producătorii ce se vor încăpăţâna să nu ofere suport pentru acest OS sau să ofere suport "de mântuială" vor avea doar de pierdut. Personal dacă ar fi ca mâine să achiziţionez o placă video aş alege una produsă de nVidia, tocmai pentru suportul (aproape) excelent pe care această companie îl oferă când vine vorba de Linux. Uite-aşa ATI (AMD), de exemplu, a pierdut un potenţial cumpărător. Şi nu sunt singurul care gândeşte aşa.
Sămânţa de adevăr: e destul de evidentă, după cum am scris în rândurile de mai sus. Producătorii hardware nu se prea îngrămădesc să ofere suport pe Linux, mulţi lăsându-ţi doar un gust acru şi clasicul "we don't offer support for this operating system". Cu toate acestea nu se poate spune "nu există _deloc_ suport hardware pentru Linux" atâta timp cât în magazine (chiar şi în România) se găsesc dispozitive pe a căror cutii se găseşte scris şi cuvântul "Linux".

9. Nu există programe office, sau nu există programe deloc pentru Linux
Pentru Linux există două mari suite office: LibreOffice şi KOffice (Calligra, mai nou). Pe lângă acestea se mai pot adăuga Oracle Open Office, SoftMaker Office precum şi alte proiecte ce nu formează suite office cum ar fi Abiword, Gnumeric şi altele. Destule argumente încât acest mit să pice, nu? Apoi faptul că numele mari de programe din Windows nu se regăsesc şi în Linux nu înseamnă că nu există alternative. Cam orice domeniu din Windows este acoperit astăzi şi în Linux, începând de la simple editoare de text până la aplicaţii de editare video. Pe deasupra unele programe cunoscute din Windows se regăsesc, de asemena, în Linux: Nero, VLC, Firefox, Google Chrome şi altele. Fără un mediu software puternic Linux nu ar fi ajuns unde a ajuns astăzi, aşa că acest mit nu are relevanţă, oricum ai învârti-o.
Sămânţa de adevăr: proabil la originea acestui mit a stat cineva care nu s-a obosit prea mult să "sape" în ecosistemul programelor pentru Linux, ori a fost rezultatul generalizărilor gen "nu există MS Word pentru Linux". Nici aici nu pot să aduc un argument care să susţină acest mit, poate doar atunci când vine vorba de aplicaţii profesionale, unde e posibil să nu existe deloc alternative pe sistemul de operare open-source.

Bonus: Linux este doar pentru experţi
Mai ales în ultimii ani acest lucru nu mai este valabil. Distribuţii precum Ubuntu sau Fedora au simplificat cu mult utilizarea unui sistem Linux. Începând de la instalare şi până la lucrul de zi cu zi, Linux devine pe zi ce trece tot mai prietenos cu utilizatorul. Sisteme ce se configurează automat, update-uri uşor de manevrat - toate aceste lucruri au ajutat la simplificarea utilizării Linux. Desigur Linux poate fi şi complicat de utilizat, însă e bine de ştiut că acest lucru nu este un adevăr general valabil.
Sămânţa de adevăr: dacă e să iau o distribuţie precum Ubuntu, aş spune: e o distribuţie doar pentru începători şi pentru utilizatorii avansaţi. Pentru că, dacă eşti un utilizator care ştie mai mult decât să instaleze Firefox dar mai puţin decât editarea unui fişier de configurare, ai pus-o. Din anii în care am folosit Linux am ajuns la concluzia că, dacă vrei să te înţelegi cu acest sistem de operare, trebuie ori să fii pe lângă, ori să ştii ce faci. Nu există nivel intermediar - Ubuntu, de exemplu, e uşor de utilizat atâta timp cât nu ai vreo imprimantă sau modem care să se încăpăţâneze să funcţioneze. Configurarea unui TV-tuner care nu funcţionează by default, de exemplu, nu se face prin interfeţe grafice intuitive ci editând fişiere de configurare şi modificând diverşi parametri. De asta acest mit se aplică, dar într-o formă uşor modificată: Linux este doar pentru începători sau experţi.

Mic truc pentru a îmbunătăţi performanţa aplicaţiilor în KDE

2011-05-23T12:15:00.001+03:00

KWin a fost şi este managerul meu favorit de ferestre. Spre deosebire de Metacity, managerul de ferestre din Gnome, acesta vine cu câteva opţiuni în plus care să ajute la administrarea mai facilă a ferestrelor. Totuşi acesta suferă de o mare problemă: e un real dezastru când vine vorba de compositing. Pe lângă faptul că e mai instabil şi mai puţin "dotat" decât Compiz, KWin suferă şi de mari probleme de performanţă. La mine - cel puţin - efectul de minimizare al ferestrelor are un framerate oribil în comparaţie cu ce obţineam în Compiz.

Totuşi aceasta nu pare să fie neapărat o problemă a KWin, ci mai mult a Qt. Zilele acestea am găsit pe KDE-Apps.org o aplicaţie a cărei scop este schimbarea sistemului grafic prin care Qt îşi randează interfaţa. La mine implicit era setat pe Default (X11/XRender) însă odată ce am schimbat în "Raster" şi am dat un log-out am putut observa o îmbunătăţire a performanţei KWin-ului.

Din nou, pentru a instala această aplicaţie (care, de fapt, este un modul pentru Systemsettigns) va fi necesar să o compilăm. Descărcăm sursele de pe Kde-Apps.org, le dezarhivăm, facem chdir din consolă în directorul unde se află acestea după care tastăm:

mkdir build && cd build
cmake -DCMAKE_INSTALL_PREFIX=/usr ..
make
su
make install

Din nou, pentru cei mai comozi, un pachet .deb creeat cu checkinstall.

Integrare Dropbox cu Dolphin

2011-05-23T02:32:00.000+03:00

Dacă folosiţi serviciul de stocare online al celor de la Dropbox şi sunteţi utilizatori de KDE, aţi descoperit probabil serviciile ce facilitează integrearea acestui serviciu cu managerul de fişiere Dolphin, cât şi despre kfilexob. Ce nu oferă însă acestea este afişarea statutului fişierelor de pe Dropbox, aşa cum o face Nautilus (prin marcarea acestora cu iconuri specifice). Din fericire un anume Thomas Richard ne-a binecuvântat cu un plugin pentru Dolphin (aflat încă într-un stadiu incipient de dezvoltare) care vine să umple acest gol.
Pentru a instala acest plugin este necesar ca, mai întâi, să descărcăm sursele din git:

git clone git://anongit.kde.org/scratch/trichard/dolphin-box-plugin.git

Apoi vom face chdir în directorul proaspăt creeat după execuţia acestei comenzi:

cd dolphin-box-plugin

Acum urmează partea principală a procedeului de instalare al plugin-ului, mai exact compilarea acestuia. Aceasta se face în modul următor:

mkdir build && cd build
cmake -DCMAKE_INSTALL_PREFIX=/usr ..
make
su
make install

Desigur, aveţi nevoie de headerele KDE pentru a putea compila acest plugin. Pentru activarea acestuia, reporniţi Dolphin, accesaţi meniul Settings -> Configure Dolphin, apoi treceţi la secţiunea Services. Aici bifaţi Dropbox de la categoria Version Control Systems. Reporniţi din nou Dolphin şi de acum ar trebui ca fişierele din folderul Dropbox să fie însoţite de câte un marcaj.

Cei mai comozi (şi utilizatori ai distribuţiilor bazate pe Debian) pot să instaleze un .deb creeat cu checkinstall de aici.

Muon Package Manager

2011-05-20T23:25:00.001+03:00

Deşi obişnuiesc să folosesc apt-get din consolă când vine vorba să instalez vreun program, actualizările ţin să le instalez din programe ce oferă o interfaţă grafică, pentru a avea o privire mai de ansamblu asupra a ceea ce se instalează şi ce nu. Problema e că, trecând pe KDE, m-am lovit de o penurie de managere de pachete pentru Qt, fiind nevoie să folosesc Synaptic. Cotrobăind însă pe KDE-Apps am avut surpriza să dau de Muon, un manager de pachete pentru sistemele Debian şi Ubuntu.

Link-uri către sursele aplicaţiei se găsesc pe pagina proiectului de pe KDE-Apps (vezi link-ul mai sus), iar dacă foloseşti Ubuntu poţi să adaugi acest PPA în lista de surse software. Pentru Debian există, de asemenea, un repository care îţi va permite să instalezi rapid acest program:

deb http://88.153.34.94/repo/ sid main

Ţineţi cont că repository-ul de mai sus este creeat pentru versiunea unstable (sid) a Debian. După ce ai adăugat PPA-ul sau repository-ul, tot ce trebuie să faci este să execuţi:

sudo apt-get install muon muon-installer muon-notifier muon-updater

muon-installer oferă o interfaţă asemănătoare cu cea din Ubuntu Software Center, ideală dacă preferi să instalezi software printr-o metodă simplistă. muon-updater este administratorul de actualizări, adică fix ceea ce căutam eu. Iar - în final - muon face cam acelaşi lucru ca muon-installer, doar că într-o manieră cu mult mai tehnică, ce aduce aminte de Synaptic sau vechiul Adept din KDE 3.

GTK "Editable Menu Accelerators" din KDE

2011-05-19T12:35:00.000+03:00

După cum spuneam mai înainte, am renunţat la Ubuntu în favoarea lui Debian (iar între timp am schimbat LMDE cu aptosid) aşa că sunt nevoit ca unele tweak-uri să le fac manual, de vreme ce nu mă mai pot bucura de configurările ceva mai "user-friendly" cu care vine Ubuntu. Pentru că ţin să-mi notez unele chestii de ţinut minte în caz de reinstalare, voi folosi acest blog pe post de "stickynotes" în speranţa că şi alţii vor găsi utile informaţiile pe care le mai culeg căutând pe Google.

Aşadar, încă un mic truc: în Pidgin aveam setat ca shortcut pentru afişarea sau ascunderea contactelor offline combinaţia de taste Ctrl+H. Nu din cauză că aş fi obişnuit cu Yahoo! Messenger (nu am mai folosit clientul oficial de foarte multă vreme) ci pentru că e o combinaţie de taste intuitivă (Hide). Problema e că Pidgin nu oferă un editor de scurtături iar - şi mai rău - respectiva opţiune nu are nici măcar by default o combinaţie de taste atribuită. Din fericire ne salvează toolkit-ul pe care se bazează Pidgin, adică GTK. Graţie acestuia putem atribui scurtături din combinaţii de taste opţiunilor din meniurile aplicaţiei. Dar să vedem cum se face.

Cu editorul de text favorit deschideţi ~/.gtkrc-2.0. La capătul acestui fişier adăugaţi următoarea linie:

gtk-can-change-accels = 1

Salvaţi fişierul şi (re)porniţi Pidgin. Din meniul Contacte accesaţi submeniul Arată şi plasaţi cursorul mouse-ului deasupra opţiunii Contactele offline. Cât timp mouse-ul este deasupra respectivei opţiuni apăsaţi simultan Ctrl şi H, sau altă tastă sau combinaţie de taste dorită. Desigur, puteţi face acelaşi lucru şi pentru alte opţiuni din meniuri, iar procedura ar trebui să funcţioneze şi la celelalte aplicaţii GTK. Enjoy!

PulseAudio şi LMDE

2011-05-17T02:37:00.002+03:00

Dorind să scap de chinul "reinstalează-ţi distribuţia o dată la 6 luni" dar fiind prea leneş pentru a configura un Arch, am instalat astăzi Linux Mint Debian Edition. La prima vedere între acesta şi Ubuntu 10.10 pe care l-am folosit înainte nu sunt mari diferenţe, acest lucru schimbându-se odată ce "pătrunzi" în inima sistemului.
Nu vreau să vorbesc acum despre impresii, nelămuriri, neplăceri & shit ci doar vreau să împart aici un fix pentru o problemă (care de fapt e un feature) în PulseAudio, chestiune care mi-a dat ceva bătaie de cap. Dacă Totem - de exemplu - îţi sparge boxele atunci când îl dai la maxim, ignorând nivelul volumului setat în indicatorul din systray (Master Volume) vei scăpa de această problemă (sper) executând în consolă:

echo flat-volumes = no|tee -a ~/.pulse/daemon.conf && killall pulseaudio

Apoi reporniţi PulseAudio apăsând pe Alt+F2 şi executând pulseaudio. Eu unul aşa am scăpat de această mică problemă - sper să funcţioneze şi la voi. Baftă!

Motorola V980

2011-05-02T10:31:00.001+03:00

Sursa: cauti.ro

Acum ceva timp mi-am făcut praf joystick-ul de la K810, aşa că până voi avea posibilitatea financiară de a-l repara sunt nevoit să folosesc V980-ul tatălui meu, ca soluţie temporară. Şi, dacă tot mi-a încăput acest telefon pe mână zic să îi fac un review şi să vedem ce poate şi ce nu poate.

Utilizez acest telefon cam de două luni în special pentru a accesa internetul (pentru asta îmi folosesc mie telefoanele, în general), timp îndeajuns încât să îmi fac o părere despre acesta. Dar să trecem rapid în revistă ce capabilităţi are acest telefon. Telefonul este unul cu clăpiţă, are două camere video (una frontală şi una în spatele display-ului), două ecrane (unul de 176x220 pixeli, iar celălalt de 96x80 pixeli), suport pentru carduri de memorie MicroSD şi un jack de 2.5 mm pentru conectarea căştilor. Să nu uităm însă de marile minusuri ale acestui telefon: lipsa suportului pentru tehnologia Bluetooth sau IrDA, un browser web rudimentar, suport prost pentru aplicaţii JAVA. Telefonul este brănduit din cap până în picioare cu sigla Vodafone, V980 fiind de fapt un model creeat special pentru acest operator de telefonie mobilă.

Din prima vedere îţi dai seama că scopul principal al acestui telefon este cel de videotelefonie, aspect la care telefonul tinde să exceleze. Cu toate acestea, ăsta e cam singurul aspect prin care telefonul iese în evidenţă, în rest acesta primind un calificativ de mediocru spre nesatisfăcător. Primul lucru care dezamăgeşte la acest telefon este autonomia. Telefonul nu rezistă mai mult de două-trei zile în standby, fără a necesita încărcare. Pe deasupra mereu întâmpin probleme cu el la încărcare, fiind nevoit să îl ţin închis pentru ca bateria să se poată încarca complet (deşi acest lucru s-ar putea să fie un defect la telefonul meu). Camerele video sunt de o calitate slabă, fotografiile făcute cu acestea având un aspect pixelat atunci când sunt afişate (pe telefon) la dimensiunea lor normală. De asemenea fotografiile tind să aibă o tentă gălbuie, asemănător fotografiilor făcute în prezenţa unui bec cu incadescenţă. Aş fi vrut să postez aici o fotografie făcută cu camera foto a telefonului, însă lipsa suportului Bluetooth din partea telefonului sau a unui cablu de date m-au împiedicat să fac acest lucru.

Software-ul telefonului este de asemenea extrem de instabil. Am avut parte de zeci de crash-uri în timpul utilizării, deşi nu s-au făcut intervenţii la nivelul acestuia. Pe deasupra, deseori ecranul extern pare să "îngheţe" uneori, informaţiile afişate pe acesta nemaifiind actualizate. Un lucru foarte grav, zic eu, având în vedere că mulţi îl vor folosi pentru a se uita cât este ceasul. Meniurile sunt destul de inestetice, oferindu-ţi impresia că ai onoarea de a testa unul din primele telefoane cu ecran color. Ţin să precizez că meniul Settings este destul de prost organizat, uneori fiind nevoie să cotrobăi prin el ca să găseşti o setare pe care ai nevoie să o modifici. De asemenea nu există acele "help"-uri pe care le găsim în telefoanele Nokia sau Sony Ericsson, cu toate că în setări se găsesc termeni destul de tehnici, cum ar fi DTMF sau Set standby app. Memoria internă de care dispune telefonul este de 3,51MB.

Majoritatea aplicaţiilor şi jocurilor JAVA vor fi incompatibile cu acest telefon deoarece Motorola a ales să folosească mapări diferite de restul producătorilor pentru tastele direcţionale. Un mare minus, zic eu, având în vedere faptul că în ziua de azi aplicaţiile joacă un rol important chiar şi pe aceste telefoane ce nu intră în categoria smartphone-urilor. De fapt, ca utilizator al aplicaţiilor pe mobil, pot să spun că Motorola V980 e unul din cele mai proaste telefoane din această categorie pe care am avut ocazia să pun mâna, mai ales ca telefon 3G. Cu toate că stă prost când vine vorba de JAVA, trebuie scos în evidenţă un plus al acestui telefon: suportă suspendarea aplicaţiilor JAVA saum mai pe limba tuturor, aplicaţiile pot fi minimizate. Cu toate acestea telefonul nu suportă multitasking iar cantitatea de memorie RAM disponibilă aplicaţiilor este destul de mică.

În încheiere mai trebuie precizat că telefonul vine cu suport pentru e-mail, are funcţii precum calendarul sau alarme şi suport pentru clipuri video şi .mp3-uri. Pe părţile laterale ale telefonului se vor regăsi două butoane pentru volum, un "super-key" precum şi un buton dedicat camerei video. Deşi este un telefon cu clăpiţă se va resimţi lipsa unei funcţii de blocare a tastelor, tasta pentru cameră fiind expusă apăsărilor accidentale atunci când ţii telefonul în buzunar. Funcţiile exotice lipsesc din acesta, având în vedere faptul că telefonul este unul destul de vechi, fiind lansat în anul 2004. Cu toate acestea Motorola V980 este candidatul ideal pentru cel mai prost telefon 3G şi ar trebui achiziţionat doar dacă vrei neapărat un telefon cu capabilitatea de a efectua apeluri video, însă nu ai destui bani pentru un telefon mai bun.

Câteva lucruri despre Unity şi ce părere am despre ceea ce va fi următorul KDE 4

2011-04-22T15:35:00.000+03:00

Şi iată că se apropie lansarea următoarei versiuni a popularei distribuţii Ubuntu Linux, versiune ce va purta numele de Natty Narhwal şi care va vedea (în forma sa finală) lumina zilei pe data de 28 aprilie. Acesta va fi probabil unul din cele mai controversate versiuni ale distribuţiei, atenţia tuturor îndreptându-se către Unity, shell-ul pe care Canonical l-a creat şi adoptat în locul lui Gnome Shell.

Urmăresc continuu procesul de dezvoltare al versiunilor de Ubuntu şi încerc să rămân cât de cât la curent cu noutăţile care ni se pregătesc în acestea. De faptul că Unity va fi mediul desktop implicit în Ubuntu 11.04 se ştia încă de dinaintea lansării lui Maverick Meerkat. De ce Mark Shuttleworth, finanţatorul acestei distribuţii, a ales să utilizeze o interfată proiectată pentru dispozitivele cu ecran tactil - ăsta e un lucru pe care încă încerc să îl înţeleg. Nu am fost niciodată adeptul interfeţelor promovate de Unity sau Gnome Shell pe calculatoarele standard: iconurile mari şi taskbar-urile spaţioase sunt utile atunci când poţi ajunge imediat să le apeşi, nu când trebuie să muţi mouse-ul câte jumătate de metru pentru a ajunge la ele. Pe deasupra Unity încă e destul de instabil (din câte am înţeles din experienţa altora) iar faptul că e atât de dependent de compositing în vremuri în care lumea Linux încă se mai screme cu drivere video problematice îi face prezenţa inutilă în o mulţime de situaţii.

Ideea e că din partea lumii open-source se vrea inovaţie, se vrea originalitate şi cred că tocmai acesta e motivul pentru care ne trezim cu tot soiul de feature-uri inutile şi care mai mult ne încurcă decât ne ajută. Sunt inovaţii de-a dreptul groteşti, făcute cu forţa doar din dorinţa de a arăta faptul că s-a făcut ceva nou, că acuzaţii gen "aţi copiat din Windows" sunt nefondate. Din fericire, 11.04 încă va mai oferi interfaţa clasică oferită de Gnome, însă deja se ştie că va fi ultima versiune ce va oferi acest lucru.

Gnome Shell
La fel ca Unity, Gnome Shell pare şi el a fi gândit mai degrabă pentru dispozitive cu touchscreen. Influenţa pe care o au dispozitivele mobile asupra IT-ului în ultima vreme îşi lasă amprenta şi în modul cum este gândit software-ul. E drept că Linux are un avânt uimitor în această categorie, însă acest lucru nu înseamnă că trebuie să aruncăm la gunoi interfeţele grafice clasice, ce au în spate ani de dezvoltare continuă, pentru a face loc celor adaptate dispozitivelor mobile.

Spre deosebire de Unity, Gnome Shell se poate lăuda şi cu un aspect destul de neplăcut. Desigur, aceasta este doar o chestiune de gusturi, însă părerea mea este că până şi în Paint îţi poate ieşi ceva mai atrăgător decât interfaţa oferită de Gnome Shell, o interfaţă aproape monocromă şi în care negrul este majoritar.

După cum se spunea şi într-un articol de pe Ubuntu Geek, dezvoltatorii nu prea au învăţat nimic din episodul KDE 4, când mii de utilizatori (inclusiv cel de faţă) au încetat a mai utiliza acest DE din cauza impractibilităţii acestuia. De fapt ce se întâmplă acum cu Gnome 3 e fix o reluare a ceea ce s-a întâmplat cu KDE: rescriem totul de la zero, neavând timp să implementăm toate funcţionalităţile din versiunile precedente, iar apoi lansăm produsul şi spunem că totul a fost gândit pentru uşurinţa în utilizare. Şi, ca să îmi întăresc spusele, în Gnome 3 nu există un utilitar care să permită configurarea unor setări de bază, cum ar fi schimbarea temelor sau afişarea butoanelor de minimizare şi maximizare.

În ce direcţie o luăm
Personal voi mai sta lipit de Ubuntu şi Gnome atâta vreme cât mi se va mai oferi un desktop classic. După aceea ori voi lua în calcul trecerea la KDE (care între timp pare că s-a mai maturizat), ori la XFCE (care pare destul de apropiat de Gnome). Refuz să utilizez un mediu desktop obositor, în care e nevoie de 'nşpe click-uri pentru a de-minimiza o fereastră şi în care opţiunile de personalizare sunt extrem de restrânse. RIP Gnome.

RewriteRule still in effect

2011-03-31T22:22:00.000+03:00

I post this because today I lost about one hour trying to find what the heck is happening with my Apache server. If you're playing with RewriteEngine and for an unknown reason a RewriteRule is still working even after removing it, try to add Options -MultiViews on top of your .htaccess file. It should work. I hope that you found this post before thinking that your Apache server is haunted, like I done before finding this solution.

Postez asta pentru că astăzi am pierdut cam o oră încercând să aflu ce pierzania se înâmplă cu serverul meu Apache. Dacă îţi faci de cap cu RewriteEngine şi, dintr-un motiv aparent necunoscut, o regulă RewriteRule încă se aplică chiar dacă ai eliminat-o, încearcă să adaugi un Options -MultiViews în capul fişierului .htaccess. Ar trebui să meargă. Sper că ai găsit postul ăsta înainte să crezi că serverul tău e bântuit, aşa cum începusem să cred eu...

YouTube Download

2010-12-09T13:44:00.001+02:00

Se pare că în această noapte cei de la YouTube au schimbat structura link-urilor de accesare a clipurilor de pe acest site, aşa că a crăpat cam orice program ce descarcă clipuri video de pe YouTube, inclusiv Pymaxe. Veşti bune însă deoarece în ultima oră am lucrat la plugin-ul de YouTube, aşa că la ora actuală Pymaxe e printre singurele programe care descarcă clip-uri de pe celebrul site de videosharing. Pentru cei ce au activată actualizarea automată a plugin-urilor ar trebui să vadă că versiuniea plugin-ului YouTube a mai crescut cu un număr (de la 0.26 la 0.27), iar cei ce nu au activată actualizarea ori au o versiune mai veche de 0.35 pot să descarce noua versiune a plugin-ului de aici. O mie de mulţumiri celui care m-a anunţat pe pingbox despre această modificare făcută de YouTube.

Minitube nu funcţionează? Aici e rezolvarea

2010-12-07T13:22:00.001+02:00

Minitube refuză redarea clipurilor video
dacă pachetul phonon-backend-xine este prezent

Încercând astăzi să urmăresc un clip video pe Minitube am observat că acesta se încăpăţânează să îl redea, afişând doar descrierea acestuia. Rezolvarea a fost la doar o căutare pe Google distanţă, aşa că dacă tot am reuşit să îl fac să meargă am zis să împart la rândul meu soluţia pentru a face Minitube să funcţioneze cum trebuie pe Ubuntu.

Minitube, fiind o aplicaţie scrisă în Qt are în spate framework-ul media Phonon. Acesta, la rândul său, foloseşte mai multe backend-uri pentru redarea clipurilor multimedia, cum ar fi GStreamer sau Xine. Problema redării clipurilor video în Minitube se datorează faptului că Phonon ori nu are niciun backend instalat, ori utilizează unul care nu conţine codecurile necesare pentru redarea clipurilor de pe YouTube. În cazul meu acest backend era Xine, care se pare că avea prioritate înaintea lui GStreamer deci Phonon încerca redarea clipurilor video prin intermediul acestora. Rezolvarea a fost simplă, tot ce a trebuit a fost să dezinstalez backend-ul Xine:

sudo apt-get remove phonon-backend-xine

That's all, folks. Acum puteţi să vă uitaţi la clipurile de pe YouTube fără a accesa măcar site-ul.

TV-MAXE

2010-11-11T01:33:00.002+02:00

Mulţi din utilizatorii de Linux s-au ciocnit probabil de imposibilitatea de a vizualiza canalele TV româneşti transmise de pe diverse site-uri, în special cele transmise prin protocolul celor de la Sopcast. Deşi există posibilitatea de a viziona aceste stream-uri şi din Linux, sunt necesari mulţi paşi şi până îi parcurgi pe toţi poţi pierde minute bune din filmul tău preferat sau ocazii importante de gol, dacă e vorba de un meci de fotbal.

Ei bine am încercat să rezolv această problemă prin conceperea programului TV-MAXE. Folosind VLC sau MPlayer ca backend, acest program aduce multe din canalele TV româneşti (şi câteva străine, ce-i drept) la două click-uri distanţă de utilizatorul dornic de digerat emisiuni televizate. Iar dacă mai ai şi o telecomandă e perfect, deoarece TV-MAXE poate fi configurat să o utilizeze (cu condiţia ca aceasta să fie compatibilă cu Linux).

De asemenea nu e necesar să cotrobăi pe Google ca să vezi când rulează emisiunea ta favorită deoarece TV-MAXE include şi un ghid TV care poate fi accesat uşor din interfaţa programului. Poţi de asemenea să înregistrezi emisiunile TV (facilitate extrem de sensibilă, momentan) făcând posibilă revizionarea lor oricând este necesar.

Programul este scris in Python şi foloseşte GTK ca toolkit grafic. Pe lângă acestea necesită VLC pentru redarea clipurilor video (deşi funcţionează şi cu mplayer), mencoder (dacă doriţi să faceţi înregistrări) şi (dar nu neapărat) lirc, în caz că aveţi o telecomandă. Sopcast va fi instalat automat odată cu instalarea pachetului .deb.

DOWNLOAD

A apărut Rockmelt

2010-11-09T12:28:00.001+02:00

Despre Rockmelt am scris anul trecut şi se anunţa a fi un browser care, având în spate nume grele în istoria internetului precum cel al lui Marc Andreessen, va aduce un nou val revoluţionar în industria browserelor.

Ei bine, după o lungă aşteptare, zilele acestea browser-ul a fost într-un final lansat însă pe moment accesul la acesta este disponibil doar pe bază de invitaţii. Puteţi cere o invitaţie pe site-ul oficial (este necesar un cont de Facebook) sau puteţi cere una în comentarii (nu uitaţi să lăsaţi adresa de Facebook) şi vă voi trimite eu una, în limita celor 3 disponibile. Probabil în viitorul apropiat, după epuizarea perioadei de teste, browser-ul va fi făcut disponibil publicului larg, fără a necesita o invitaţie. Ca o notă, browser-ul este momentan disponibil doar pentru Windows şi Mac.

Aşteptându-mă la un browser nou-nouţ am fost oarecum dezamăgit să văd că RockMelt nu este decât un alt browser cu Chromium la bază şi câteva widget-uri menite să integreze reţelele de socializare direct în interfaţa acestuia. Deşi nu este un browser original, fără a avea o bază în alte programe de acest gen, RockMelt este imbatabil când vine vorba de socializare, mai ales pe Facebook.

RockMelt poate fi supranumit cu uşurinţă "browser-ul Facebook". La prima execuţie a acestuia ţi se cere să îţi introduci datele de login pentru Facebook pentru ca aplicaţia să se poată conecta la acesta. Poţi utiliza browser-ul şi sărind peste acest pas însă în felul acesta va fi doar doar un Chromium, lipsind fiind de cireaşa de pe tort. După ce te-ai logat pe Facebook prin intermediul browser-ului şi ai permis accesul la informaţiile tale personale pe părţile laterale ale acestuia îşi vor face apariţia două panouri. În stânga se vor afla câţiva dintre prietenii tăi de pe Facebook iar în partea dreaptă vei regăsi un RSS reader care te va ţine la curent cu noutăţile aduse de feed-urile la care eşti abonat.

Browser-ul aduce mai mult a Chrome/Chromium însă totodată aminteşte de Opera prin butonul de meniu situat în colţul din partea stânga-sus. Spre deosebire de browser-ul în care îşi are originile, dezvoltatorii Rockmelt par să fi renunţat la omnibar preferând căsuţe de editare separate pentru URL şi căutarea pe web. Tot în partea superioară a browser-ului vom regăsi avatarul nostru marcat cu o bulină verde ce indică faptul că suntem online. Un click pe acesta ne oferă opţiunea de a ne schimba statusul, a ieşi de pe chat sau de pe Facebook. La fel, prietenii online sunt şi ei marcaţi cu o bulină verde iar un click pe aceştia ne va deschide o fereastră de chat din care vom putea, de asemenea, să vizualizăm wall-ul acestora împreună cu ultimele actualizări. Panourile laterale pot fi oricând ascunse şi reafişate prin combinaţia de taste Ctrl+Shift+Spaţiu.

Pe lângă Facebook, RockMelt se integrează şi cu Twitter şi oferă, probabil, posibilitatea de a posta tweet-uri şi de a le viziona pe celelalte în aceeaşi manieră prin care putem vizualiza feed-uri RSS. Spun "probabil" deoarece eu unul nu am reuşit să fac conexiunea dintre RockMelt şi Twitter, după login în widget-ul ce apare când dai click pe iconul Twitter neapărând nimic.

Butonul "Share" din dreptul căsuţelor de adresă şi căutare ne oferă posibilitatea de a posta rapid pe wall adresa paginii la care tocmai ne aflăm. Econimisim în felul ăsta zeci de secunde preţioase, mai ales când site-ul vizitat nu ne oferă un buton de "Share" pentru Facebook. La fel ca pe pagina de Facebook putem să adăugăm şi text pe lângă link-ul împărţit cu prietenii, aşa că o vizită pe site-ul de socializare doar pentru a posta un link nu mai este acum necesară.

Un alt feature interesant ni-l oferă căsuţa de căutare. La scrierea unui termen de căutare şi apăsarea tastei "Enter" rezultatele ne vor fi afişate printr-un mic widget ce apare sub aceasta. Poţi în felul acesta să cauţi rapid pe Google fără a fi necesar să deschizi un nou tab sau să părăseşti pagina pe care tocmai o vizitezi. Poţi de asemenea să împarţi prietenilor un rezultat din acea listă dând click dreapta pe acesta şi selecând opţiunea (obviously) "Share". În ciuda prezenţei acestei căsuţe de căutare, cea de adresă nu şi-a pierdut întru totul proprietăţile "magice" a celei din Chrome putând fi încă folosită pentru a efectua căutări folosind motorul de căutare favorit. Pe lângă căutarea pe web, ambele căsuţe de editare îţi mai oferă posibilitatea de a contacta rapid un prieten de pe Facebook tastând o parte din numele acestuia.

După cum spuneam, RockMelt include şi un feedreader RSS situat pe bara din partea dreaptă a browser-ului. Pentru abonarea la RSS-ul oferit de un site vom apăsa pe butonul cu semnu plus de sub iconurile site-urilor la care suntem deja abonaţi. La deschiderea unui widget ni se va permite să selectăm din feed-urile unui site deja vizitat sau să introducem URL-ul către feed-urile unui site anume. La executarea acestui pas pe bară va apărea iconul site-ului împreună cu numărul feed-urilor necitite. Un click pe acesta şi noutăţile aduse de feed-ul RSS îţi vor fi servite cât ai clipi.

Fereastra de opţiuni a lui RockMelt nu diferă mult faţă de cea din Chrome cu excepţia unui nou tab prezent în aceasta având denumirea de "Edges". Prin accesarea acestuia putem modifica modul de deschidere a link-urilor sau dacă dorim un avertisment sonor la primirea unui nou mesaj IM prin intermediul reţelei Facebook. Pe lângă noutăţile pe care le aduce, RockMelt moşteneşte toate funcţiile aduse de Chrome, inclusiv suportul pentru extensii sau teme. Ca o observaţie, activarea unei teme strică însă aspectul browser-ului datorită barelor laterale care se încăpăţânează în a se integra cu restul browser-ului.

Pentru cei ce folosesc intens Facebook şi reţelele de socializare, în general, RockMelt e o mană cerească. Fără a ţine un tab deschis cu site-ul Facebook poţi fi acum la curent cu tot ce mişcă şi poţi ţine legătura uşor cu prietenii de pe celebrul site de socializare. Fără a avea grijă să nu închizi site-ul, fără a sta cu ochii pe titlul tab-ului în care se află deschis Facebook. Tot ceea ce trebuie e să ţii browser-ul deschis, lucru pe care oricum îl făceai mai ales având în vedere că, în ultimul timp, browser-ul e cel mai longeviv proces (non-sistem) din calculatorul fiecăruia. Pentru cei ce se aşteptau însă de la ceva revoluţionar (cum e cazul meu), RockMelt nu e decât o mică dezamăgire. Anyway, aştept să văd dacă boom-ul pe care RockMelt îl promitea va deveni într-o zi realitate.

Din categoria "Linux la TV"

2010-11-02T20:37:00.000+02:00

Un reportaj de pe stirileprotv.ro include câteva imagini ce înfăţişează un desktop Linux. Se observă pe acolo câteva programe din bătrânul KDE 3 cum ar fi KTorrent, un dialog de copiere ce aparţine de Konqueror iar acel Firefox probabil rulează şi el în Linux.

Demn de menţionat, mai ales că e vorba de o televiziune românească.

Pastie - Clipboard manager pentru Ubuntu

2010-10-25T00:17:00.000+03:00

Pe Linux există un bug vechi şi extrem de enervant: dacă se copiază un text în clipboard iar aplicaţia din care s-a copiat este închisă între timp, poţi să spui adio textului copiat. Pe KDE această problemă este rezolvată graţie lui Klipper, pe Gnome această problemă cică a fost rezolvată acum mult timp (ţin minte că am citit despre asta într-un număr de Linux Magazine, acum doi - trei ani) însă în mod curios încă mai persistă.

Pentru a rezolva acest incovenient există, însă, rezolvare: clipboard managerele. Pe lângă rolul de a ţine minte conţinutul clipboard-ului în cazul descris mai sus, aceste progrămele oferă şi un istoric al datelor copiate în buffer. Am încercat mai multe variante de-a lungul timpului: Glipper, Parcellite şi chiar Klipper (fiind un utilizator de Gnome). Dacă Glipper nu suporta decât conţinut text (deci nu puteai da copy/paste unei imagini, de exemplu) iar Klipper consuma resurse în draci (fiind o aplicaţie străină de Gnome), am rămas la Parcellite fiind însă nevoit să fac şi aici un compromis: când închideam aplicaţia de unde am copiat anumite date eram nevoit să reactualizez conţinutul clipboard-ului din meniul aplicaţiei, practic clipboard-ul rămănând gol (exact ca în cazul în care nu ar fi rulat niciun clipboard manager).

Nici Glipper şi nici Parcellite nu mai sunt întreţinute la momentul actual aşa că nu puteam spera ca bugurile acestora să mai fie fixate vreodată (deşi în cazul lui Glipper apăruse un patch care rezolva problema datelor binare). Din fericire astăzi am aflat de existenţa unui proiect asemănător pe nume Pastie. Proiectul încă nu are un site oficial, fiind disponibil doar git-ul de unde pot fi descărcate sursele. Utilizatorii de Ubuntu pot descărca aplicaţia folosind următoarele comenzi:

sudo add-apt-repository ppa:hel-sheep/pastie
sudo apt-get update && sudo apt-get install pastie

Aplicaţia poate fi pornită din meniu, la secţiunea Accesories şi totodată va porni automat la fiecare deschidere a calculatorului. Pe site-ul OMG! Ubuntu aflăm şi un mic truc pentru integrarea aplicaţiei în mediul desktop al Ubuntu prin utilizarea unui icon care să se muleze cu tema implicită de iconuri. Enjoy!

Adrese Sopcast de pe Cool-WebTV

2010-10-21T18:51:00.001+03:00

Dacă ieri am scris despre cum să foloseşti Sopcast în Ubuntu Maverick, astăzi vă voi arăta cum să faceţi rost de alte adrese de stream-uri decât cele preluate de pe serverele SopCast (unde posturile româneşti sunt puţine la număr).

Pe departe cel mai stufos site când vine vorba de canale TV româneşti ce pot fi accesate online este cool-webtv.net. Când eşti utilizator de Linux ai însă o mare problemă: pe lângă faptul că Internet Explorer nu rulează pe această platformă (mă refer nativ), SopCast nu există ca plugin pentru niciunul din browserele disponibile pe sistemul de operare open-source.

Totuşi avem SopCast pentru Linux, cum facem să vedem canalele noastre favorite? Ei bine, putem să ne folosim de site-ul de mai sus care, după cum spuneam, stă destul de bine când vine vorba de numărul şi disponibilitatea canalelor TV prezentate acolo. Pentru acest lucru recomand folosirea unui browser bazat pe WebKit (cum ar fi Chrome) sau Opera datorită excepţionalului Developer Tools cu care vin acestea. Dacă totuşi ţii de browser-ul tău preferat, poţi folosi liniştit orice browser care permite accesarea sursei unei paginii deja procesată de scripturile din aceasta (cum ar fi Firefox).

Primul obstacol pe care va trebui să îl rezolvăm este activarea meniului contextual. Probabil pentru a anula posibilitatea de a accesa proprietăţile unui element dezvoltatorii site-ului de mai sus au dezactivat accesarea meniului contextual, mai exact după un click dreapta undeva în pagină nu se va întâmpla nimic. Acest lucru poate fi rezolvat însă foarte uşor scriind următorul cod în bara de adrese şi apăsând Enter:

javascript:void(document.onmousedown=null);void(document.onclick=null);void(document.oncontextmenu=null)

Pentru Chrome există o extensie care rezolvă acest impediment imediat, aşa că prin instalarea acestei extensii puteţi sări peste introducerea codului de mai sus. După activarea meniului contextual, următorul pas e să "citim" sursa documentului pentru a lua adresa stream-ului. Simpla utilizare a funcţiei View Source din browser nu va funcţiona!

În Chrome sau Opera daţi click dreapta pe imaginea care anunţă că este necesar plugin-ul SopCast pentru vizionarea acestui canal şi selectaţi funcţia Inspect Element. În fereastra ce se va deschide (sau secţiunea ce se va afişa, în cazul Opera), cu două rânduri deasupra celui preselectat veţi vedea un parametru value a cărei valoare începe cu sop://. Tocmai am găsit adresa stream-ului, pe care îl vom selecta (dublu-click pe ea) şi copia în clipboard folosind Ctrl+C.
Pe Firefox selectaţi imaginea folosind mouse-ul (în aşa fel încât aceasta să fie "acoperită" de selecţie) şi selectaţi "View Selection Source" (Vizualizaţi sursa selecţiei). La fel ca în cazul Chrome sau Opera, cu două rânduri mai sus veţi găsi adresa stream-ului care începe cu sop:// pe care o vom selecta şi copia în clipboard.

Următorul pas e să deschidem SopCast Player şi din meniul File să selectăm Open şi să dăm paste la adresa stream-ului. În scurt timp ar trebui să putem viziona canalul selectat.

Din cauza lipsei unui plugin SopCast pentru Linux vizionarea de canale TV direct din paginile web este puţin anevoioasă, însă nu imposibilă. Pentru o accesare ulterioară mai uşoară a canalelor TV puteţi să adăugaţi stream-ul curent la favorite, în SopCast Player. Sper ca pe viitor cineva să se gândească să creeze un plugin care să permită vizionarea de streamuri SopCast direct din browsere ori măcar o cale mai uşoară de a deschide aceste streamuri în SopCast Player (ultima variantă s-ar putea să o îndeplinesc eu, în funcţie de dispoziţia mea).

Opera 11 aduce suport pentru extensii

2010-10-21T15:24:00.001+03:00

După succesul destul de răsunător al versiunilor 10 şi 10.50, compania norvegiană din spatele Opera nu stă degeaba şi pregăteşte lansarea versiunii 11, care umple probabil cel mai mare gol care ţine acest browser în spatele concurenţei: lipsa extensiilor.

Da, noua generaţie a browser-ului Opera aduce suport pentru extensii, făcând ca Internet Explorer să fie singurul browser major care nu se bucură de această facilitate. De menţionat însă faptul că Opera oferă de ceva timp suport pentru UserScript-uri, lucru ce îi oferea o oarecare extensibilitate, cu toate că era destul de limitată. Acum însă utilizatorii îşi vor putea personaliza browser-ul la un nivel mult mai înalt decât puteau până în prezent, aceştia putând încerca noua îmbunătăţire prin intermediul versiunii alpha al Opera 11.

În comparaţie cu Opera 10, ritmul dezvoltării noii versiuni coincide pe toate platformele unde Opera este disponibil, aşa că şi utilizatorii de Linux sau FreeBSD pot să testeze noile tehnologii din acest browser.

La prima iniţializare a Opera 11 eşti dus fix către o pagină ce conţine câteva extensii, instalarea acestora făcându-se foarte uşor apăsând butonul "Install" din dreptul extensiei dorite. După confirmarea instalării şi finalizarea acesteia vei fi anunţat printr-o notificare ce apare la baza ecranului (şi care aminteşte de Firefox) că noua extensie a fost instalată cu succes. La ora actuală sunt disponibile câteva extensii (14 la număr) ce folosesc la configurarea avansată a browser-ului, la descărcarea de videoclipuri de pe YouTube, la traducerea paginilor, etc. Modul de funcţionare a extensiilor este similar cu cel din Google Chrome, majoritatea ataşând un buton reprezentativ în partea dreaptă a barei de adrese prin intermediul căruia sunt accesate funcţiile oferite de acestea. Framework-ul pentru extensii nu pare a fi finalizat, extensii precum Fastest YouTube sau Edit the Page părând a fi nefuncţionale. Lucru scuzabil însă, având în vedere că versiunea actuală este în stadiu alpha deci nu se vrea una funcţională 100%.

Extensia Fastest YouTube nu adaugă un buton în toolbar
şi nici nu sugerează vreun link de download.

Pasul făcut de Opera prin implementarea extensiilor este unul firesc şi aşteptat de foarte mulţi utilizatori. În zilele de astăzi, când internetul (şi în special web-ul) este atât de proeminent, cerinţele utilizatorilor privind calitatea şi gradul de personalizare a browserelor au devenit mult mai exigente iar cei de la Opera se pare că sunt pe calea cea bună când vine vorba de satisfacerea lor.

Sopcast în Ubuntu Maverick

2010-10-20T01:21:00.000+03:00

Utilizarea Sopcast pe Ubuntu a devenit destul de dificilă începând încă cu versiunea 10.04 (Lucid Lynx), în special datorită unei dependinţe ce nu putea fi satisfăcută. Respectivul pachet (libstdc++5) putea fi găsit uşor pe internet şi instalat, însă problema persista atunci când vroiam şi un GUI pentru sp-sc-auth cum ar fi sopcast-player. Deoarece odată cu VLC 1.1 API-urile pentru Python au suferit unele modificări, sopcast-player era nefuncţional pe sistemele ce foloseau această versiune (sau una mai mare) a player-ului multimedia.

Din fericire comunitatea din spatele acestui sistem de operare nu stă degeaba, aşa că fix-urile au început să curgă, unul din acestea fiind şi eficient. Deoarece operaţiunea descrisă acolo îi poate speria pe utilizatorii începători, am creeat două pachete .deb ce includ deja fix-urile descrise acolo. Drept urmare, dacă vrei Sopcast pe Ubuntu 10.10 instalează următoarele pachete:

Pentru 32 bit:
http://dl.dropbox.com/u/1191805/sopcast/sp-auth_3.2.6%7Eppa1%7Elucid7_i386.deb
http://dl.dropbox.com/u/1191805/sopcast/sopcast-player.deb

Pentru 64 bit:
http://dl.dropbox.com/u/1191805/sopcast/64/sp-auth_3.2.6%7Eppa1%7Elucid7_amd64.deb
http://dl.dropbox.com/u/1191805/sopcast/64/sopcast-player.deb

Player-ul Sopcast ar trebui să apară în meniu, la secţiunea Multimedia. Dacă totuşi sunt probleme, nu ezitaţi să mă anunţaţi :)

Clementine aduce suport pentru versuri

2010-10-17T23:18:00.000+03:00

Ultima versiune în dezvoltare a Clementine aduce (în sfârşit) suport pentru afişarea versurilor. Pe lângă acest amănunt se mai regăsesc şi alte noutăţi, cum ar fi un sidebar aspectuos cu ajutorul căruia vom schimba conţinutul zonei de informaţii din stânga.

Dacă eşti pe Ubuntu şi vrei suport pentru versuri în Clementine, va trebui să introduci PPA-ul oficial al dezvoltatorilor Clementine. Pentru aceasta execută în terminal următoarele comenzi:

sudo add-apt-repository ppa:me-davidsansome/clementine-dev
sudo apt-get update && sudo apt-get install clementine

După executarea acestui set de comenzi, noua versiune a Clementine va apărea în meniu, la categoria "Multimedia". Pentru afişarea versurilor doar porneşte o melodie şi selectează Song info din sidebar-ul aflat în partea extremă-stânga a ferestrei player-ului. Dacă sidebar-ul ţi se pare prea incomod, îi poţi schimba aspectul dând click dreapta pe el şi selectând unul din opţiunile meniului contextual.

Versurile melodiilor sunt preluate dintr-o listă de site-uri definită în preferinţele programului. Dacă se găsesc mai multe site-uri ce conţin versurile melodiei în curs de redare acestea vor apărea în listă ca un buton care va extinde sau restrânge textul versurilor. La schimbarea melodiei, tranziţia între versuri se face printr-un frumos efect de blur aplicat asupra textului. Deşi precisă, uneori căutarea versurilor durează prea mult dar - hey - e doar o versiune development a aplicaţiei, deci ne putem aştepta la orice disfuncţionalităţi.

Digital Paint: Paintball 2

2010-10-15T00:45:00.000+03:00

Digital Paint: Paintball 2 este un shooter multiplatformă, open-source, care simulează condiţiile unui joc de (logic) paintball. Deşi nu la fel de complex precum alte shootere, Digital Paint: Paintball 2 captivează prin atmosfera amuzantă pe care o creează mai ales prin coloana sonoră a jocului.

Pentru a juca acest joc este necesară, în primul rând, o conexiune la internet. După ce te-ai conectat pe unul din puţinele servere (din păcate), începe distracţia. Ţi se dă un pistol aruncător de bile de vopsea şi câteva bile cu care va trebui să îţi elimini inamicii din echipa/echipele concurente. Pe lângă pistol poţi de asemenea să "culegi" şi puşti (tot cu bile de vopsea), mult mai precise şi cu o rată mai mare de "gloanţe" per minut. De asemenea la îndemână îţi mai stau grenade cu vopsea, precum şi fumigene, pe care le lansezi cu tasta din mijloc a mouse-ului.

Grenadele cu vopsea vor arunca cu stropi
împrejurul lor

Scopul existenţei tale în joc este simplu: elimină-ţi oponenţii. De asemenea, pe lângă simpla ochire a acestora mai poţi şi să le furi steagul, pe care să îl aduci în baza ta (asta în caz că reuşeşti să treci nepătat printre ploaia de vopsea lansată de echipa concurentă). Dacă totuşi reuşeşti să te pătezi (cu vopsea, desigur) şi vei fi eliminat din joc, nu dispera: în funcţie de regulile jocului poţi "reînvia" imediat sau după câteva secunde. De asemenea, pe lângă clasicul "observer mode" cu care ne-au obişnuit acest gen de shooter-e, atunci când eşti omorât poţi avea ocazia şi de a fi închis în cuşti sau labirinturi, ca să nu te plictiseşti până la respawn.

Ai murit? Stai la cuşcă!

Unele nivele permit existenţa a mai multor echipe, diferenţa dintre acestea făcându-se pe baza culorii uniformelor şi a bilelor de vopsea. Dacă nimereşti un astfel de server plus un nivel restrâns ca dimensiuni vei avea parte de un măcel de vopsea în toată regula, unde fiecare va trage în fiecare.

Fiecare cu "famiglia" lui

Bilele de vopsea sunt atrase de forţa gravitaţională, aşa că îţi va fi mai greu să te obişnuieşti cu sistemul de ochire, mai ales dacă vii din zona shooter-elor cu gloanţe.

Prevăd o pată mov pe uniforma aia roşie

Jocul este 100% gratuit, iar pentru a te putea conecta pe unele servere vei avea nevoie de un cont (prin intermediul căruia poţi şi să te alături unui clan). Jocul îl descarci de pe site-ul oficial.

Happy gaming!

Foxit Reader

2010-10-14T00:50:00.000+03:00

Foxit Reader e o aplicaţie destul de cunoscută printre utilizatorii de Windows. Scopul acesteia este citirea documentelor PDF, ieşind în evidenţă faţă de celelalte programe de acest gen prin dimensiunea redusă a kit-ului de instalare.
Ce m-a surprins legat de această aplicaţie a fost faptul că există şi o versiune de Linux a acesteia, foarte asemănătoare în aspect şi funcţionalităţi cu surata din Windows. Din păcate aplicaţia nu este open-source şi, după părerea mea, nici nu depăşeşte PDF-readerele consacrate pe Linux (cu Evince am putut tipări un PDF cu protecţie împotriva imprimării), însă utilitatea ei poate fi nepreţuită pentru cei ce utilizează aplicaţia sub Windows şi s-au obişnuit cu aceasta.

Download format .bz2

Download format .deb

Download format .rpm

ISOmaxe

2010-10-13T14:40:00.000+03:00

ISOmaxe e un mic plugin pentru Nautilus care perminte montarea uşoară a imaginilor .iso direct din meniul contextual. Testat doar cu Ubuntu 10.10, deci nu ştiu cum stă treaba cu celelalte versiuni.sau cu alte distribuţii.

Pachet DEB pentru Ubuntu
Pachet TAR.GZ (copiaţi remaxe.py în /usr/lib/nautilus/extensions-2.0/python/ şi remaxe-main în /usr/bin)

Known bugs:
- Intrarea din meniul contextual nu se actualizează după montarea unui fişier .iso decât dacă se face refresh sau anterior se cheamă meniul contextual pe un alt fişier

Pymaxe stats

2010-10-07T18:30:00.000+03:00

Astăzi am avut surpriza să observ că Pymaxe a început să fie promovat şi pe site-urile româneşti, cum ar fi videotutorial.ro (da, ştiu că am scris acum două zile de site-ul ăsta, dar nu am nicio înţelegere comercială cu ei). Un lucru care nu poate decât să mă bucure, având în vedere că în România aplicaţia e destul de slab promovată. Şi acum nişte statistici:

- versiunea 0.35 a Pymaxe a fost descărcată de 2533 ori
- conform unei statistici interne, Pymaxe are 12798 utilizatori în 2141 localităţi (atenţie, numere destul de imprecise)
- de la deschiderea site-ului oficial acesta a fost vizitat de 7146 ori, din care 5874 vizite unice.

- 1593 de vizite în 14 septembrie, graţie site-ului neoteo.com.

- top referali: neoteo.com, blog.ov1d1u.net şi geekissimo.com

- cei mai mulţi vizitatori vin din Spania (1175), Italia (899), Mexic (810) şi România (597)

Am zis doar că ar fi interesant să public câteva statistici.

Nu vezi ce scrii pe mess?

2010-10-05T22:46:00.000+03:00

Ştiu că odată m-am întâlnit şi eu cu problema asta pe Windows, iar din întâmplare am dat astăzi de un (video)tutorial care vine să rezolve această problemă. Tutorialul, deşi scris într-o română ciopârţită, explică destul de concis cum rezolvi această problemă spinoasă.

Dacă amalgamul de comenzi îţi provoacă dureri de cap, am creeat un mic progrămel care automatizează toată procedura. Scriptul există datorită informaţiilor oferite de cei de la videotutorial.ro, mai precis datorită lui Adrian Burlugeanu.

Succes!

Nopţile Humorului - Ultima zi

2010-09-05T19:34:00.000+03:00

Încă nu s-a terminat, dar a fost plină de peripeţii. Era cât pe-aci să rămân pe malul drept al Moldovei (cel cu pârtia) datorită faptului că puntea suspendată începuse să dea semne de oboseală. Pentru câteva minute trecerea pe punte a fost sistată după care, în urma unei scurte inspecţii, s-a permis trecerea persoanelor însă într-un număr mai mic. Când am ajuns la celălalt capăt (după ce am aşteptat cam 15 minute până să pot trece), vocea unui jandarm le recomanda oamenilor care aşteptau să primească acces pe punte să treacă doar dacă au treburi importante, deoarece e posibil să se oprească definitiv trecerea.

"Hai bre, nene, ne mai ţii mult aici?"

Într-o altă ordine de idei, astăzi a avut loc şi concursul "Cel mai puternic om din Bucovina". Nu am stat prea mult să văd care e treaba, însă mi s-a părut amuzant sfatul prezentatorului (care, după rotunjimea trupului, sigur nu era străin de steroizi&co.) către tineri, acela de a alege mereu calea sportului deoarece generaţia tânără de astăzi merge în mod clar pe calea greşită (dând ca exemplu... calea calculatoarelor).

În scurt timp o tai iar în Ariniş, aşa că voi reveni cu actualizări privind ultima zi a Nopţilor Humorului.

Nopţile Humorului - Seara a III-a

2010-09-05T01:28:00.001+03:00

Conform programului oficial, în seara celei de-a treia zi a Nopţilor Humorului, pe scena mare şi-au făcut prezenţa Diana Căldăraru şi trupa Hi-Q. Ei bine, deşi mi-am dorit din toată inima şi sufletul să fiu acolo şi să îi văd (no shit?!), astăzi nu am reuşit decât să mă încurc pe la telescaun şi prin aparatele de stors maţe din parcul pârtiei.

Dacă vreţi o recomandare din partea mea, pe lângă ciocane (care sunt cele mai hardcore, IMHO) vă recomand:

Nu ştiu cum le zice, dar senzaţia pe care ţi-o oferă e unică. Încercaţi numai să ridicaţi mâinile în partea a doua a cursei, când viteza de rotaţie ajunge la apogeu. Le găsiţi undeva pe lângă maşinuţe/tamponaşe, tot pe acolo pe unde e şi trenuleţul ăla propulsat de o roată de Dacie.

Cu telescaunul e prima dată când mă plimb (seriously), iar invitaţii am putut obţine de la baza pârtiei, gratis. A fost destul de plăcută plimbarea (şi lină), mai ales datorită liniştii care m-a înconjurat pe toată durata traseului. La coborâre însă a fost o coadă uriaşă la telescaun, fiind nevoiţi să aşteptăm cam 20 de minute până ne venise rândul să prindem un scaun.

Parcul de distracţii, văzut din telescaun

După ce mi-am făcut o adevărată shaorma între intestine graţie maşinăriilor din parcul de distracţii, m-am delectat cu nişte gogoşi glazurate, cu care am făcut prima dată cunoştinţă anul trecut.

Yummy!

Alte poze mai interesante din perindarea mea prin Ariniş:

Nu râdeţi, numai eu ştiu cât am încercat să-mi păstrez
moaca aia serioasă în timp ce eram înfipt în scaun de forţele gravitaţionale

Direcţia 5 a fost la Nopţile Humorului

2010-09-04T09:24:00.004+03:00

Direcţia 5 a mai bifat o altă localitate suceveană în care şi-a făcut prezenţa în acest an. În seara zilei de 3 septembrie trupa a susţinut un concert în cadrul Nopţilor Humorului, concert "gustat" de mii de humoreni (şi nu numai) prezenţi să-i vadă pe idolii lor şi să asculte piese precum "Dacă ai şti", "Am nevoie de tine" sau "Şi ce dacă".

Odată cu începerea concertului trupei Direcţia 5, publicului prezent i s-a permis accesul în patinoarul artificial (locul în care a fost amplasată şi scena) cu toate că până atunci a fost nevoit să privească de la ceva distanţă faţă de scenă. Concertul nu a fost unul "nepiperat", chitaristul formaţiei făcându-şi praf o coardă (sau două) ale instrumentului său (care a necesitat a fi schimbată) iar Toni Şeicărescu a tras cu spor din ţigara unei spectatoare prezente la concert.

Devotamentul publicului şi încăpăţânarea sa de a rămâne la concert chiar dacă frigul începuse să îşi facă prezenţa nu a rămas nerăsplătit, trupa împărţind CD-uri câtorva din cei prezenţi la spectacol.

Am prins şi eu un CD cu Direcţia 5...
Însă doar în poză

De menţionat este faptul că alături de Direcţia 5 a mai concertat pe scenă şi trupa Axiome, o prezenţă cu care ne-am obişnuit deja an de an.

Nopţile Humorului

2010-08-25T19:06:00.003+03:00

Dacă de Zilele Humorului nu se prea mai aude nimic altceva decât of-urile celor dezamăgiţi de lipsa veştilor privind această manifestare, oraşul a început să fie împânzit de afişe ce anunţă organizarea Nopţilor Humorului, între 2 şi 5 septembrie 2010. Deşi nu pot să bag mâna în foc, faptul că perioada de desfăşurare a Nopţilor Humorului e aceeaşi cu cea anunţată pentru Zilele Humorului mă face să cred că sub denumirea din urmă se vor regăsi în acest an festivităţile cu care edilii oraşului ne-au obişnuit în ultimii ani.

Afişul care anunţă Nopţile Humorului

Programul e unul destul de sărac, singurele lucruri demne de luat în seamă după opinia mea fiind cinematograful în aer liber şi festivalul de film şi diaporamă Toamnă la Voroneţ. Un text aflat în partea de jos a afişului anunţă sec (şi cu o uşoară urmă de sarcasm): Humorenii au hotărât: se diminuează durata zilei cu 25% din motive de criză. E ciudat faptul că pe afiş apare anunţată şi organizarea festivalului Umor la... Gura Humorului, având în vedere că deja s-au acordat premiile la acest concurs.

Rămâne de văzut ce va fi şi dacă, pe lângă ce ni se prezintă pe afiş, vor exista şi alte manifestări cu ocazia Nopţilor Humorului.

update: se pare că şi pe blogul oraşului au fost publicate detalii despre această manifestare.

Click pe imagine pentru a o mări

Pymaxe are site oficial

2010-08-14T16:53:00.000+03:00

Zilele astea i-am făcut un mini-site oficial proiectului Pymaxe. Acesta se regăseşte la adresa http://www.pymaxe.com şi conţine, pe lângă programul în sine, plugin-uri, noutăţi şi alte lucruri interesante legate de program.

Site-ul este încă într-o formă incipientă, urmând ca pe viitor să adaug şi alte lucruri interesante (în primul rând documentaţie).

Ubuntu pentru creştini

2010-08-13T19:01:00.005+03:00

Devotamentul nebun faţă de Linux şi unele mituri urbane au etichetat în numeroase rânduri admiratorii acestui sistem de operare ca fiind satanişti. Pe deasupra, unele denumiri-cheie din acest sistem de operare frizează elementele ale cultului satanist, cel mai bun exemplu fiind daemon-ii, adică acele aplicaţii ce rulează în fundal, nefiind vizibile utilizatorului.

În ciuda acestor idei preconcepute vine o distribuţie Linux special creeată pentru cei cu fire mai credincioasă. Ubuntu Christian Edition este o distribuţie bazată pe Ubuntu a cărei public-ţintă o constituie creştinii, aceasta remarcându-se faţă de celelalte distribuţii prin prezenţa unui utilitar pentru control parental, care blochează accesul la site-urile cu conţinut pornografic. Imaginea .iso poate fi descărcată prin BitTorrent de la LivingTorrents. Va fi necesară arderea ei pe un CD cu capacitate de 800MB sau pe un DVD deoarece dimensiunea distribuţiei (770 MB) o depăşeşte pe cea a unui CD standard. Din păcate se pare că distribuţia nu a mai fost actualizată odată cu lansarea lui Lucid Lynx, aceasta având la bază Ubuntu 9.10 (Karmic Koala). La fel ca Ubuntu, distribuţia poate fi rulată direct de pe CD (fără a afecta datele din memoria calculatorului) sau poate fi instalată pe hard-disk.

Ubuntu Christan Edition boot-ează la fel ca Ubuntu.

Iniţial, distribuţia nu diferă cu nimic faţă de Ubuntu. Acelaşi GRUB-screen, acelaşi splash-screen. Doar a doua parte a procesului de boot ne anunţă, printr-un text mic, că rulăm varianta Christian Edition a Ubuntu. Lucrurile se schimbă însă odată cu iniţializarea desktop manager-ului, adică Gnome. Aici vom fi întâmpinaţi de un wallpaper care îl reprezintă pe Iisus Hristos purtând pe mâini rănile răstignirii.

Faţă de ediţia standard a Ubuntu, Christian Edition include software precum Wine, Xiphos (un program pentru studierea Bibliei), OpenSong şi E-Sword Installer, un utilitar ce ajută la instalarea programului E-Sword, care are din nou legătură cu studierea Bibliei.

De asemenea, după cum spuneam, distribuţia include şi Dansguardian, un utilitar pentru controlul parental. Acesta din urmă chiar îşi face treaba, site-uri precum Tube8, Realaporn, XNXX sau BurningCamel fiind înlocuite de o pagină care ne avertizează că accesul către aceste site-uri este restricţionat.

Deşi iniţial credeam că blocarea se face pe baza unei liste de domenii cunoscute drept conţinând material pornografic, se pare că mecanismul este unul diferit, bazat pe conţinutul paginii. Aşa se face că multe pagini "legitime", cu un conţinut mediu sau mic de material sexual, au fost blocate de către Dansguardian.

Pagină de pe stirileprotv.ro, blocată de către Ubuntu CE

Dacă eşti în căutarea adevărului biblic, Ubuntu Christian Edition îţi va fi de un mare ajutor. De exemplu, în meniul Accesories veţi găsi o aplicaţie de trivia care vă va adresa întrebări cu privire la citate din Biblie. Răspunsurile vi le va da tot aplicaţia, iar ca bonus veţi primi referinţa din Biblie.

Xiphos vă va ajuta, de asemenea, la cercetarea şi înţelegerea sfintelor scripturi. Din păcate va fi nevoie de acces la internet pentru a descărca textele biblice, acestea nefiind incluse în distribuţie. Amuzant mi s-a părut faptul că în dialogul de configurare a lui Xiphos suntem avertizaţi de faptul că programul trebuie folosit cu grijă în ţările unde creştinii sunt persecutaţi. Pentru instalarea textelor biblice este nevoie specificarea unei surse. Cum există deja una precompletată, tot ce trebuie să faci acum e să apeşi textul "Connect" şi să aştepţi descărcarea "meniului". Din fericire pentru creştinii români este disponibilă şi varianta în limba română a Bibliei, mai exact cea tradusă de către Cornilescu. De asemenea mai sunt disponibile şi dicţionare, cum ar fi englez-român şi român-englez.

Biblia în limba română

Xiphos oferă acces facil la capitole şi versete din Biblie graţie butoanelor din partea superioară a interfeţei. Dacă spaţiul alocat citatelor din Biblie ţi se pare prea restrâns, poţi să modifici acest lucru prin debifarea opţiunilor Preview, Commentary/Book şi Dictionary din meniul View al aplicaţiei.

O altă aplicaţie prezentă în Ubuntu Christian Edition este OpenSong, o aplicaţie pentru administrarea de versuri, tablaturi, acorduri, etc. Sunt incluse şi câteva cântece (nu .mp3, ci tabulaturi) religioase, aşa că dacă doreşti să cânţi astfel de muzică ai de unde să îţi faci lecţiile. În meniul "System Tools " găsim, de asemenea, câteva aplicaţii care nu sunt prezente în Ubuntu. Encfs GUI (impropriu zis GUI) este un program ce ajută la criptarea sistemului de fişiere. Nu am înţeles exact cum funcţionează, însă execuţia acestuia şi setarea unei parole a dus la creearea unei partiţii virtuale (în care se vor stoca datele criptate, cel mai probabil). Tot în "System Tools" vom găsi şi "e-sword-installer", un utilitar care va descărca şi instala aplicaţia E-Sword. Execuţia acestuia şi urmarea paşilor n-a dus însă la niciun rezultat. Dacă ţii dinadins să instalezi E-Sword, poţi descărca kit-ul de pe site-ul oficial şi apoi să îl execuţi prin Wine.

Şi dacă tot am adus vorba de Wine, acesta este şi el inclus în Ubuntu Christian Edition. De asemenea există şi un utilitar care oferă o gamă restrânsă de software biblic, acesta regăsindu-se în "System Tools" sub denumirea de Wine Christan Repository.

Controlul parental poate fi configurat de la meniul System - Administration - Configure Parental Controls. De aici putem schimba setările lui Dansguardian sau putem opri definitiv programul pentru control parental. Din fericire pentru modificarea acestor setări este nevoie de parola contului de root (administrator) aşa că ai grijă ca aceasta să nu ajungă pe mâna copiilor tăi, asta dacă nu vrei să ai surprize prin history-ul din Firefox.

În rest, distribuţia este asemănătoare cu Ubuntu. Va fi nevoie, de asemenea, să instalaţi plugin-ul Adobe Flash Player pentru a vă putea bucura la maxim de potenţialul oferit de paginile web, precum şi de codecuri audio/video pentru a putea asculta muzică şi filme codate în formate proprietare.

Reversul medaliei

Dacă utilizatorii creştini au acum propria lor distribuţie de Linux, nici cei trecuţi de cealaltă parte a baricadei nu puteau rămâne mai prejos. Ubuntu Satanic Edition ţinteşte spre cei împotriviţi lui Dumnezeu şi, spre deosebire de distribuţia prezentată mai sus, este bazată pe o versiune mai recentă a Ubuntu. Ubuntu Satanic Edition se află la versiunea 666.8 poate fi descărcată tot prin BitTorrent, de la LinuxTracker.org.

Ubuntu Satanic Edition vine ca un atac direct pentru Ubuntu Christian Edition. Ba chiar mai mult, versiunile anterioare nu erau prezente sub forma unei imagini de CD, ci necesitau instalate din Ubuntu (mai ales din Ubuntu Christian Edition, în acest fel utilizatorul putând să se convertească "digital" la satanism).

Spre deosebire de Christian Edition, Ubuntu Satanic Edition are un bootloader personalizat. La fel, wallpaper-ul este şi el personalizat, ba chiar mai mult, până şi tema de iconuri şi cea a interfeţei grafice fiind altele faţă de distribuţia oficială. Sunetul de log-in este şi el unul pe măsura distribuţiei, iar iconul de pe Desktop cu denumirea The Distro of the Beast deschide player-ul Totem preîncărcat cu un playlist format din piese muzicale aparţinând stilului heavy metal.

În rest Ubuntu Satanic Edition nu diferă prea mult faţă de Ubuntu 10.04, distribuţia pe care se bazează. Include însă codecuri, iar Adobe Flash Player este şi el preinstalat în această distribuţie.

Dacă eşti îngrijorat de site-urile pe care le vizitează copilul tău în timpul cât nu eşti alături de el, Ubuntu Christian Edition poate fi mană cerească pentru tine. Faptul că documentaţia pe Linux este ceva mai greu accesibilă decât cea pentru Windows iar metodele de securitate din acesta pot aduce certitudinea asupra faptului că, deşi copilul tău este un mic hacker, nu va reuşi să treacă peste restricţiile pe care i le impui. Desigur, poţi bine-mersi să instalezi Dansguardian în orice distribuţie şi să te bucuri şi acolo de liniştea adusă de Christian Edition. În opinia mea însă, accesul către site-urile cu conţinut obscen nu ar trebui oprit în mod explicit copiilor, în felul acesta obţinând inversul rezultatului dorit. Cutia cu prăjituri aşezată undeva pe un dulap, într-un loc inaccesibil, va fi mereu mai tentantă decât mărul de pe masă.

Ubuntu Satanic Edition ar putea să prindă mai bine în aceste vremuri în care e la modă să fii tipul rău. Oricum are avantajul de a se bucura de un suport mai bun, Ubuntu Christian Edition părând a fi dat uitării. Calitatea acestei distribuţii însă este peste cea a ediţiei creştine, faptul că se încadrează în cei 700MB ai unui CD şi incluziunea de codecuri fiind în mod clar un plus.

Satan is moving faster

shMessenger 3.2 (beta) - 7 secrete despre shMessenger pe care nu le ştiai

2010-08-09T23:32:00.000+03:00

În timpul în care scriu aceste rânduri, dezvoltatorul aplicaţiei de mesagerie instant pentru telefoanele mobile tocmai pregăteşte lansarea unei noi versiuni, purtând numărul de 3.2 BETA. După circa două luni de dezvoltare continuă, shMessenger îşi va surprinde utilizatorii cu funcţii noi şi o căruţă întreagă de bugfix-uri.

Acest articol nu este menit să prezinte noile funcţii din shMessenger 3.2 beta, deşi va face referire la unele. Propun ca în aceste rânduri să vă prezint unele capabilităţi ale shMessenger de care probabil nu ştiai.

1. Multi-messenger
Da, shMessenger suportă conectarea pe conturi multiple de IM. Nu contează combinaţia (Yahoo+Yahoo, MSN+Yahoo, etc.), shMessenger vă oferă posibilitatea de a sta conectaţi pe mai multe conturi de IM în acelaşi timp. Momentan această facilitate este limitată la utilizarea a maxim 2 conturi în acelaşi timp, datorită raportului inegal dintre numărul de utilizatori şi resursele limitate de care dispune acest serviciu.
Pentru a vă putea folosi de această facilitate, doar adăugaţi conturi noi de servicii IM din fereastra "IM Services", ca şi atunci când aţi adăuga doar unul singur:

2. Teme

Interfaţa shMessenger poate fi personalizată cu câteva teme de culoare. Deşi numărul acestora este redus (această facilitate fiind încă în teste), utilizatorii vor putea pe viitor să îşi creeze propriile teme de culoare care să se potrivească gusturilor lor, iar mai apoi să le descarce în aplicaţie. Pentru a putea seta o temă nouă în aplicaţie, accesaţi setările (Options -> Settings) după care selectaţi opţiunea "Set theme".

3. Căutare după ID-uri

Această funcţionalitate este una nouă în shMessenger. Dacă ai multe ID-uri devine dificil să găseşti unul anume în lista de messenger. Dacă ID-ul pe care îl cauţi mai este şi offline pe deasupra (fiind necesar, în acest fel, să setaţi afişarea ID-urilor neconectate) lucrurile devin şi mai complicate. Ei bine, începând cu versiunea 3.2 beta puteţi scăpa de această problemă graţie funcţiei "Search contacts...". Aceasta poate fi accesată fie apăsând tasta 0 cât sunteţi în Buddylist, fie accesând opţiunea Options -> Search Contacts..., tot din tab-ul Buddylist.

4. Acces rapid la emoticonuri

Din nou, aceasta este o funcţie disponibilă odată cu noua versiune. Atunci când sunteţi într-o discuţie şi vreţi să accesaţi rapid lista cu emoticonuri, doar apăsaţi de două ori tasta steluţă (asterisk). La prima apăsare va apare tabelul cu simboluri, iar la a doua apăsare va apare lista cu emoticonuri.

>> apasă * >>

5. Setarea unui avatar

shMessenger îţi permite, de asemenea, să setezi un avatar fie efectuând o fotografie cu camera telefonului (dacă există), fie alegând un fişier tip imagine din memorie. Pentru aceasta, cât eşti în Buddylist, accesează meniul Set display image şi alege sursa imaginii care va constitui noul avatar.

6. Tastatura virtuală

Una din cele mai aşteptate funcţionalităţi ale lui shMessenger este, cu siguranţă, tastatura virtuală. Posesorii de telefoane touch-screen vor putea astfel să scrie mesaje direct din interfaţa aplicaţiei, fără a fi nevoiţi să acceseze input-ul nativ al telefonului. Tastatura virtuală se activează automat la apăsarea cu degetul/stylus-ul pe un câmp de editare din aplicaţie. Dacă doreşti însă să revii la comportamentul iniţial, poţi dezactiva tastatura virtuală din setările aplicaţiei.

7. Dimensiunea fontului

Dacă te incomodează dimensiunea fontului aplicaţiei, acesta poate fi modificat din setări, opţiunea aflându-se imedat după cea de limbă. În funcţie de tipul telefonului, dimensiunea fontului afişat la "Auto" poate să coincidă cu unul din celelalte dimensiuni. Alege-o pe cea care crezi că ţi se potriveşte mai bine (şi care nu îţi forţează ochii prea mult :) )

Cu acest ultim feature, închei această scurtă prezentare a funcţionalităţilor din shMessenger. Încă o dată, cei care nu au făcut-o deja, pot să descarce ultima versiune a aplicaţiei (care încorporează toate elementele prezentate mai sus) de pe site-ul oficial al proiectului.

MySpace Music Download

2010-08-05T21:55:00.000+03:00

La sugestia lui Cassy am creeat un plugin pentru Pymaxe care oferă posibilitatea descărcării de muzică de pe profilurile de MySpace ale artiştilor. Plugin-ul suportă (momentan) doar descărcarea de muzică, urmează să studiez cum stă treaba cu videoclipurile (însă nu promit că îmi voi da interesul prea mult - Pymaxe e gândit ca program de descărcat muzică, nu videoclipuri).

Click pentru download

Instrucţiuni de instalare şi utilizare:

Descărcaţi plugin-ul şi salvaţi-l undeva pe hard-disk. Nu e nevoie să dezarhivaţi arhiva .zip
Porniţi Pymaxe, intraţi la Preferinţe, selectaţi tab-ul Plugin-uri şi apăsaţi pe butonul "Instalare"
Selectaţi arhiva zip. Veţi primi un mesaj de confirmare a instalării plugin-ului. Totodată veţi primi şi o eroare - ăsta e un bug în sistemul de plugin-uri care a fost deja rezolvat în viitorul 0.30
Restartaţi Pymaxe pentru ca plugin-ul să intre în funcţiune (după cum spuneam, e un bug acolo)
Intraţi la Preferinţe, selectaţi tab-ul Plugin-uri şi verificaţi ca MySpaceDownloader să fie bifat
Apăsaţi pe butonul din partea dreaptă a lupei (din toolbar) şi introduceţi adresa unui profil de MySpace.
Dacă totul este bine, ar trebui să apară ceva de genul:

Mai departe, zic eu, vă ajută interfaţa intuitivă să vă orientaţi. Dacă apar probleme, nu ezitaţi să îmi scrieţi aici.

Happy Pymaxing!

Proxy

2010-07-31T19:53:00.001+03:00

Dacă ai nevoie de un proxy rapid, încearcă 195.168.109.60:8080. 10 mbps la download si 2 mbps la upload. Nu e mult, dar avand in vedere că e un proxy free, e excelent.

Muzică gratis

2010-07-26T16:15:00.001+03:00

Nu, nu e vorba de muzica pe care oricum o descărcăm gratis de pe site-urile de profil, în loc să o cumpărăm, şi nici de progrămele care fac acest lucru pentru noi. Voi vorbi acum despre muzica 100% gratis, muzică lansată sub licenţă Creative Commons (sau alte licenţe "libere"), muzică pe care poţi să o descarci, să o asculţi şi să o dai mai departe prietenilor fără teama că mâine vei găsi o citaţie în cutia poştală prin care eşti acuzat de comiterea de furt intelectual.

Primul loc de plecare când vine vorba de acest tip de muzică este Jamendo. Aici este rampa de lansare a multor artişti şi vei găsi multă muzică de calitate, de genuri care de care mai diverse. Printre cei care îmi plac se numără Sean Fournier, Tryad, Pornophonique şi, mai nou, Jemex (pe ăsta tocmai ce l-am descoperit).

Dacă vă gândiţi că artiştii români sunt prea lacomi ca să îşi lanseze muzica sub acest tip de licenţă, aflaţi că există şi compatrioţi de-ai noştri care şi-au lansat muzica gratuit. De exemplu, îl avem pe BlacKiss iar cei de la Hi-Q au şi ei câteva melodii lansate sub CC, cum ar fi Eu+Tu=Iubire sau Mor de dor.

MacOS X pe PC

2010-07-15T18:49:00.001+03:00

Pentru majoritatea românilor, produsele Apple fac parte din categoria celor de lux, în special datorită prețurilor piperate ale acestora. Când te gândești la Apple, primul lucru care îți trece prin cap este iPod-ul, urmat probabil de iPhone și Mac-uri. Produsele companiei din Cupertino ies în evidență (pe lângă prețul piperat) prin aspectul și calitatea acestora, în special asupra calității materialelor pe care le folosesc.

Despre MacOS X probabil ai auzit: știi doar că nu merge pe PC-urile obișnuite, ci doar pe Mac-uri. Știi că este foarte stabil și că este foarte apreciat în domeniile profesionale. Știi că este precum fructul interzis și speri ca să ai ocazia măcar odată să te întâlnești cu el.

Ei bine, dacă până acum credeai că MacOS X funcționează doar pe Mac-uri, află că de câțiva ani o mână de oameni au reușit să aducă acest sistem de operare pe PC-urile noastre de zi cu zi. Proiectul conceput de aceștia poartă denumirea de OSx86, iar mai multe informații despre el poți obține de pe Wikipedia. Desigur, acest lucru se întâmplă fără voia Apple și este chiar ilegal, având în vedere că licența MacOS interzice explicit instalarea sistemului de operare pe alte computere decât cele produse de Apple.

Instalarea lui MacOS X pe PC nu este deloc ușoară. Din 4 "distribuții" de OSx86 pe care le-am încercat, doar cu una am avut succes în a o instala pe PC. În principal trebuie să îți cunoști foarte bine calculatorul pentru a ști ce drivere să îți instalezi și să ai cunoștințe cât de cât solide despre sisteme de operare. Mai apoi, MacOS X este foarte pretențios la hardware, în special la chipsetul plăcii de bază. De asemenea, vei avea nevoie de un procesor Intel sau AMD cu cel puțin SSE2 pentru a putea rula OSx86. Dacă vrei să te încumeți în a instala OSx86 pe PC-ul tău, descarcă una din distribuții (iDeneb, Jas Tiger, Jas Leopard, Leo4All, etc.) și citește rândurile de mai jos pentru a-ți face o idee cam în ce constă instalarea și configurarea acestuia.

1. Instalare

Aș fi vrut să vin și cu câteva screenshot-uri aici, dar am renunțaț la pozat ecranul monitorului cu telefonul în speranța că voi rula installer-ul în VirtualBox și voi face de acolo niște screenshot-uri. Din păcate, VirtualBox crapă la scurt timp după boot-area de pe CD așa că... No screenshots. După ce ai scris imaginea .iso pe un DVD și ai bootat de pe acesta, vei fi întâmpinat de un ecran negru care va cronometra descrescător 10 secunde. Apasă Enter pentru a boot-a de pe DVD și a porni installer-ul. Pasul următor diferă de la distribuție la distribuție, însă cel mai probabil vei fi întâmpinat de mult text (sau un măr pe fundal gri) deoarece în acest moment sistemul este inițializat. Dacă totul decurge bine, installer-ul din MacOS X ar trebui să apară.

Urmează configurarea sistemului. După ce ți se prezintă licența ar trebui să fii întrebat de destinația în care dorești să instalezi sistemul de operare. Dacă chenarul din partea dreaptă a installer-ului este gol, înseamnă că nu ai configurat încă o partiție de tip HFS. HFS (Hierarchical File System) este un sistem de fișiere utilizat de MacOS X, așa cum Windows are nevoie de o partiție formatată cu NTFS sau FAT pentru a putea fi instalat. Poți să îți creezi o partiție HFS acum folosind Disk Utility, care este accesibil din meniul Utilites. Odată rulat utilitarul, selectează o partiție pe care dorești să o sacrifici întru instalarea lui MacOS X și formateaz-o accesând tab-ul Erase, din partea dreaptă a listei. Ca Volume Format setează MacOS Extended (Journaled) și purcede la formatare apăsând butonul Erase, de dedesubt.

În următorul pas ar trebui să ți se ceară componentele pe care dorești să le instalezi. Numărul și diversitatea acestora depinde de distribuția pe care ai ales-o, însă e foarte important ca la selecția driverelor să nu bifezi două drivere din aceeași categorie. E foarte important să alegi driverele corect, altfel riști să te alegi doar cu o eroare sau cu un măr gri pe ecran.

Procesul de instalare, în cazul meu, a durat aproximativ 30 de minute după care am fost invitat să repornesc calculatorul. După ce am executat această cerință și calculatorul a repornit, am fost întâmpinat de un film în care a apărut cuvântul "Bine ați venit" în mai multe limbi (nu și în română, din păcate :) ). Apoi a urmat un "First run wizard" în care am fost invitat să mă înregistrez în anumite servicii oferite de Apple, să îmi configurez setările regionale și să îmi creez un user și o parolă. După încheierea acestor pași, te vei putea bucura de desktop-ul oferit de MacOS X.

Desktop-ul meu, în momentul scrierii acestui articol

2. Drivere

Distribuția folosită de mine (Jas 10.4.8) nu a venit cu niciun driver, așa că am fost nevoit să mi le caut singur pe internet. Dacă știi cu ce se mănâncă un driver iar găsirea acestor tip de programe pe Windows ți se pare o joacă de copii, experiența nu îți va folosi cu nimic la MacOS unde vei găsi aceastp activitate ca fiind infernală. Un boot în Linux și un lshw îți vor fi de un real folos în căutarea driverelor pe MacOS X. Personal, după ce am reușit să găsesc un driver pentru placa de rețea, m-am încurcat destul cu cel pentru placa video și pentru sunet.

Artefacte la mutarea unei ferestre, cauzate de

lipsa driverelor grafice de la NVidia

Driverele pe MacOS X (cel puțin, pe OSx86) se prezintă sub forma unor fișiere (foldere?) cu extensia .kext. Pentru a instala un driver de acest gen este necesară utilizarea liniei de comandă, însă există și un utilitar grafic pentru cei mai comozi din fire. Astfel de drivere găsești aici sau... ei bine, pe Google. O căutare după "model_dispozitiv kext" (fără ghilimele) poate să îți ofere un rezultat după driver-ul pe care dorești să îl găsești. Instalarea unui driver se face, după cum spuneam, utilizând linia de comandă sau folosind Kext Helper. A doua variantă este cu mult mai ușor de utilizat și presupune doar tragerea fișierului .kext peste iconul programului Kext Helper. Dacă preferi sau ești nevoit să folosești linia de comandă, apasă pe logo-ul MacOS situat în partea stânga a dock-ului (bara aceea transparentă de jos), apoi accesează Applications -> Utilities -> Terminal. Aici tastează, pe rând, următoarele comenzi (introdu parola, dacă ți se cere):

sudo -s

cd /calea/spre/fisierul/kext

cp -r fisier.kext /System/Library/Extensions

chmod -R 755 /System/LibraryExtensions/fisier.kext

chown -R root:wheel /System/Library/Extensions/fisier.kext

rm -R /System/Library/Extensions.kextcache

rm -R /System/Library/Extensions.mkext

Pentru ca un driver să intre în funcțiune este necesară repornirea sistemului de operare. Numărul dispozitivelor pentru care se găsesc drivere este destul de redus, însă sunt șanse mari ca să găsești suport pentru acestea chiar din partea producătorului acelui dispozitiv. În ciuda faptului că am fost nevoit să răscolesc internetul pentru a găsi driverele necesare hardware-ului meu am avut plăcuta surpriză ca dongle-ul Bluetooth pe care îl dețin să fie recunoscut din prima de către MacOS (lucru care nu se întâmplă în Windows).

3. Desktop-ul și aplicațiile

Când vii din Linux sau din Windows, interfața grafică din MacOS X îți cauzează multe bătăi de cap. În primul rând lipsește butonul pentru accesarea meniului principal (Start). Mai apoi bara de meniu a fiecărei aplicații este situată în partea de sus a ecranului. Ca să nu mai vorbim de butoanele de Închidere, Maximizare și Minimizare din bara de titlu ale aplicațiilor, care sunt situate în partea opusă cu ce te-ai obișnuit în Windows.

What the heck?!

Spre deosebire de Linux și de Windows (și de alte sisteme de operare), lista cu aplicații nu se obține prin afișarea unui meniu. Dacă vrei să ai acces la aplicațiile instalate în sistem, butonul magic cu care poți face acest lucru se află cam tot pe acolo unde se află și butonul Start din Windows: în partea stânga-jos a ecranului. Este vorba de acele fețe zâmbitoare, una privită parcă frontal iar cealaltă din profil. La apăsarea acelui icon ți se va deschide Finder-ul, file manager-ul implicit din MacOS X. Ți se va afișa conținutul a ceea ce utilizatorii de Linux cunosc drept /home. În partea stângă e o listă cu locațiile mai importante din sistem pe care le poți accesa dând click pe ele. Ai ghicit, la Applications vei găsi lista cu aplicațiile din sistem. Claie peste grămadă, la fel ca în Windows. Numele multora sunt destul de sugestive, alte aplicații însă au denumiri ce tind a fi hilare (cum ar fi Sherlock). Executarea unui program se face ca în Windows, adică facând dublu-click pe iconul aplicației.

După cum spuneam, MacOS X șochează și prin poziția neobișnuită a celor trei butoane pentru managementul ferestrei. Dacă asta nu te-a surprins cu mult, află că acele butoane nu fac ceea ce fac butoanele omoloage din Windows sau Linux. Primul buton, de culoare roșie, nu închide efectiv aplicația ci doar îi ascunde fereastra. Aplicația continuă să ruleze în fundal, lucru vizibil prin prezența acestuia în dock (bara transparentă din partea de jos a ecranului) și marcarea acestuia cu o săgeată. Pentru închiderea aplicației este necesar să accesezi, din bara de meniu situată în partea de sus a ecranului, meniul ce poartă denumirea aplicației iar apoi selectarea opțiunii Quit. Nici butonul verde, care inițial te face să crezi că maximizează fereastra, nu rămâne în normalitate: acel buton nu face decât să schimbe dimensiunea ferestrei din una standard într-una definită de utilizator. Pentru corectarea acestui comportament se poate instala însă aplicația Right Zoom. Singurul buton care face "ce trebuie" este cel portocaliu, pentru minimizare.

Dacă te întrebi unde e task-bar-ul, acesta este situat în dock-ul din partea de jos. Aplicațiile în curs de rulare sunt reprezentate prin iconul lor și printr-o săgeată prezentă sub acesta. Ferestrele minizate sunt afișate in partea dreaptă, după separatorul afișat printr-o linie verticală.

Instalarea aplicațiilor pe MacOS X se face atât de simplu încât te vei întreba de ce ai dat o viață întreagă Next, Next și iarăși Next. Majoritatea aplicațiilor vin sub forma unor imagini de disc (cam la fel cu .iso-urile sau .nrg-urile), la deschiderea acestora ele fiind mountate pe desktop. Instalarea unei aplicații constă doar în tragerea iconului acesteia peste cel al folder-ului Applications. Se pare că, în MacOS X, ideologia de "drag'n'drop" este la putere.

Instalare Firefox: doar drag'n'drop peste folder-ul Applications

Dacă îți pui problema numărului de aplicații disponibile pe MacOS X, află că nu ai de ce să îți faci griji din privința asta. Vei fi surprins să găsești că multe aplicații cu care erai obișnuit în Windows sunt disponibile și pentru această platformă. Începând de la aplicații cu renume gen Adobe Photoshop până la programe de uz zilnic gen uTorrent, multe din aplicațiile renumite de pe Windows se regăsesc și pe MacOS X.

De remarcat ar fi nu numai prezența clientului oficial al celor de la Yahoo! pe această platformă, ci și calitatea superioară a acestuia față de versiunea sa din Windows. Pe lângă faptul că arată cu mult mai bine, Yahoo! Messenger pentru Mac ne scutește și de reclamele pe care suntem nevoiți să le suportăm pe versiunea de Windows.

Interfața ferestrei de chat a Yahoo! Messenger pentru Mac.

Atenție, pericol de orgasm

Dacă vrei software pentru MacOS X și nu știi cu ce să începi, poți să accesezi market-ul celor de la Apple, aflat la http://www.apple.com/downloads/.

4. Păreri și încheiere

O să mă opresc aici cu descrierea acestui sistem de operare. Ca părere personală, mi-a plăcut mult viteza de reacție a interfeței grafice și a sistemului de operare în sine (doar 25 secunde timp de boot, wow). Mi-a plăcut modul de instalare al aplicațiilor, Microsoft și dezvoltatorii Linux ar trebui să învețe din asta. Interfața grafică îmi place pe de-o parte (that gray is cool) dar pe de altă parte mi se pare prea... glossy. Mă dezgustă însă superficialitatea sistemului de operare. E făcut să fie simplu, atât de simplu încât mie îmi provoacă silă. Cu Finder nu pot accesa decât folderele personale și dispozitivele de stocare, inima sistemului de operare fiind ascunsă sub interfața aspectuoasă (cam cum e la telefoanele mobile). A trebuit să descarc un file manager 3rd party ca să pot să mă plimb prin fișierele de sistem. Apoi, faza cu butonul de close e idioată. Nu e vorba că sunt obișnuit să mi se închidă aplicația când apăs butonul respectiv, ci e vorba că riști să îți epuizezi memoria RAM fără să știi cum s-a întâmplat asta. Apropos de memoria RAM... doar 675 MB consumați, cu Firefox (8 tab-uri), Yahoo! Messenger și Activity Monitor. Incredibil.

Per total, trebuie să recunosc că MacOS X stă cu mult mai bine la capitolul performanță și eficacitate decât Windows și Linux la un loc. Dacă Windows eșuează la capitolul "Consum de resurse", Linux eșuează la capitolul "Ușurință în utilizare". Iar MacOS excelează la ambele.

9/10 din partea mea.

Greu de ucis

2010-07-15T10:10:00.002+03:00

Cu toate eforturile companiei Microsoft e a trage pe linie moartă sistemul de operare Windows XP, se pare că utilizatorii încă se încăpăţânează să nu treacă pe versiunile mai noi de Windows. Şi, pentru că dacă nu îi poţi învinge trebuie să li te alături, Microsoft a extins suportul pentru Windows XP până în anul 2020. Se pare că upgrade-ul la Windows Vista sau 7 nu este chiar atât de ieftin pentru utilizatori care, pe lângă achiziţionarea unei licenţe software mai au nevoie (de multe ori) şi de un upgrade hardware al PC-ului.

Cu toate acestea, suportul pentru Windows XP ServicePack 2 a fost oprit în prima zi a acestei săptămâni aşa că (în caz că nu ai făcut-o deja) e neapărat să faci upgrade la ServicePack 3.

What's up, GH

2010-07-08T20:19:00.003+03:00

După cum ziceam, mă voi rezuma la a scrie pe blog doar ce ţine de IT şi evenimente remarcabile ce au loc în oraşul Gura Humorului. Şi cum săptămâna asta e plină de evenimente, mă simt dator să menţionez câteva din ele:

Zilele Humorului au fost amânate până în septembrie
Copil de 13 ani, ~~în comă~~ decedat după ce o poartă de fotbal a căzut peste el
SENCIUC ILIE (aka Iliuţă) a trecut în nefiinţă, după ce a zăcut două săptămâni în spital din cauza unei bătăi (conform sursei)

Pentru non-humoreni, Iliuţă era tipu' care făcea treaba să meargă. Era un fel de mascotă al oraşului, a dansat pe scenă alături de Andreea Antonescu, era tipul de care râdeau cam toţi (din păcate) şi care îi făcea pe toţi să râdă.

Things are going crazy...

Clementine 0.4, player-ul care aduce ploaia

2010-07-05T18:36:00.002+03:00

Ştiu că am mai scris despre acest player audio, dar acesta merită toată atenţia de vreme ce e singura continuare remarcabilă a lui Amarok 1.x. În caz că nu aţi aflat încă, Clementine a ajuns la versiunea 0.4, acesta putând fi descărcat de pe pagina proiectului. Spre deosebire de Amarok 1.4, e disponibil pentru Windows, Linux şi MacOS X. Utilizatorii de Ubuntu şi Fedora au privilegiul de a găsi, tot pe pagina oficială a proiectului, pachete pentru distribuţia lor.

Acum, ce aduce nou această versiune? Printre cele mai remarcabile îmbunătăţiri se numără căutarea în listă, suport pentru ProjectM (despre care am scris acum câteva zile), suport pentru playlist-urile în format M3U, PLS, XSPF şi ASX, posibilitatea de a adăuga directoare întregi în playilist-uri şi altele. Lista completă a îmbunătăţirilor o puteţi găsi aici (engleză).

O noutate foarte interesantă pe care o aduce noua versiune de Clementine este posiblitatea de a adăuga pe fundal un sunet ce simulează o zi ploioasă, funcţie care va fi iubită cu precădere de cei ce ascultă jazz. Sunetul este preluat de pe http://www.rainymood.com/, opţiunea regăsindu-se în meniul Extras -> Rain.

Următoarea versiune de Clementine va aduce ceea ce îmi mai lipseşte pentru a da apt-get remove amarok14: suport pentru descărcarea şi afişarea de versuri. Can't wait :)

shMessenger cu tastatură QWERTY

2010-07-04T17:55:00.003+03:00

Dezvoltatorul aplicaţiei shMessenger va face fericiţi, cât de curând, mulţi utilizatori de telefoane cu touchscreen. Deşi încă în faza de construcţie la ora actuală, tastatura QWERTY este utilizabilă. Nu vă lăsaţi amăgiţi de aparenta lipsă a tastelor Shift sau Enter - acestea sunt şi ele implementate, doar că în momentul de faţă nu au text.

De asemenea odată cu noua versiune va mai fi integrată o funcţie de căutare a contactelor în buddylist (deşi nici aceasta nu este finalizată la momentul scrierii acestui articol):

Pe lângă aceste îmbunătăţiri, a mai fost reparat un bug din cauza căruia cei cu telefoane mai puţin performante nu puteau trimite fişiere.

Această versiune urmează a fi lansată zilele acestea, aşa că staţi cu ochii pe shmessenger.org pentru a fi printre primii care vor pune mâna pe noua versiune (şi, dacă tot aţi intrat, daţi click pe reclame pentru a ajuta la dezvoltarea aplicaţiei).

Schimbarea CID-ului la telefoanele Sony Ericsson

2010-07-02T23:01:00.003+03:00

După cum am promis, urmează un tutorial în care vă voi prezenta cum să schimbaţi CID-ul telefoanelor Sony Ericsson.

CID (Customer Identity) este un sistem de securitate menit să protejeze alterarea neautorizată a firmware-ului din telefoanele Sony Ericsson. Dacă intenţionezi să îţi hack-uieşti telefonul, vei întâmpina dificultăţi dacă CID-ul acestuia este mai mare de 53. Din fericire însă, de curând există o modalitate de a micşora CID-ul telefoanelor Sony Ericsson. Momentan metoda este gratuită iar paşii necesari sunt uşor de urmat chiar şi pentru un începător. Menţionez că acest tutorial a fost creeat având un K810i drept cobai, deci e posibil ca unele opţiuni să fie diferite sau să lipsească, în funcţie de modelul de telefon folosit. Deci, să purcedem.

1. Descărcarea aplicaţiilor necesare
În principiu, tot ce avem nevoie este Omnius. În momentul scrierii acestui articol programul se află la versiunea 0.05, fiind oferit gratuit, la promoţie. Download
Nu uitaţi să vă faceţi un cont aici, cont ce va fi necesar pentru efectuarea operaţiunilor asupra firmware-ului telefonului.

2. Dezarhivare
Dezarhivaţi conţinutul arhivei într-o locaţie pe care să o ţineţi minte, cum ar fi pe Desktop.

3. Instalarea driverelor pentru USB Flashing
Chiar dacă le ai deja instalate, e indicat să le foloseşti pe cele incluse în arhiva descărcată de la adresa de mai sus. Pentru aceasta, închide telefonul, ţine apăsat pe tasta C (sau simultan pe 2 şi 5, în caz că C e pentru pornit/oprit telefonul) preţ de câteva secunde apoi introdu cablul de date. Windows va anunţa detectarea unui nou dispozitiv şi vi se va afişa "New Hardware Wizard". Selectaţi ultima opţiune (No, not this time) şi apăsaţi Next. În pasul următor selectaţi "Install from a list or a specific location (Advanced)" şi apăsaţi Next. Apoi bifaţi opţiunile "Search for the best driver in these locations"şi "Include this location in the search". Verificaţi să fie debifat "Search removable media".

Apăsaţi butonul "Browse" şi navigaţi în folder-ul unde aţi extras Omnius. Selectaţi subfolder-ul Drivers/USB Flash v2.2.0.5 şi apăsaţi Ok. Dacă Ok este inactiv, verificaţi dacă aţi selectat corect folder-ul cu driverele. Apăsaţi Next iar calculatorul va începe să caute driverul potrivit. La încheierea procesului, apăsaţi pe Finish şi deconectaţi telefonul de la cablul de date.

DACĂ ai aceste drivere deja instalate, e indicat să faci un update la cele incluse deja în arhiva. Pentru aceasta, dă click dreapta pe My Computer, selectează "Properties", tab-ul "Hardware", apasă pe "Device Manager", extinde ramura Universal Serial Bus Controller, click dreapta pe "SEMC Flash Device" şi selectează "Update driver". În continuare, urmează paşii de mai sus pentru instalarea noului driver.

4. Configurarea aplicaţiei Omnius
Porniţi Omnius, dând dublu-click pe iconul cu bulina roşie. După afişarea programului, mai întâi, apăsaţi pe butonul Settings din dreapta-sus, selectaţi "Server Settings" şi completaţi username-ul şi parola contului creeat în pasul 1 al tutorialului.Apăsaţi "Save Changes" pentru salvarea setărilor.
Din partea stânga-sus selectaţi modelul dumneavoastră de telefon. Dacă nu ştiţi CID-ul telefonului, apăsaţi pe Identify pentru a-l afla, precum şi pentru a vizualiza alte informaţii despre telefon. Nu uitaţi că toate aceste operaţiuni se fac cu telefonul închis. Lăsaţi setările din fereastra "Operation Settings" aşa cum sunt şi apăsaţi "Ok". Urmaţi paşii de pe ecran. În caz de succes, veţi primi o listă de informaţii privind telefonul. CID-ul îl veţi găsi la "Effective CID". Dacă e sub 52 inclusiv, lăsaţi-l aşa. Chiar nu are sens upgradarea CID-ului. Dacă e CID 53 atunci urmaţi în continuare acest tutorial.

5. CID downgrade
Apăsaţi butonul Advanced din fereatra principală a aplicaţiei, iar mai apoi selectaţi "Replace FW Security certificate". La secţiunea "Basic Settings" setaţi "Final certificate color" la CID 52, de preferinţă. Când sunteţi gata, apăsaţi Ok pentru a iniţia procedura. Urmaţi instrucţiunile de pe ecran pentru a conecta telefonul. Ca să nu disperaţi ca mine, fiţi siguri că apăsaţi 2 şi 5 (sau ce taste vă spune acolo) şi nu C!!! Eu unul am pierdut circa jumătate de oră până mi-am dat seama că aici greşeam.
După ce procedura s-a încheiat, vi se va cere să deconectaţi telefonul. Din acest moment aveţi un telefon cu CID-ul schimbat şi (cel mai probabil, nu ştiu sigur - eu am trecut direct la acest pas) va fi necesar scrierea unui firmware nou. Dacă nu ştii cum se face acest lucru, citiţi acest tutorial.Este indicat ca, înainte, să faceţi un back-up la GDFS. Puteţi face acest lucru tot cu Omnius, apăsând butonul Advanced şi selecând opţiunea "Backup GDFS".

6. BONUS: Deblocare telefon
Dacă telefonul tău Sony Ericsson e blocat pe o reţea, vei fi probabil interesat să îl scapi de această restricţie. Lucru foarte simplu, de altfel, graţie tot lui Omnius. Pentru această operaţiune, apăsaţi butonul "Unlock" din fereastra principală a programului şi selectaţi prima opţiune, "Unlock network lock by reset" (a doua opţiune, "User code reset" îţi va reseta codul de deblocare a telefonului la 0000). Aveţi grijă ca la "Final certificate color" să fie selectat "Red certificate (retail), CID 52" (sau ce CID apare la "Effective CID", vezi pasul 4). Apăsaţi Ok şi urmaţi instrucţiunile. În timpul procedurii ţi se va cere de mai multe ori reintroducerea cablului de date în telefon. Urmează cu atenţie paşii descrişi de către program, având grijă în special la combinaţia de taste indicată. Dacă totul a decurs cu succes, ar trebui să îţi apară aşa ceva:

În acest moment, telefonul tău e liber, capabil să funcţioneze în orice reţea. Spre deosebire de decodarea prin patch (pasionaţii ştiu la ce mă refer), acest tip de decodare este definitivă.

Sper ca acest tutorial să vă fi fost de folos. Sony Ericsson rullz!

Notă: nu îmi asum nicio responsabilitate în urma efectelor urmării acestui tutorial. Dacă îţi buşeşti telefonul, e doar vina ta. Punct.

102 (de) postări au fost şterse.

2010-07-02T21:40:00.000+03:00

Cu tot cu cele nepublicate. De azi voi încerca să rezum articolele de pe blog la subiecte ce ţin de IT (în special tutoriale) şi evenimente importante privind zona în care locuiesc, aka Gura Humorului. Din câte puteţi observa, subiectele în care am "troll"-uit au dispărut, la fel şi cele nepopulare. Vreau ca acest blog să devină o oază de cunoştinţe în IT aşa că, dacă simţi lipsa vreunui tutorial sau vrei să înveţi anumite chestii, nu ezita să îmi trimiţi un mail la nitanovidiu 'at' gmail.com cu ceea ce ai dori să găseşti pe blog.

Bine aţi venit la colţul meu de internet

Gura Humorului, după ploi

2010-07-02T20:51:00.002+03:00

Dacă sunteţi locuitori ai Bucovinei, ştiţi ce-a fost zilele astea. Dacă nu sunteţi, probabil aţi văzut la televizor. Ploile din ultimele zile şi-au lăsat amprenta şi asupra oraşului Gura Humorului. Urmele acestora au fost surprinse excelent de către Vlad Ilaş pe blogul său.

Pârâul Humor, debit impresionant...

(c) Vlad ILAŞ

Ca o părere personală (şi s-ar putea să fiu blamat pentru asta) tare bine ar fi dacă banii destinaţi organizării Zilelor Humorului ar fi realocaţi pentru ajutorarea sinistraţilor din zonele mai afectate ale judeţului. Sunt oameni care au nevoie de ajutor mai mult decât avem noi nevoie de Zilele Humorului.

Back to Sony Ericsson

2010-06-27T10:53:00.000+03:00

Ieri mi-am măritat N73-ul în schimbul unui K810i. I'm fucking happy. Are nevoie de o carcasă nouă (când vezi ecranul zici că eşti în basmele cu zâne), dar în rest funcţionează ireproşabil. Deja l-am patch-uit, urmând ca astăzi să îi instalez şi Tartes ElfPack. În curând un tutorial despre scăderea CID-ului la telefoanele Sony Ericsson (ăsta a fost CID53, în urma unei vizite la service-ul Orange). Nu regret nici măcar o clipă, în sfârşit am iar sunet puternic şi clar în căşti (în urma schimbării driverelor acustice, desigur) şi multitasking cu mai mult de 2 aplicatii simultan. I love SE!

GnuBox, Ubuntu şi netul prin bluetooth

2010-06-16T17:46:00.001+03:00

Zilele astea PC-ul mi-a fost posedat de frate-miu (venit în vizită pe la mine), aşa că a trebuit să găsesc o metodă simplă şi cât mai puţin costisitoare prin care să pot avea acces la e-mail-uri, messenger şi WWW. Cum Orange a renunţat la Orange WAP Unlimited iar ofertele de internet mobil au primit nişte preţuri astronomice, singura cale era să împart conexiunea la internet a PC-ului cu telefonul.

Fostul meu Sony Ericsson suporta PAN, cu toate astea însă nu am reuşit niciodată să mă conectez la internet prin intermediul PC-ului, nici pe Windows şi nici pe Linux. Despre Symbian nu ştiu dacă suportă PAN by default, dar ştiam încă de dinainte de a deţine N73-ul (cu care îmi manânc zilele momentan) de GnuBox. Combinaţia dintre Windows şi GnuBox încă nu am încercat-o, dar pe Linux am reuşit cu succes să folosesc conexiunea de la PC pentru a avea net pe telefon. Cum? Urmând paşii următori.

În primul rând, avem nevoie de un adaptor Bluetooth la PC (şi de asemenea, un telefon cu Bluetooth). Mai apoi este necesar să facem pairing între telefon şi PC. Eu folosesc Blueman pentru a-mi administra conexiunile Bluetooth, dar indiferent de ce anume foloseşti, pairing-ul nu ar trebui să fie mare brânză.

Următorul pas constă în configurarea telefonului. Se instalează GnuBox pe telefon (alegând versiunea corespunzătoare dispozitivului tău mobil), se rulează şi se selectează Options > Debug > Dump Full CommsDB pentru a face o copie a configurării conexiunilor, în caz că apar probleme. Puteţi închide GnuBox. Apoi vom creea o nouă conexiune. Accesează meniul, apoi Tools > Settings > Connection > Accesspoints. La denumire scriem "Bt" (fără ghilimele, case-sensitive!), setaţi valoarea lui "Data Bearer" în "Data call" şi ca număr de apel setaţi orice număr, aleatoriu (de preferinţă unul care să nu intre în conflict cu un număr apelabil). Restul setărilor rămân aşa cum sunt. Porniţi din nou GnuBox şi selectaţi Options > Install > Create records. Reporniţi GnuBox şi selectaţi Options > Install > set RAS login script. Pentru ultima dată, reporniţi aplicaţia şi selectaţi Options > 2box Bluetooth > LAN Access server. Configurarea telefonului s-a încheiat.

Urmează să configurăm şi calculatorul pentru a primi conexiuni. Porniţi consola (terminal) şi logaţi-vă în aceasta ca root executând comanda sudo -s şi introducând parola. Apoi tastaţi gedit /etc/ppp/peers/dun şi scrieţi în acel fişier:

115200
noauth
192.168.11.30:192.168.11.40
crtscts
ms-dns server_DNS
lock

În penultima linie, după ms-dns scrieţi denumirea serverului DNS al reţelei dumneavoastră, pe care îl puteţi afla tastând cat /etc/resolv.conf, afişat sub titlul de "domain". În cazul meu, de exemplu, a fost novasat.ro. De asemenea aveţi grijă ca IP-urile din a treia linie să nu intre în conflict cu alte IP-uri din reţea (datorită valorilor asemănătoare). Salvaţi fişierul şi executaţi, în continuare, echo 1 > /proc/sys/net/ipv4/ip_forward, pentru a putea accesa internetul cu telefonul, nu doar LAN-ul. În continuare executaţi următoarele două comenzi:

iptables -t nat -A POSTROUTING -s 192.168.11.0/24 -j MASQUERADE
dund --msdun --listen call dun

Cam asta ar trebui să fie tot. Pentru a putea rula ultima linie, ar putea fi necesar să instalaţi pachetul bluez-compat. Puteţi închide fereastra de terminal fără a pierde conexiunea telefonului la internet. După fiecare repornire a sistemului, ultimele două linii vor trebui executate aşa că, dacă doriţi ca acestea să fie executate automat, le puteţi adăuga în /etc/rc.local. Aveţi mare grijă ca ultima linie din acel fişier să rămână exit 0

Dacă aţi urmat acest tutorial cu succes, ar trebui să vă puteţi conecta la internet prin intermediul PC-ului selectând profilul Bt la conectare. Enjoy!

Sursa documentaţiei

ProjectM - MilkDrop pentru Linux

2010-06-13T17:52:00.001+03:00

Mulţi dintre cei ce au folosit Winamp mai vechi de versiunea 5 probabil că ştiu ce e aia "MilkDrop". Pentru cei ce însă nu cunosc acest termen, MilkDrop este un plugin de vizualizări audio pentru Winamp. Mai concis, sunt acele analizatoare care afişează culori şi forme în funcţie de ritmul melodiei.

Astăzi am avut surpriza să descopăr din întâmplare că există o implementare a lui MilkDrop şi pentru Linux. Acesta se numeşte ProjectM şi se află în acest moment la versiunea 2.0. Este un proiect open-source deci, totodată, şi gratuit.

La ora actuală există mai multe implementări pentru ProjectM: una pentru PulseAudio (care analizează toate sunetele ce trec prin acest server audio), una pentru libvisual (care analizează sunetele produse de orice player audio ce oferă suport pentru această librărie), una pentru QMMP şi probabil şi altele.

Dacă doreşti să încerci ProjectM, poţi descărca sursele de pe pagina oficială a proiectului sau poţi să instalezi pachete precompilate oferite de distribuţia ta. De exemplu, instalarea pachetului libvisual-projectm în Ubuntu ne va oferi posibilitatea de a ne bucura de vizualizări MilkDrop din Amarok 1.4 (nu ştiu dacă Amarok 2 suportă) sau din alte playere ce suportă libvisual. De asemenea, instalând qmmp-plugin-projectm va permite utilizarea lui ProjectM direct din player-ul audio QMMP.

Pentru controlul vizualizărilor sunt disponibile anumite shortcut-uri, disponibile prin apăsarea tastelor corespunzătoare când fereastra ProjecM are focus:

m: afişează meniul pluginului

f: schimbă din modul fereastră în fullscreen şi invers (nesuportat de libvisual, se pare)

l: rămâne la vizualizarea afişată în acest moment

y: comută afişarea de vizualizări în mod aleatoriu

n: vizualizarea următoare

p: vizualizarea anterioară

r: afişează o vizualizare aleatoare

F1: afişează meniul de ajutor

F2: comută afişarea titlului melodiei

F3: comută afişarea numelui vizualizării

F4: comută informaţiile despre randare

F5: comută afişarea FPS-ului (FPS = cadre pe secundă)

Acum, dacă te-ai plictisit de vizualizările incluse, poţi instala altele noi de pe forumul MilkDrop, copiind fişierele cu extensia .milk în /usr/share/projectM/presets. Enjoy!

PPA pentru Gyachi

2010-06-13T17:04:00.000+03:00

Probabil cei ce folosesc Ubuntu şi Gyachi îşi iau ultimele versiuni ale aplicaţiei din urmă de pe PPA-ul lui Loell Anthony Erecre. Ei bine problema e că acel PPA nu a mai fost actualizat de ceva timp şi, în timp ce Gyachi e la versiunea 1.2.7, ultima versiune disponibilă în acest repository e la 1.2.2. Dacă foloseşti Gyachi (şi Ubuntu) şi doreşti o versiune mai nouă a clientului de Yahoo! Messenger, adaugă acest PPA şi vei putea face upgrade la ultimele versiuni ale aplicaţiei.

Zilele Humorului 2010

2010-06-05T19:18:00.003+03:00

Nopţile Humorului 2010

Linux pe desktop: adevăr sau provocare?

2010-06-04T18:33:00.001+03:00

Astăzi citeam o mică confruntare pe subiectul "Este sau nu Linux desktop-ready?". Fiind o chestie despre care se vorbeşte mult în ultimul timp, mai ales de când Linux a început să se extindă pe desktop-uri, m-am gândit să îmi dau şi eu cu părerea despre acest subiect.

Despre Linux am auzit prima dată acum foarte mult timp. Nu mai ştiu exact de unde dar, în ciuda cazurilor majoritare, l-am privit atunci ca pe un lux şi nu ca pe un OS care se foloseşte din linia de comandă (cum se vorbeşte în general). Apoi apetitul pentru Linux mi-a fost alimentat de screenshot-urile din revistele de IT care prezentau (în special) frumosul KDE 3.x, interfaţa acestuia făcând albastrul de XP să pară extrem de plictisitor. Prima distribuţie pe care am testat-o a fost DSL (Damn Small Linux), o distribuţie miniaturală şi... ei bine, deloc prietenoasă pentru un începător. Care a fost prima impresie? I just love it! Deşi nu arăta deloc precum Linux-urile văzute în pozele din revistele IT, am rămas impresionat de ceea ce îmi oferea. Ţin minte că mi se părea ciudat modul de accesare a partiţiilor (mai exact, faptul că trebuiau mount-tate) iar aspectul grafic al acesteia mi se părea destul de inestetic (GTK 1, brrr!). Mi-au plăcut totuşi EmelFM, XMMS şi viteza cu care se mişca distribuţia. Regretam totuşi că, oricât am încercat, nu am reuşit să instalez distribuţia pe HDD, deşi învăţasem să îmi salvez setările pe un floppy pentru ca, atunci când voi revei în distribuţie, să mă bucur de desktop-ul meu preconfigurat.

După DSL a venit hoarda de CD-uri pe care mi le dăruise un unchi de al meu. De la XandrOS, care venea pe un singur CD, până la Red Hat, care venea pe 6 CD-uri, aveam o mini-colecţie de Linux-uri pe care să le testez. Am început cu Mandrake, o distribuţie excelentă şi care m-a lăsat profund impresionat. Am trecut apoi la XandrOS, am testat Red Hat (care nu mi-a plăcut deloc) şi am revenit înapoi la Mandrake iar, la scurt timp, acest OS a devenit singurul de pe PC-ul meu. Nu înţelegeam totuşi de ce Tux Racer îmi face frame-uri (lipsa driverelor cu accelerare grafică) şi alte chestiuni mai minore, însă per total am iubit acea distribuţie.

Apoi s-au înmulţit revistele ce ofereau CD-uri cu sisteme Linux. Am testat multe distribuţii printre care Slax, Kubuntu, Litrix, SuSE, PCLinuxOS, Solaris (ok, ăsta nu e Linux) şi altele. Apoi a venit conexiunea la internet iar într-un final am rămas la Ubuntu, iar treburile cu Linux s-au simplificat enorm de mult (ţin minte că luam librării de pe la alte distribuţii atunci când un program mi se plângea că îi lipseşte ceva, şi multe alte neajunsuri pe care le întâmpinam).

Acum, că am terminat cu scurta mea istorie în tangenţă cu Linux, vreau să revin la subiectul acestei postări şi să discut despre cât de pregătit este acest OS pentru desktop. În ultimul timp s-a investit mult în modelarea şi promovarea Linuxului ca sistem de operare pentru uz casnic. S-au simplificat procedurile pentru instalarea de aplicaţii, încep să se acopere domenii care de care mai variate prin construirea sau portarea de aplicaţii pe Linux, s-a îmbunătăţit şi extins suportul pentru hardware... dar totuşi, Linux încă este dominat de Windows şi MacOS X. De ce?

După cum exemplifica şi alakon în link-ul dat printre primele rânduri ale acestei postări, principala problemă sunt oamenii. Şi nu cei ce întâmpină probleme în utilizarea Linux-ului, ci a celora care îl susţin. Avem o hoardă de distribuţii, începând de la cele hard-core gen Debian, Slackware, Red Hat sau Gentoo şi terminând cu cele idiot-proof gen Ubuntu, Fedora, Linux Mint, Mandriva, etc. Aceste distribuţii de bucură, de asemenea, de susţinători. Susţinători care sunt mai mult sau mai puţini înrăiţi. Susţinători care îşi susţin şi impun punctele de vedere chiar mai insistent decât o fac Martorii lui Iehova. Hopa... şi aici e principala problemă.

În lumea Linux-ului te loveşti întâi şi întâi de o problemă principală: dacă nu eşti utilizator al distribuţiei X, eşti idiot. Punct. Iar, pe principiul "nu fac ceea ce face majoritatea pentru că vreau să fiu cool", cel mai adesea acestor atacuri cad ţintă utilizatorii distribuţiilor mai răspândite, gen Ubuntu sau Fedora.Şi de aici problema se ramifică. Nu de puţine ori am văzut argumente (pe care personal le consider pur cretinoide) rezumate la fraze gen "e normal să compilezi aplicaţia pe care doreşti să o foloseşti" sau "de ce să foloseşti un GUI când poţi edita manual fişierul X de configurare". Păi stai aşa: n-o fi chiar atât de greu să faci o compilare, dar e normal să aştepţi jumătate de oră pentru ca să compilezi şi să instalezi o aplicaţie? What the fuck?! Mie, când mi s-a pus pata să fac o mâzgâlitură cu mouse-ul, vreau ca programul pe care îl voi folosi în acest scop să fie ready-to-go în cel mult 2-3 minute, nu jumătate de oră. La fel, nu stai să editezi o tonă de fişiere de configurare doar ca să îţi faci sistemul funcţionabil. Oameni buni, pentru ca Linux să fie de succes trebuie ca întâi şi intâi să-l facem gata pentru mediul comercial (iar acelaşi user dădea în pagina de mai sus un exemplu excelent în această privinţă). Hai, că nu avem aplicaţii profesionale - asta nu e vina nici a dezvoltatorilor Linux, nici a utilizatorilor - dar, nu poţi să îi spui unui patron nerăbdător să te aştepte pe tine două zile până îi faci Linux-urile de pe PC-uri să îi funcţioneze. Compilările de programe ţin deja de segmentul power-user, un utilizator mediocru va rămâne trăznit la o eroare gen "C compiler cannot create executables".

De asemenea, utilizatorii distribuţiilor hard-core se înconjoară într-un aer de superioritate. Nu numai că pe forumuri se duc lupte gen "Windows vs. Linux" dar se duc şi lupte gen "Slackware vs. Debian" sau alte combinaţii între distribuţii. Ca să nu mai zic de utilizatorii de *BSD-uri, a căror înfumurare depăşeşte orice limite imaginabile. Eşti utilizator Ubuntu? Hăhăhă, dă-te-n mă-ta că eşti de căcat. De obicei, un utilizator care se respectă nu o să te acuze că foloseşti o altă distribuţie decât cea pe care o admiră el. Oricum are altele pe cap. Nu vei vedea dezvoltatori de software arătând batjocoritor cu degetul spre tine atunci când îi spui "nu pot compila programul tău în Ubuntu". De obicei susţinătorii înrăiţi ale distribuţiilor de Linux (indiferent care or fi ele) sunt persoane frustrate, având caracteristicile descrise mai sus.

Legat de războiul "Ubuntu vs. other distros", tind să remarc că mulţi dezvoltatori software folosesc distribuţia celor de la Canonical. Ubuntu îţi oferă un mediu de lucru gata de funcţionare fără prea multă bătaie de cap şi timp pierdut, ceea ce înseamnă că poţi să te apuci de lucru la proiectul tău într-un timp relativ scurt. Dovada? Sunt o grămadă de proiecte (iau în calcul în special pe cele individuale) care oferă surse şi .deb-uri pentru Ubuntu. Legat de "războaiele" între utilizatorii diverselor distribuţii, ţin să îi admir pe cei ce respectă alegerea celorlalţi. Nu cred că are rost să dau nume aici dar am prieteni Linux-işti care, cu toate că folosesc distribuţii hard-core (după cum spuneam, ăştia sunt cei mai "habotnici"), au fost total indiferenţi la ce distribuţie utilizez (fiind un utilizator Ubuntu, m-am lovit şi eu de multe ori de acest gen de atacuri). Din păcate acest gen de oameni tind să devină excepţii, utilizatorii de Linux împărţindu-se în majoritate între începători&aventurieri şi "du-te băăăăă, că eşti prost".

Pe lângă problema umană, Linux duce lipsă de o standardizare. Faci un program - stai, că pe distribuţia X nu funcţionează. Iar acum pierzi timp adaptându-ţi programul ca să funcţioneze şi în acel distro. Iar, dacă eşti "norocos", descoperi că acum programul tău nu mai funcţionează pe distribuţia pe care l-ai proiectat iniţial. Această problemă tinde să se rezolve oarecum prin explozia de utilizatori pe care a adus-o Ubuntu, însă nu asta e soluţia! Monopolul e cancer pentru libertatea software-ului (vorbind în particular) iar creeând software doar pentru cea mai populară distribuţie... ei bine, pur şi simplu nu este corect. E nevoie de o standardizare în Linux, e nevoie ca toată lumea să poată descărca programul X de pe site-ul oficial al acestuia şi să îl poată instala pe sistemul lor fără prea mari bătăi de cap. Iar o unificare nu se va produce prea curând, principalul motiv fiind factorul uman, pe care l-am descris mai sus.

Ca să nu mai lungesc vorba... E gata Linux pentru utilizarea pe desktop? Întrebarea asta încă nu are răspuns...

Notificările din Ubuntu Lucid

2010-06-03T20:57:00.001+03:00

O chestie care m-a supărat încă de la Ubuntu 9.10 este poziţia notificărilor, care tinde spre centrul ecranului, însă din fericire acest comportament se putea corecta prin instalarea unei versiuni patch-uite a notifyOSD. Acum lucrurile au fost împinse şi mai departe oferindu-se o versiune de notifyOSD configurabilă. Această versiune poate fi descărcată din PPA-ul lui Sukochev Roman. Pentru configurarea acestuia, creeaţi un fişier ~/.notify-osd folosind editorul de text preferat. Fişierul meu de configurare arată cam aşa:

slot-allocation = dynamic
bubble-expire-timeout = 3sec
bubble-vertical-gap = 5px
bubble-horizontal-gap = 5px
bubble-corner-radius = 37,5%
bubble-icon-size = 30px
bubble-gauge-size = 6px
bubble-width = 240px
bubble-background-color = 131313
bubble-background-opacity = 90%
text-margin-size = 10px
text-title-size = 100%
text-title-weight = bold
text-title-color = ffffff
text-title-opacity = 100%
text-body-size = 90%
text-body-weight = normal
text-body-color = eaeaea
text-body-opacity = 100%
text-shadow-opacity = 100%

Fişierul de configurare de mai sus va seta poziţia notificărilor ca în Ubuntu Jaunty Jackalope. Dacă doriţi, însă, ca poziţia acestora să fie precum cea implicită, modificaţi valoarea lui slot-allocation din "dynamic" în "fixed". Puteţi modifica timpul de afişare a notificărilor setând valoarea lui bubble-expire-timeout. Pe lângă aceste setări, se mai pot modifica setările privind dimensiunea iconului din notificări, culoarea textului şi a fundalului, nivelul de transparenţă, dimensiunile notificărilor, etc.

Găsit pe http://www.webupd8.org/2010/05/finally-easy-way-to-customize-notify.html

Nokia N73 - sau ce telefon să nu îţi cumperi

2010-05-30T08:07:00.005+03:00

Toţi pasionaţii de gadget-uri ştiu de seria N de la Nokia. Creeate în special pentru a îndeplini dorinţele de multimedia ale utilizatorilor, smartphone-urile din seria N sunt printre cele mai bine vândute telefoane din lumea întreagă. Creeate să "împacheteze" cât mai multe funcţionalităţi într-un singur dispozitiv, aceste smartphone-uri au cucerit utilizatorii de rând prin camerele foto de calitate (majoritatea folosind lentile Carl Zeiss) şi prin capabilităţile multimedia excepţionale.

Acum două-trei luni mi-am "măritat" Sony Ericsson-ul (W880i) în schimbul unui N73. Totul părea minunat: pentru prima dată voi avea un telefon cu sistem de operare. Pe lângă Symbian 9.1, Nokia N73 vine cu o cameră foto de 3,2 megapixeli, un display (uriaş, în comparaţie cu cel al W880-ului) de 320x240 pixeli precum şi difuzoare stereo. De fapt, camera foto şi difuzoarele au făcut ca N73 să fie cel mai bine vândut telefon din seria N, semn că lumea preferă un telefon mai degrabă dotat în schimbul unuia inteligent.

Pe mine însă niciodată nu m-au interesat prea mult dotările hardware ale unui telefon, ci mai degrabă partea de software. N73 vine însă să impresioneze şi la acest capitol graţie sistemului de operare pe care îl include, aka Symbian 9.1. Sunt mii de aplicaţii pentru această platformă, de la playere audio şi video până la aplicaţii de office. Totuşi... pe mine nu m-a impresionat cu nimic. Până acum, singurele lucruri pe care mi le oferă în plus N73 faţă de W880i e posibilitatea de a reda clipuri video şi în alte formate decât 3GPP sau H.264, şi posibilitatea de a dărâma clădiri ţipând la telefon. Ce vreau să zic eu e că Nokia N73 eşuează lamentabil la capitolul "smartphone". În primul rând, din cei 64 MB RAM cu care este echipat N73, Symbian papă cam 45. Adică mai mult decât un Windows 98 proaspăt instalat. Adică mai mult decât zeci de alte sisteme de operaremai evoluate decât un Symbian. În ciuda memoriei RAM limitate a N73-ului, cei de la Nokia nu s-au sfiit însă să ruleze în fundal servicii care de care mai inutile, cel mai bun exemplu fiind blinkingled a cărui scop e să... facă un led albastru să clipească la un interval de câteva secunde. În al doilea rând, memoria rămasă liberă e mult prea puţină. Păi pe W880i puteam să rulez shMessenger şi player-ul audio pe fundal, în timp ce mă uitam la gagici goale folosind Mini Opera. Pe N73 pot cel mult să rulez shMessenger şi Mini Opera simultan, şi atunci cu riscul ca una din aplicaţii să îmi fie omorâte datorită cantităţii mici de memorie RAM disponibilă. Ca să nu mai vorbesc de faptul că aplicaţiile JAVA se mişcă oribil de încet, şi nici măcar cele native nu se bucură de performanţe mai bune. Navigarea cu Opera Mobile e un dezastru: la fiecare 2 minute aplicaţia mi se plânge că nu prea i-a mai rămas memorie RAM. Nici browser-ul intern a telefonului nu e mai breaz. Doar Skyfire se mai mulţumeşte cu cantitatea mică de RAM ce i se pune la dispoziţie. Totuşi, nu se pune problema de o altă aplicaţie care să ruleze în paralel (exceptând cele de sistem).

Pe deasupra, software-ul e extrem de buggy. Ce-i drept, am o versiune mai veche a firmware-ului (nu ştiu dacă se merită să dau banii pe un cablu de date ca să îi fac un upgrade), dar chiar şi aşa nu se poate scuza calitatea excrecabilă a acestuia. După cca. o lună de utilizare, am fost nevoit să formatez telefonul deoarece primeam un frumos "System error" de fiecare dată când vroiam să accesez setările de conectivitate ale telefonului. Aplicaţiile ce vin incluse în sistemul de operare sunt foarte rudimentare, iar aici mă refer în special la "Clock", care ţine rol şi de alarmă. În timp ce un telefon de 10 ori mai ieftin decât N73 ştie de alarmă recursivă, se pare că Nokia nu s-a obosit să implementeze aşa ceva şi în aşa-numitele "smartphone-uri" pe care le produc. Pentru a compensa această lipsă este necesară utilizarea unui software 3rd party, care -desigur- mănâncă memorie RAM. De asemenea, player-ul audio stă deschis indiferent dacă se redă sau nu vreo melodie, că doară deh! - avem destul RAM de irosit, nu? Partea şi mai amuzantă e ca acesta nu poate fi închis, decât omorât folosind un task manager 3rd party.

Nici la partea de multimedia N73 nu excelează. Sunetul în căşti se aude încet, chiar foarte încet şi, spre deosebire de Sony Ericsson, se pare că nu prea e nimic de făcut în privinţa asta. Aici însă nu e doar vina Nokia ci, mai degrabă, a reglementărilor Uniunii Comuniste Europene care impune producătorilor limite privind nivelul maxim de sunet care poate fi auzit în căşti (thank you for taking care about us, mUE!). De asemena player-ul audio e rudimentar, Walkman-ul celor de la Sony Ericsson fiind cu mult deasupra acestuia.

Cu toate aceste neajunsuri, N73 e printre cele mai bine vândute terminale mobile de la Nokia, probabil cocălarii dornici să asculte muzică în autobuz având un cuvânt greu de spus în aceste statistici. Pe mine unul, camera foto cu lentile Carl Zeiss, autofocalizare şi blitz mă lasă rece, împreună cu difuzoarele stereo. Nokia N73 e unul din cele mai proaste telefoane pe care le-am văzut, întărindu-mi părerea proastă despre Nokia pe care am căpătat-o de pe vremea când aveam un Nokia 5200.

De ţinut minte: să nu cumpăr niciodată un Nokia...

Clementine - old times Amarok

2010-05-11T21:09:00.003+03:00

În timpul unei discuţii cu dezvoltatorul GoogLyrics, un plugin pentru Amarok ce foloseşte la căutarea de versuri pe Google, îi spuneam acestuia că mi-aş dori să văd cândva un fork a lui Amarok 1.4 care să continue dezvoltarea acestui excelent player audio. Iată că dorinţa mi s-a împlinit (deşi cel care a făcut-o nu cred că mi-a auzit-o) şi am avut surpriza să descopăr că Amarok 1.4 a fost portat pe Qt4, într-un player denumit Clementine.

Conform paginii proiectului, Clementine este un port a lui Amarok 1.4 pe Qt4, plus câteva îmbunătăţiri pentru a se folosi de avantajele toolkit-ului grafic dezvoltat de către Nokia. Totuşi Clementine nu oferă decât o parte din funcţiile lui Amarok 1.4, însă acest lucru e scuzabil având în vedere că acesta este abia la cea de-a treia versiune de la începerea dezvoltării sale.

Interfaţa principală a lui Clementine

Clementine se află în momentul scrierii acestui articol la versiunea 0.3 şi aduce, pe lângă Amarok 1.4, suport pentru Mac OS X şi Windows. Suportă integrare cu Last.fm, include un manager pentru administrarea coperţililor albumelor din colecţia personală şi, mai nou, un egalizator. Din păcate însă multe din funcţionalităţile din Amarok 1.4, care făceau din acesta un player magnific, lipsesc din Clementine. Nu avem queue manager, nu avem widget pentru versuri (deşi se intenţionează introducerea unuia până la versiunea 0.5) şi nici măcar un filtru pentru a căuta prin melodiile din lista de redare. Ce este surprinzător, însă, e că player-ul este deja localizat în limba română - util pentru necunoscătorii de limbă engleză.

Administratorul pentru coperţile albumelor

În încheiere nu pot să mă abţin să nu spun că sunt entuziasmat să văd o reîncarnare a lui Amarok 1.4 şi că cineva s-a gândit să ducă mai departe dezvoltarea acestui excelent player. Sper ca versiunile următoare a lui Clementine să aducă cât mai multe din funcţiile lui Amarok, în special suport pentru plugin-uri.

Suport pentru notificările native ale sistemului

Întrebări şi răspunsuri

2010-05-07T20:40:00.009+03:00

Mai demult am vrut să scriu despre cum ajung oamenii pe blogul meu, atunci când fac căutări pe Google. Şi pentru că zilele astea am citit o postare despre asta pe blogul unui prieten, mi-am amintit de acest plan şi... here we go!

UPDATE: Pentru că Google a început să afişeze această pagină înainte de cele cu adevărat utile în urma căutărilor după unele probleme de mai jos, voi scrie câteva link-uri către paginile ce conţin rezolvările la problemele respective

Î: cum sa treci de genuine
R: Cu multă atenţie, depăsind numai pe partea stângă şi numai dacă starea drumului o permite. Anyway, see this

Î: http://tuesimages.com/image.php
R: http://blog.ov1d1u.net

Î: fail site:blog.ov1d1u.net
R: Da, ştiu, design-ul e un fail, dar o să mă ocup de el atunci când o să am dispoziţia necesară

Î: cum sa scapi de wga
R: Vezi prima întrebare, doar că mai adaugă în ecuaţie încă vreo 200 km/h

Î: cum scapam de wga
R: Am zis să adaugi 200km/h, nu 200 de persoane

Î: nu pot accesa calculatorul security center alert
R: Despre restricţiile privind accesul la calculator, vă rugăm să contactaţi părinţii. Doar ei vă pot spune unde au aruncat cheia debaralei în care se alfă calculatorul

Î: profesorul checherita george
R: IMHO, the best teacher ever. Srsly. Sper să nu fi înţeles greşit postarea despre Miss Boboc, nu era un atac adresat lui ci doar o mică neregulă semnalată la procesul de desfăşurare al concursului

Î: lehaci petrica caini de rasa
R: Did you mean "lehaci petrica caine de rasa"? Mare atenţie la numeral.

Î: virusi mass site:blog.ov1d1u.net
R: Ce-mi plac oamenii care ştiu ce caută şi, mai ales, unde :D

Î: windows piratat
R: You had performed an illegal operation and you'll be shut down. Condolences for your family

Î: www.la-colt.net
R: ... de internet

Î: automutilare yutub gratis
R: Dacă nici automutilarea nu mai e gratis... Trăim vremuri grele, mon cher!

Î: ce e nsis error
R: O chestie drăguţă care apare dacă instalezi Windows pe un calculator proiectat pentru a rula Linux.

Î: coduri numerice personale intre 14 si 24 de ani
R: Coduri numerice sub 18 ani nu dăm în niciun caz. Am avut de lucru cu Poliţia pentru că erau minore aşa că nu vrem să o mai păţim din nou.

Î: cum faci internetu la dream linux
R: Se iau două căni de făină de grâu, se adaugă puţin zahăr, se amestecă cu nişte gălbenuş de ou, se adaugă puţină dragoste... şi gata!

Î: cum sa transformi windows piratat in original
R: Iei un marker şi o cutie pe care o desenezi în aşa fel încât să arate precum asta. Mult succes!

Î: cum treci de testul genuine
R: Făcând copiuţe, desigur.

Î: eduard gheorghe manole blog
R: Waw, blog 3în1. Oare ce are să ne mai aducă viitorul?

Î: la un colt de internet
R: stăteau două babe. Una din ele zice:

Î: votat crack mikor nem lesz
R: Votat warez major nem tudom

Î: wapfun scripts
R: We have only wapsad scripts

Î: a castigat cineva kent hd
R: Vă daţi seama? O ţigară la rezoluţie HD!!! Ce poate fi mai mirific pentru un fumător?

Î: balada pulei sculate
R: Ce bărbat am fost odată...

Î: cand apare filmul new moon sa il descarci gratis de pe net
R: Ok, asa o să fac. Dar pe răspunderea ta

Î: cand are loc umor la gura humorului 2009?
R: Ummm... În 2009?

Î: cand instalez media player the system cannot find path specified
R: /usr/bin/wmplayer is not a valid location. Ştiu, încă nici eu nu am reuşit să scap de asta

Î: care sunt premiile garantate oferite de taste in high definition
R: Hăăăăă?!

Î: cce sa fac la eroare nsis error
R: Tropăţica la podele

Î: ce mioriţă circulă pe internet
R: Una nimfomană rău. Păzea!!

Î: ce nume sa ii dai blogul-ui tau
R: I'm such a dumbass (Ce valoare am) e cea mai bună soluţie care îmi vine acum în minte.

Î: cea mai mica pula videoclip gratis
R: Uită-te în jos... şi o vei vedea! Gratis

Î: checherita gheorghe
R: O să te lase corigent că i-ai zis "Gheorghe". Muhuhuhahaha!

Î: cnp moldova noua
R: Alea din Moldova Nouă s-au epuizat. Mai avem din Corlata, Sadova şi Mironu.

Î: codec pentru new moon
R: Full moon

Î: cum in jura babele yutube
R: Yutube is fucking down again!

Î: cum instalez bing.com
R: Şi tu chiar crezi că vei afla asta folosind Google?

Î: cum se poate afla de pe messenger din ce oras tastezi
R: Dude, e de ajuns să întrebi. De exemplu, acum tastez cu un deget din New York, cu unul din Los Angeles iar cu celelalte din Hong Kong. Marfă, nu?

Î: cum se poate vedea paradisul blestemat pe internet
R: accesând http://www.encyclopediadramatica.com/Offended

Î: cum vad blocul in care locuiesc pe internet
R: Hmmm... Eu zic să faci aşa: te arunci de la etaj, apoi intri pe stirileprotv.ro şi cauţi înregistrarea cu Ştirile de la ora 17 din acea zi. Enjoy!

Î: de ce imi apare in colt jos la ecran genuin
R: Pentru că dacă ar fi apărut pe tastatură dădeai de dracu'

Î: deciziile ministerului invatamantului septembrie 2009 testul de virginitate ecaterina andronescu video oficial
R: Mai găurită ca stratul de ozon, nu?

Î: doua surori.la inmormantarea mamei lor
R: - Fată, cred că am rămas însărcinată!
- Cu cine, fată?
- Nu ştiu, că nu ma pot întoarce

Î: hi5 a lui robert pattinson originala
R: Hi5-ul nu e a lui Robert Pattinson, din câte ştiu. Şi da, e original, e şukar, e şmeker... ce mai vrei?

Î: internet is shit
R: I agree with you. Welcome to (or in) it!

Î: la colt de strada cnp orange
R: Need some RAM memory, dude?

Î: profilul de mess alex lehaci
R: Ia-mă pe mine, sunt mai frumos şi mai bun la pat decât el

Î: program gradis sa pot vedea cine ma urmareste daca sint pe invizibil
R: La Hassan nu blage brogram gradis. Brogram gradis rău estem, are adware! P.S. Duşmanii te urmăreşte dacă eşti pe invizibil

Î: reparare grub vista e de
R: că... că... că... hai, curaj!

Î: sex trei pustoaice prinse ca io trageau...
R: Cui? Hai zi-mi, te rooooog!!

Î: teste semestriale de virginitate video
R: It scared the shit outta' of you, huh?

Î: traind in rovinari
R: În Rovinari nu aveţi pârtie de schi, sâc!

Î: windows vista e de cacat grub
R: Aşa te vreau!

Î: youtube melodia femeii pe strada cite vrei unul e cu una iar altul are trei
R: Iar tu stai şi te uiţi, nu?

Î. youtube vadim tudor audio si video
R: Uuuu, ce pervers eşti!

Gura Humorului la TVR 3

2010-05-02T13:06:00.004+03:00

În cursul zilei de vineri am fost surprins să văd că pe TVR 3 este transmis un reportaj în imagini despre oraşul Gura Humorului. Din păcate am prins doar sfârşitul însă, graţie PBX Telecom, am putut descărca înregistrarea pe care am procesat-o şi am uploadat-o pe YouTube. Enjoy watching

Instalează Amarok 1.4 în Ubuntu 10.04 (Lucid Lynx)

2010-05-02T09:43:00.003+03:00

După cum am mai scris în nenumărate rânduri pe aici, Amarok 1.4 este un player audio care aproape că a atins perfecţiunea. Din păcate, echipa de dezvoltare a acestei aplicaţii a ales să redefinească interfaţa player-ului odată cu portarea sa pe QT4, aşa că noile versiuni ale player-ului sunt dificil de utilizat, cu o interfaţă în care îţi prinzi uşor urechile.

Odată cu instalarea lui Ubuntu 10.04, printre primele lucruri pe care l-am făcut a fost să adaug PPA-ul lui Bogdan Butnaru în lista cu sursele software şi să instalez Amarok 1.4 prin rularea comenzii sudo apt-get install amarok14. Din păcate instalarea acestuia a eşuat din cauza indisponibilităţii unei librării (libmysqlclient15off). Pentru rezolvarea acestei probleme instalaţi manual acest pachet şi re-executaţi comanda de instalare a Amarok 1.4 (sau folosiţi Synaptic, în caz că preferaţi metoda cu interfaţă grafică).

Update:
Dacă Amarok nu poate reda fişierele MP3 (sărind doar peste ele) instalaţi pachetul libxine1-ffmpeg din Synaptic

Rediscover your music with Amarok 1.4!

Sursa

WARNING: Atentie la mesajele de pe messenger

2010-04-30T20:27:00.003+03:00

Un virus destul de recent se transmite cu ajutorul Yahoo! Messenger, trimiţând automat mesaje care conţin un link ce duce către o adresă de unde se oferă descărcarea unui executabil Windows. La execuţia acestuia, virusul se instalează în sistem, făcând spam în scopul răspândirii acestuia.

Problema uriaşă e că, la ora scrierii acestui articol, doar un singur antivirus putea detecta pericolul din respectivul fişier (vezi http://virusscan.jotti.org/en/scanresult/1a4e2e19f371a3d2b544ffb270af4ffe4bf4a1d5/c895a899757ff3c67fba1493fd58840e2f866277 ). În concluzie, mergând pe principiul "paza bună trece primejdia rea", singura cale de a ne proteja este să nu rulăm fişierul primit de la adresa respectivă. Deci mare atenţie la mesaje de genul

foto :D http://tuesimages.com/image.php

Mai multe detalii despre acest virus găsiţi pe faravirusi.com

UPDATE:
De aici puteţi descărca un mic utilitar care ar trebui să elimine acest malware. Încă e insuficient testat, deci raportaţi aici dacă execuţia acestuia a dat roade sau nu.

Gura Humorului - Street view

2010-03-24T16:31:00.003+02:00

Un mesaj primit pe messenger (danke!) imi indica să intru pe http://www.norc.ro/street-view/ şi să aleg, din lista de mai jos, Gura Humorului. Ce este NORC? Conform descrierii de pe site-ul oficial, NORC, prin intermediul grupului de site-uri www.norc.ro, www.norc.at, www.norc.cz, www.norc.sk, www.norc.pl ,www.norc.hu este primul serviciu web "Fabricat în România", ce permite vizitatorilor să realizeze plimbări virtuale prin oraşe din Europa Centrală şi de Est, utilizând un sistem de navigare între imagini panoramice realizate la nivel de stradă, sistem cunoscut şi sub denumirea de "street view" sau "street-level imaging". Deci, pe scurt, NORC este un fel de Google Street View românesc. Site-ul oferă imagini panoramice din câteva zeci de oraşe, unele din acestea fiind ceva mai puţin cunoscute (cum e cazul oraşului în care locuiesc, Gura Humorului). Şi mai mare mi-a fost surpriza să îmi văd până şi blocul în care locuiesc, deşi acesta este localizat într-un cartier destul de aglomerat de blocuri.

Acasă. Fix după Dacia de culoare gri-metalizat

se află intrarea în blocul meu

Curioşii pot să se plimbe şi ei prin Gura Humorului de pe site-ul NORC sau folosind widget-ul de mai jos:

Sfat: În caz că nu v-aţi dat seama (aşa cum am păţit eu în primă instanţă) puteţi roti imaginea ţinând click pe ea şi mişcând mouse-ul.

Scapă de Flash Player pe YouTube

2010-03-04T18:43:00.020+02:00

Toată lumea ştie (cred) ce e YouTube şi cu ce se mănâncă. Şi mulţi dintre noi ştim că Flash Player-ul de la Adobe, plugin-ul care face posibilă vizionarea de clipuri video pe YouTube, este un adevărat consumator de resurse. Google a ales să rezolve oarecum această problemă folosind noul tag din HTML 5, adică <video>. Problema majoră este că aceştia au ales codec-ul H.264, ceea ce face imposibilă redarea clipurilor video din Firefox sau Opera.

Ei bine există totuşi o cale de a putea scăpa de lacomul Flash Player şi totodată de a-ţi folosi în continuare browser-ul preferat (în cazul în care acesta nu suportă H.264). Pe userscripts.org există un mic script ce înlocuieşte player-ul flash din paginile YouTube cu un plugin al unui media player din sistem (de exemplu, mplayerplug-in). Script-ul îl găsiţi aici şi este funcţional pe Firefox (via GreaseMonkey), Chromium şi Opera (pentru detalii privind instalarea user-script-urilor pe Opera, click aici).

YouTube folosind plugin-ul Gnome Mplayer

Pidgin oferă suport pentru Pingbox

2010-02-20T13:50:00.000+02:00

Noua versiune de Pidgin apărută joi, 18 februarie, aduce o nouă facilitate pe care probabil mulţi dintre noi o aşteptam: Pidgin oferă acum suport pentru Yahoo! Pingbox. Pentru cei ce nu ştiu, Yahoo! Pingbox este un serviciu destinat webmaster-ilor ce oferă posibilitatea de a ţine legătura prin protocolul YMSG cu vizitatorii site-urilor în care acesta a fost inclus. Dacă foloseşti Pidgin, descarcă şi tu ultima versiune pentru a te putea bucura de noua facilitate!

Pymaxe

2010-01-30T20:35:00.029+02:00

Ultima versiune: 0.38

La doleanţele unei prietene care vroia "un program de descărcat muzică" am pus osul şi tastatura la treaba şi am creeat Pymaxe, un program care ajută la descărcarea de muzică de pe diverse site-uri. În principiu, doar scrii numele melodiei şi aştepţi să apară rezultatele. Programul ar trebui să găsească cam 80% din totalul melodiilor existente în lumea asta.

Programul este, desigur, gratuit (ba chiar open-source) şi este disponibil sub Linux (necesitând PyGTK şi ffmpeg) şi Windows.

Cum se instalează:

Pe Linux instalaţi pachetul corespunzător distribuţiei dumneavoastră. Dacă niciunul din formate nu e suportat de aceasta, descărcaţi fişierul "Versiunea de Linux", dezarhivaţi conţinutul arhivei şi executaţi fişierul pymaxe.py. De asemenea nu uitaţi că aveţi nevoie de ffmpeg şi pygtk pentru a putea rula aplicaţia (click aici pentru un tutorial de instalare a ffmpeg în Ubuntu Karmic Koala)
Pe Windows executaţi kit-ul lui Pymaxe. Pe Windows Vista şi 7 setup-ul va trebui rulat cu permisiuni de administrator.

Download Pymaxe

from pymaxe.com

YaSpy 0.31

2010-01-27T01:39:00.001+02:00

În caz că n-aţi observat, am publicat versiunea 0.31 a YaSpy. Nu conţine nimic nou, ci doar am actualizat lista cu serverele prin care se efectuează scanarea. Enjoy!

A venit Ubuntu 9.10

2009-11-19T00:05:00.007+02:00

Şi uite că a venit şi CD-ul meu original cu Ubuntu 9.10. Şi asta gratis.

Dacă vrei şi tu unul (sau mai multe) poţi comanda de aici. Totul e 100% gratuit, nu te va costa nimic decât cele 2 minute necesare pentru creearea unui cont pe Launchpad şi completarea formularului de trimitere.

Minitube

2009-11-18T12:39:00.005+02:00

Minitube este o aplicaţie pentru vizualizarea de clipuri video direct de pe site-ul YouTube.com, fără ca măcar sa fie necesar să deschizi browser-ul. Clipurile video sunt redate prin intermediul codecurilor din sistem şi nu prin Flash Player ceea ce înseamnă că dacă ai probleme cu redarea clipurilor de pe site-ul YouTube (datorită unui PC mai slab, de exemplu) acest program ar putea fi soluţia problemelor tale. Este scris în Qt şi necesită librăriile Phonom. Ultima versiune disponibilă la data scrierii acestui articol este 0.8 şi aduce suport pentru clipurile High Definition.

1. Instalare
Aplicaţia este disponibilă pentru Linux şi MacOS X 10.4 sau mai nou. În Ubuntu 9.10 vei putea instala aplicaţia din PPA-ul lui Christian Mangold, sau descărcând direct pachetul .deb. corespunzător sistemului tău:

După instalarea pachetului .deb aplicaţia îşi va face apariţia în meniul Multimedia.

2. Mod de folosire
La prima rulare aplicaţia arată cam aşa:

Aplicaţia este simplificată la maxim, fiind extrem de uşor de utilizat. În editbox-ul ce tronează în centrul ferestrei se pot introduce cuvinte pentru căutarea de clipuri pe YouTube. E ca şi cum ai căuta pe site-ul oficial. De exemplu, dacă vom dori să urmărim clipul "Elephant's Dream" vom introduce textul, fără ghilimele, şi vom aştepta ca rezultatele să apară.

Începând cu versiunea 0.8, MiniTube are şi suport HD. Pentru a-l activa e necesar să apăsam pe butonul HD din colţul din dreapta-jos al ferestrei. Atunci când acesta va rămâne apăsat înseamnă ca Minitube va reda varianta HD a clipurilor, dacă aceasta este disponibilă.

Dimensiunea listei de redare poate fi ajustată ţinând apăsat cu mouse-ul linia din partea dreaptă a scroll-ului. În felul acesta putem obţine mai mult spaţiu pentru videoclip sau pentru listă. De asemenea, un dubluclick pe videoclip va activa redarea în mod fullscreen. Dacă doriţi ca aplicaţia să treacă la clipul următor puteţi apăsa pe Ctrl şi tasta săgeată dreapta.

3. Încheiere
Deoarece suportul pentru clipuri video de pe YouTube e destul de prost implementat în Totem, Minitube constituie o cale mult mai eficientă de vizionare a clipurilor video de pe cel mai popular site de profil. Intervenţia utilizatorului este aproape minimă în funcţionarea aplicaţiei iar faptul că aceasta nu necesită Flash Player poate fi o mană cerească pentru cei cu PC-uri slabe de inimă.

Pagina oficială Minitube

Firefox - what's next?

2009-11-08T21:05:00.003+02:00

Zilele acestea citeam pe nişte site-uri despre conceptele grafice ce urmează a fi implementate în Firefox 3.7, respectiv Firefox 4.0. Cum mai toată lumea vorbeşte doar de versiunile de Windows şi despre mult prea lăudatele efecte de glass, am zis să scriu ceva despre versiunile de Linux, având în vedere că acesta este sistemul de operare pe care îl folosesc în 90% din timpul petrecut la calculator.

Nici versiunile de Linux nu vor scăpa de "operaţiile estetice" pe care le va suferi interfaţa versiunii de Windows. Cei de la Mozilla au gândit şi pentru aceste versiuni interfeţe care tind să imite temele implicite din Ubuntu.

De exemplu, acesta este un mockup al interfeţei ce e posibil să o vedem în Firefox 3.7:

De asemenea, acesta nu e singurul concept:

Ultima temă va face fericiţi mulţi utilizatori de KDE 4, mediu desktop în care Firefox se cam încăpăţâna să se integreze inclusiv cu temele deja existente ce vin să imite tema Oxygen.

De asemenea Firefox 4.0 va veni şi el cu modificări ale interfeţei grafice:

Sincer stau şi mă întreb de ce nu avem teme transparente şi în Linux, mai ales că dintr-o combinaţie între Compiz şi Cairo ar putea ieşi o interfaţă care îi va lăsa cu gura căscată chiar şi pe cei obişnuiţi cu Aero din Microsoft Windows.

Până să apară Firefox 4, curioşii se pot juca cu ultimele build-uri ale lui Firefox 3.7, builduri pe care nu le-am testat şi despre care nu ştiu dacă arată precum screenshot-urile de mai sus.

Ce crede Linus despre noul Windows 7

2009-11-01T10:45:00.004+02:00

Ubuntu 9.10

2009-10-29T21:45:00.005+02:00

29 octombrie* 2009: A apărut Ubuntu Karmic Koala!

Iar lumea îl vrea atât de mult încât în clipa de faţă site-ul Ubuntu e la pământ. Dacă vrei să îl descarci şi site-ul încă nu este online, o poţi face de aici, sau selectând unul din link-urile de mai jos:

Ubuntu 9.10 32-bit (8790491bfa9d00f283ed9dd2d77b3906)
Ubuntu 9.10 64-bit (dc51c1d7e3e173dcab4e0b9ad2be2bbf)
Ubuntu 9.10 32-bit - Alternate CD (3faa345d298deec3854e0e02410973dc)
Ubuntu 9.10 64-bit - Alternate CD (836440698456aa2936a4347b5485fdd6)

Momentan descarc distribuţia, de îndată ce o voi testa promit să revin cu un review. Go go go, Ubuntu!!

* thanks whiteboy, eu scrisesem noiembrie

Orochi (Sânge)

2009-10-26T22:59:00.005+02:00

Orochi este un thriller japonez lansat în anul 2008 şi care prezintă povestea a două surori (Risa şi Kazusa Monzen) născute într-o familie în care toate femeile se nasc mai frumoase decât oricare alte femei însă sfârşesc prin a fi urâte datorită unei boli cu transmisie genetică.

Orochi este, de fapt, o fată cu puteri supranaturale, însă rolul acesteia în film este unul secundar. Aceasta nu vrea decât să vadă soarta familiei Monzen (din care fac parte cele două surori) şi să afle originea blestemului care le urmăreşte familia. Povestea filmului începe încă de când cele două surori sunt mici, fiice ale unei celebre actriţe care primesc o educaţie strictă şi strâns legată de domeniul artistic. Blestemul care urmărea familia o surprinde însă pe mama lor mai devreme cât s-ar fi aşteptat, depresia bolii făcând-o să fie implicată într-un accident de maşină. În încercarea de a o salva, Orochi suferă de o hemoragie puternică, hemoragie care preceda somnul acesteia ce avea loc odată la o sută de ani.

Surori vitrege

Orochi se reîncarnează însă în pielea unei alte fete care ajunge să fie cumpărată de către una din surorile Monzen drept servitoare, deşi scopul real pentru care a fost cumpărată a fost cu totul altul. Totuşi somnul lui Orochi durează destul de mult deoarece în momentul în care aceasta este cumpărată, surorile Monzen au o vârstă apropiată de cea la care boala începea să îşi facă efectul (29 de ani). Înainte de a muri de cumplita boală genetică ce afecta toate femeile din familia Monzen, mama celor două surori îi şopteşte ceva uneia dintre ele, Kazusa: doar una din cele două surori era fiica naturală a acesteia, cealaltă fiind însă adoptată.

La înmormântarea mamei lor, Kazusa îi mărturiseşte Risei secretul mamei lor spunând că cea din urmă, care era şi cea mai talentată dintre ele fiind o celebră actriţă, este fiica naturală şi că urma să moştenească boala care chinuia femeile din familia Monzen. La aflarea veştii Risa cade într-o depresie, devenind extrem de violentă şi crudă faţă de sora ei, nesuportând ideea că aceasta va rămâne frumoasă în timp ce ea va sfârşi într-o creatură oribilă a bolii de care suferea. În încercarea de a o salva pe sora ei, Kazusa pune la cale un transplant de sânge, sursa fiind servitoarea cumpărată cu ceva timp în urmă, în pielea căreia se afla Orochi. Din nefericire însă transfuzia eşuează iar Risa, într-un acces de disperare, se arde pe faţă cu un cleşte fierbinte (folosit la şemineuri) provocându-şi arsuri.

Ceea ce a dat naştere acestor monştri a fost dorinţa de răzbunare a rasei umane

Într-un final Risa se împacă cu ideea că sora ei e cea care va rămâne cea frumoasă şi că nu poate să schimbe acest lucru. Acţiunea filmului culminează cu Risa revăzând unul din celebrele filme ale mamei ei, moment în care Kazusa îi mărturiseşte că, de fapt, lucrurile stau invers: Risa e fiica vitregă în timp ce ea era fiica naturală şi cea care urma să moştenească boala. Tot ceea ce făcuse Kazusa în acest timp a fost să îşi provoace sora să se automutileze pentru ca tot restul vieţii sale să nu se poată bucura de frumuseţea caracteristică femeilor din familia Monzen.

Filmul merită toate cele 107 minute şi este o capodoperă a cinematografiei japoneze. Deşi pe site-urile de profil apare ca horror, filmul este de fapt un thriller care te va ţine cu sufletul la gură şi te va surprinde prin povestea sa.

ICANN sau prostia la pătrat

2009-10-26T21:03:00.006+02:00

ICANN a anunţat că pe viitor numele de domenii vor putea conţine şi alte caractere decât cele latine, cum se întâmplă în situaţia de faţă. Deşi cei ce nu utilizează alfabetul latin vor fi încântaţi de această veste, această hotărâre a ICANN poate constitui gafa mileniului. De ce? În primul rând pentru că va fi dificil să accesezi un site al cărui domeniu este compus din caractere chinezeşti sau chirilice (sau din alte caractere non-latine) şi în al doilea rând pentru că cei ce comit fraude pe internet vor fi încântaţi să folosească litere din alte alfabete asemănătoare cu cele din alfabetul latin. Cum? Păi, de exemplu, să luăm domeniul рayрal.com. Deşi puteţi jura că acolo scrie paypal, ei bine de fapt scrie cu totul altceva. Nu mă credeţi? Copiaţi "рayрal.com" şi daţi paste în bara de adrese a browser-ului vostru. Surpriză!

Felicitări ICANN pentru înţeleapta decizie luată şi pentru lupta împotriva combaterii fraudelor pe internet.

Medion MD9458 sub Linux

2009-10-24T07:22:00.005+03:00

Zilele astea am cumpărat de la cineva un scanner Medion (Tevion?) MD-9458. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îl instalez în Windows, neştiind sigur dacă acesta era suportat de către SANE (Scanner Acces Now Easy), în Linux. Prima problemă întâmpinată a fost că driverele de pe site-ul oficial nu au funcţionat, fiind necesar să descarc drivere pentru Artec Ultima 2000, aşa cum se identifica scanner-ul în Device Manager (VID=05D8, PID=4002). După ce am reuşit să fac scanner-ul să funcţioneze în Windows, următorul pas a fost instalarea sa sub Linux.

SANE detecta însă scanner-ul ca Mustek BearPaw 1200 CU flatbed scanner, folosind ca backend gt68xx. A fost nevoie să descarc ePlus2k.usb şi să îl copiez în /usr/share/sane/gt68xx pentru a putea porni Xsane, însă... scanner-ul se încăpăţâna să nu funcţioneze. Bănuind care este problema (faptul că scanner-ul nu era detectat ca Artec Ultima 2000) am căutat pe internet şi am găsit că, pentru a-mi face scanner-ul să fie detectat corect sub Linux, trebuia să editez /etc/sane.d/gt68xx.conf şi să editez următoarele linii din:

#Artec Ultima 2000:
#override "artec-ultima-2000"
#firmware "ePlus2k.usb"

în

#Artec Ultima 2000:
override "artec-ultima-2000"
firmware "ePlus2k.usb"

După un restart şi un scanimage -L am avut plăcuta surpriză să descopăr că scanner-ul meu este acum detectat în mod corect:

device `gt68xx:libusb:002:002' is a Artec Ultima 2000 flatbed scanner

A mai fost necesară instalarea driver-ului de Windows cu WINE şi copierea fişierului ePlus2k.usb în /usr/share/sane/gt68xx. Am pornit apoi Xsane, am pornit o scanare şi... bingo! Scanner-ul funcţiona perfect în Linux.

Singura anomalie sub Linux e că acea lampă mobilă din scanner produce o lumină intermitentă atunci când scanner-ul e folosit sub Linux, intermitenţă a cărei frecvenţe creşte odată cu setarea unei rezoluţii mai mari pentru scanare. Iar, spre deosebire de ScanPanel din Windows, SANE mă lasă să efectuez scanări sub 100dpi.

Hi5.com pregăteşte un nou look

2009-10-07T21:07:00.005+03:00

Popularul site de social networking pune la cale un nou aspect grafic al paginilor din cadrul său. Cu excepţia paginilor care conţin profilurile utilizatorilor, aspectul site-ului a fost regândit, culorile de bază fiind înlocuite cu nuanţe ale culorii gri şi portocaliu. De asemenea accesul la secţiunile importante ale site-ului este acum mult mai facil, fiind organizat în secţiuni principale ramificate în subsecţiuni.

Nici logo-ul site-ului nu a scăpat, acesta fiind şi el pus la curent cu noua tematică de culori a site-ului.

Mai jos aveţi un screenshot al noului aspect grafic. Menţionez că a apărut doar o singură dată, site-ul revenind la aspectul grafic original imediat după ce am încărcat altă pagină

Update: puteţi accesa noua pagină Hi5 la http://new.hi5.com

Campanie împotriva accidentelor rutiere

2009-10-06T15:39:00.002+03:00

Videoclipul este extrem de şocant. Daţi Play doar dacă ştiţi ce faceţi

YaSpy 0.3

2009-09-27T10:19:00.003+03:00

Şi după cum v-am promis, iată versiunea 0.3 a progrămelului pentru scanat utilizatorii invizibili de Yahoo! Messenger. Printre noutăţile acestei versiuni se numără suportul proxy, posibilitatea de a alege unul din cele 5 servere disponibile prin care să se efectueze scanarea şi funcţia de monitorizare, care va scana o listă definită de ID-uri la un anumit interval de timp. Download la pagina YaSpy

"NSIS Error launching installer" sau "System cannot find the path specified"

2009-09-25T22:20:00.003+03:00

Astăzi am reinstalat cuiva sistemul de operare (Windows XP) şi am avut neplăcuta surpriză să descopăr că doar câteva din kit-urile pe care le descărcasem de pe internet puteau fi executate. Majoritatea spuneau "Error launching installer" (cele bazate pe NSIS), "System cannot find the path specified" sau pur şi simplu nu funcţionau. După câteva înjurături zdravene am descoperit cauza problemei: kit-urile erau descărcate într-un folder denumit "Descărcări", iar diacriticele din denumirea folder-ului nu prea conveneau aplicaţiilor. Am redenumit folder-ul şi uite-aşa am scăpat de enervantele erori.

Poate va fi de folos cuiva care va căuta disperat pe Google rezolvarea acestei probleme (aşa cum am făcut eu).

Și dacă ar durea prostia?

2009-09-24T20:08:00.002+03:00

Tot timpul mi-au plăcut persoanele ultra-super-mega-inteligente care mereu sunt tari şi imbatabili la bordul unei tastaturi. De exemplu, acest Zoso, haiduc al blogurilor din România, a cărui prostie dă pe dinafară încercând să instaleze un codec MP3 în Ubuntu:

http://www.zoso.ro/2009/09/cele-15-minute-ale-lui-ubuntu.html

Mă întreb dacă acest geniu al bravului popor român format din mă-sa şi tat-su i-o fi trecut prin minte să dea un căcat de search pe Google pentru a găsi o rezolvare la problema lui. De asemenea se plângea că nu poate să-şi bage hard-disk-ul mobil undeva negândindu-se la faptul că în Windows mai trebuie dat şi un "Safely remove hardware" şi că Linux refuza să monteze acel hard-disk tocmai pentru a-i proteja lui pozele alea pe care le-a făcut când i-o trăgea gagică-sii.

Să fiu sincer, până acum 10 minute chiar îl priveam cu respect pe acest om (deşi mereu m-a cam durut undeva de blogul lui), însă se pare că şi intuiţia mea mai dă rateuri câteodată.

Zoso, RTFM!!!